
Semnele iernii
Sunt semne că toamna-i pe cale
să plece, să lase în loc
pe-aceea ce-n zări boreale
probează, deja, un cojoc.
Aduce și frig, și cadouri,
iar cizmele, până la nea,
vor dulciuri și dau apropouri,
ițindu-se din debara.
Din haine de iarnă se-aude
un murmur, de parcă ar ști
că semnele iernii sunt crude.
E, sigur, pe drum. Unde-o fi?
O-ndeamnă pe toamnă să plece,
să-și uite plouatele căi,
iar mie prin gânduri îmi trece
o sanie cu zurgălăi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vestimentație
- poezii despre toamnă
- poezii despre săniuș
- poezii despre gânduri
- poezii despre dulciuri
- poezii despre cadouri
Citate similare

Și parcă
În curtea casei de la țară,
Sub pomul încărcat cu dude,
Domnește pacea seculară,
Și parcă liniștea se-aude...
Fantasme bântuie prin jur,
Trezind străvechi făpturi zălude,
Plutind în tainic clarobscur,
Și parcă liniștea se-aude...
Pe glia binecuvântată,
De roua dimineții crude,
Sunt pași de mamă și de tată,
Și parcă liniștea se-aude...
Miros de iarbă și de flori,
Inundă pajiștile nude,
Umplând văzduhul cu fiori,
Și parcă liniștea se-aude...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre sat
- poezii despre rouă
- poezii despre pace
- poezii despre nuditate
- poezii despre mamă
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre copaci

Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverență frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie, poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre ochi sau poezii despre monumente

Căldura iernii
E rece, e frig, e frumos,
E iarnă cum trebui' să fie:
Afară, un alb mătăsos,
În case, la cald, bucurie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre frumusețe, poezii despre bucurie sau citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre bucurie
Călăii...
Prim-ministru RM: "Vreau să reiterez acest mesaj către
judecători și către procurori cei care au slujit un regim
corupt și au admis decizii ilegale, abuzive, imorale trebuie să plece."
să plece mercenarii "lui"
să vină îngerașii tăi
și iar nu-i vina nimănui,
și iar în jur numai călăi
și nici un fel de strategii
nici semne, nu mai zic de căi
și pleacă iar un val de vii
rămân doar morții. Și călăi
cu mâna-ntinsă prin străini
și-n zornăit de zurgălăi
mereu ei bani. Pentru venin
să-i saturi și pe-ai tăi.
Călăi...
poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre procurori, poezii despre prim-ministru, poezii despre moarte, poezii despre justiție, poezii despre imoralitate, poezii despre corupție sau poezii despre bani

Liniștea de la zece
Liniștea de la zece
vine și trece mai departe
prin aerul rece.
Pleacă și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
E caldă,
tăcută,
cu aripi cusută...
Doar e de la zece
și trebuie să urce, să adulmece,
să se strecoare printre ghivece,
să nu se împiedice, să nu se înece
în marea de gânduri întâlnită în drum
de la începuturi
și până acum...
La mine poposește mai mult
căci știe că mă feresc de tumult.
Mă înconjoară ca un pled de lână pufoasă
mă face să mă simt bine în casă,
aproape că mă copleșește
cu atenția-i insistentă,
așa de mult mă iubește...
De multe ori o trimit la plimbare,
dar nu vrea să plece,
stă cu mine pe margini de suflet
și-mi îngână în tăcere un cântec,
mă atinge din când în când,
vrând parcă răspuns,
mai ales atunci când dau semne de plâns...
O atingere moale, ușoară,
parcă ar fi a unui alt suflet
ce zboară,
căutându-și și el liniștea
și din pură întâmplare,
a ajuns tocmai în casa mea.
Liniștea de la zece
vine și trece,
trece și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre plimbare, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre lână
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre ger, poezii despre culori, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre verde sau poezii despre trecut

Gânduri noi
Era o-nvălmășeală de secvențe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerențe
în logica gândiri lui mahmure.
Vedea cum pașii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.
Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri și în viață,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea știre
de ținta lui în noua dimineață.
Își amintește noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.
Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuși, viața osândită
să poarte-un suflet care vrea să plece.
Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi strălucește; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ape și gânduri
Sunt, oare, mișcările-n unde,
Refrene-ale clipei de zbor,
Ori gânduri ce vor să-și afunde
Trăirea-n al apei fior?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
Miroase a iarnă rece
Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-așterne-n cărări.
Afară miroase a rece și fum
Și păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.
Miroase a iarnă iarăși afară
Și ramul golaș a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.
poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre păsări, poezii despre nori, poezii despre frunze sau poezii despre câini

