Vom răsări?

Se-aşterne galben, pe alei,
Covor, din frunzele de tei,
Iar visele se ţes duium;
Absenţi, noi le strivim... oricum!

De păsări, cerul e-înflorit,
Speranţe tind spre infinit.
Secătuiţi de romantism,
Iubirea are reumatism.

Şi scârţâie la-ncheieturi,
Te rog s-o vindeci, nu te-nduri,
Pomii se scutură... sunt goi,
Ca ei, ne scuturăm şi noi.

Simţim şi-n inimi frunze moarte,
Şi primăvara e departe,
Vom îngheţa... cum ne va fi?
Putea-vom iarăşi răsări?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele toamnei

Dimineaţa e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt caleşti cu flori
Şi cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite şi plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roşcate
Au bătut şi-n geam speriate,
Vântul bate şi e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteţi plăpumioare.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia şi vindecarea

Te vindeci de tahicardie,
De gută, lepră, miopie,
Te vindeci de reumatism,
De cancer şi de cretinism,
De cataractă, glaucom,
Te vindeci şi de adenom,
De boli mintale, sodomie,
Cu vârsta şi de gelozie,
Dar nu vindeci de prostie.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar a venit toamna

Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-ameţeşte,
Ne-aminteşte de nevoi
Şi că totul se plăteşte!

Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Şi ne-mproaşcă cu noroi
Pe gânduri şi pe picioare...

Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriţi inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Şi de frunze şi de păsări!

Toamna-are pică pe noi
Că e singură şi tristă,
Nu ştie pasul în doi:
Plânge şi n-are batistă!

Toamna-şi răzbună pe noi;
Dar lecţia am învăţat:
Când şi-asmute vântu-n toi
Iubirea-mi pun la hibernat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog la oglindă

este încântătoare iubirea de viaţă
dulce şi amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe faţă
ca nişte crizanteme cu aura imaculată.

te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înţelepciunea divină mai departe.

extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viaţa fără de moarte poţi să ţi-o asumi.

respectă-ţi soarta iubeşte-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versatul

Azi eşti aici – suntem o inimă-mpărţită-n două,
Dar mâine iarăşi pleci şi mă scoţi din minţi;
Azi soare, ceru-i de cristal şi totuşi mâine plouă,
Versatilă primăvară, şi tu minţi!

Constant, ba mă-nfloreşti şi ba mă scuturi;
Sunt azi Siberie, mâine Sahară,
Cum primăvara risipeşte fluturi,
Apoi cu lacrimi reci ne-mproşcă iară!

Ştii să-mi umpli cu tandreţe preaînsetatul suflet,
Din nou mă laşi s-aştept, înnebunind de dor;
Primăvara umple pomii de floare şi de zumzet,
Inundă-apoi pământul cu lacrimile lor.

O zi trăiesc şi-n alte zece simt că mă prăbuşesc,-
Şi pe nisip mişcător aş călca mai sigur!
Tu doar te joci, te-ascunzi, habar n-ai ce-nseamnă "te iubesc"
Eu simt, petală cu petală, cum mă scutur...

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neghiobia şi vindecarea

Te vindeci de libertinism,
De SIDA, de reumatism,
Te vindeci de blenoragie,
Dar niciodat' de neghiobie.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte şi ascultă, iubito!

Priveşte, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se aşterne-n fundal,
Un moş rebegit pândeşte prin geam.

Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup şi-n suflet mi-e rece,
Se-aşterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici paşi de nepoţi nu pot să