Vulcanul înghețat
E frigul, oare, care mă pătrunde,
sau doar fiorul zilei reci de toamnă
ce mă privește blând și mă îndeamnă
să-mi scot din suflet dorul ce se-ascunde.
E-atât de frig acum, atât de rece,
în sângele ce ieri ardea prin vene
ca lava ce se scurge în ravene
și umple orice gol, pe unde trece.
Să-mi fi rămas, cumva, un gol în care
a tot crescut răceala și uitarea,
ce-au construit acolo închisoarea
și-mi țin un dor ascuns în nepăsare?
De-ar fi așa, cum știu că el rezistă
și că vulcanul va erupe iară?
Sunt sigur că va fi curând afară
și toamna va-nceta să fie tristă
E frig acum și-aștept, oricât ar ține,
ceva să se întâmple: o fisură
în grotă, suflet, teamă sau natură
și-atunci va fi iar cald, și va fi bine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre uitare sau poezii despre natură

Tropotul drumului pustiu
Se-aude un tropot pe drumul străvechi
Ce trece prin codrul de cețuri ascuns;
E-aproape, e iute, pulsează-n urechi,
Și simt cum, din suflet, ceva i-a răspuns.
Un strigăt sălbatic e tot ce aud,
Cutremur de simțuri revarsă fiori
Pe trupu-mi ce arde sub gheață. Asud.
Dorințe ciudate-și iau zborul prin pori.
Din cețuri se-ncheagă o formă pe drum
Și totul devine un calm dureros
În care tăcerea se-așterne precum
Uitarea pe ce nu mai are folos.
Îmi scutur privirea. Deja e prea mult,
Pe drumul pustiu, iar, un tropot s-ascult.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre simțuri sau poezii despre durere

Sărutul de la miezul nopții
E toamnă, e târziu și plouă-ntr-una
Pe frunzele-amorțite și pe gânduri
Ce nu mai pot să zboare, căci fortuna
Le-a încuiat în necitite rânduri.
Așteaptă-nfrigurate și mai speră
Ca lacătul pecetluit de-o vrajă
Să ruginească-n trista atmosferă
Sau să își uite rolul său de mreajă.
Și-atunci, când vor putea din nou să zboare
Spre zări albastre, calde și senine,
Vor căpăta și aripi și culoare
Te vor găsi, vor fi din nou cu tine.
Îți vor aduce iarăși bucurie,
Privirea ta va fi strălucitoare,
Iar vântul, într-o dulce acalmie,
Îți va depune-o floare la picioare.
Vei fi, din nou, frumoasa de-altădată,
În echilibrul de la echinocții,
Ce îmi oferă-n noaptea înstelată
Sărutul ce cuprinde miezul nopții
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre picioare sau poezii despre miezul nopții
Tomnând
Vară se stinge încet, torid răcește
Și albastrul cer se sprijină pe nori,
Ce apasă, cocârjind frunze. Culori
Se estompează, verde îngălbenește.
E parcă o oboseală, a timpului, naturii
Se îndepărtând de soarele în cuptoare,
C-o lume, de fochiști, ce-a întreținut ardoare
Pe câmpuri, prin livezi, prin vii... de de-ale gurii.
În pomi, pe ramuri, verdele se scurge,
Albind întâi spre tonul sidefat
Și câmp din verde, în auriu e, gold lăsat,
Iar nopțile sunt iar fior spre îngheț... în ce se curge.
Păsări sătule sunt de noi, au gând să plece,
Mai multe acum, că puf e pană, pui
Și câinele păros, ce doar și-a lăsat păr, e șui...
Se îmbracă iar... Cum știe de-o fi rece?
Nu știu de-s trist, de ce, cu fiecare toamnă,
Că și ea ar plânge des, în picuri, în șuvoi,
Cum eu mă plâng că n-ar mai fi apoi...
Sau, că mai pierd odată, doamnă, o toamnă!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr

De piatră
De-ar fi atât de dură, ca piatra, înghețată,
Ar însemna că-n mine e-un frig ce nu mai trece,
Că sângele își plânge culoarea alterată
De sloiuri ce se-adună și nu mai pot să plece.
De-ai ști că, încă, poate să fie cum a fost:
Fierbinte, exaltată, puternică și vie,
Bătând în ritmul vieții cu singurul ei rost,
Ai încălzi-o-n palme și... ți-ai păstra-o, ție?
Ai vrea să se întoarcă acela, dinainte,
Cel ce-ți revine-n visuri, acela ce eram:
Îndrăgostit de tine și, poate, fără minte,
C-o inimă prea mare? A fost, dar... n-o mai am.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ritm, poezii despre iubire sau poezii despre inimă

La fiecare petrecere, sunt două categorii de oameni: cei care doresc să plece acasă și cei care nu doresc să plece acasă. Problema este că de obicei sunt căsătoriți unii cu ceilalți.
citat din Ann Landers
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate despre căsătorie sau citate despre acasă

Vindecare
E-atât de frumos și de rece
tabloul de tine pictat,
încât, admirându-l, am stat
un timp... cât răceala să plece.
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre pictură, epigrame despre frumusețe sau epigrame despre arte plastice

Până la final...
Nu-mi vând sufletul pe bani,
Nu am de averi nevoie,
Sunt un suflet ce-n lungi ani
De iubire am nevoie!
Nu-mi dau trupul pe nimic,
Dorul știu să-l amăgesc,
Prin încredere câștig
Omul pe care-l iubesc.
Nici pe el nu-l las să plece
Pe cărări necunoscute,
Din săruturile dulcege
Îi fac mii de revolute.
Îl ascund în sânul meu
Începând de dimineață
Și o să-l păstrez mereu
Până la final de viață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre încredere, poezii despre sfârșit sau poezii despre dor

O sticlă cu vin și un cort
A fost o poveste ciudată,
ce încă-mi provoacă fiori,
și-aș vrea s-o văd continuată
când noaptea se pierde în zori.
E-un farmec aparte în noapte,
când focul te-nvăluie-n fum,
și vezi, dintre stele, doar șapte
ce parcă te-ndeamnă la drum.
Nu-ți trebuie mult: o pădure,
un cort și o sticlă cu vin,
chibrituri, o mică secure,
și-un cer plin de stele, senin.
Povestea e-n tine și-așteaptă
s-o chemi, s-o dorești, s-o asculți,
să treacă din minte în șoaptă
prin aburi ce-aleargă desculți.
În jur, e un cerc de-ntuneric,
se-aude un foșnet ușor,
iar focul îți pare feeric
pe scena c-un singur actor.
Slănina, la foc, scânteiază
și-i sfârâie stropii-n tăciuni,
mirosul ei îmbălsămează
tot aerul de sub aluni.
O smulgi, c-o felie de pâine
din bățul în care s-a fript
și muști, cu o poftă de câine,
căci dinții, deja, s-au înfipt.
Să fie doar focul de vină,
sau ochii de poftă lucesc?
O dușcă de vin îmi alină
și ultima grijă. Trăiesc!
Povestea? Deja este faptă,
încrederea mi-o recâștig,
dar mintea, e-ntreagă, e aptă?
Fiorii? Sunt doar de la frig,
Căci focul s-a stins, iar în zorii
ce-apar când, deja, visu'-i mort,
o ploaie se-abate din norii
ce trec peste-o sticlă și-un cort.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre poftă sau poezii despre ploaie
Ego Sum
Ma plec, iubirii pod sa-i fiu,
Mal linga mal sa pot aduce:
Sa pot sa port un suflet viu.
Schimonosit in trup, sunt Cruce.
M-am coborit! Ma dau venind,
Sa umplu golul ce desparte.
venit-am miinile sa-ntind;
Sunt viata ce va ia din moarte.
Mal linga mal, prin drumul nou,
Sunt Cale sa calcati prin Mine,
Sunt Adevar rostit ecou
Sunt Viata-n punte de suspine.
Veniti! Intrati! Prin rani ce dor,
Sunt Usa plina de iubire.
Sunt si Pastor ce stiu de dor.
Tinjesc si chem. Nu vreti un Mire?
poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre cruce
Lied rar
Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâșmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...
Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăț dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...
Roiuri, roiuri, roiuri...
Fețe zgribulite
Trec pe lângă mine
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...
Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...
Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...
Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...
parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre ninsoare, poezii despre nebunie, poezii despre lieduri, poezii despre liceu, poezii despre crivăț sau poezii despre ceai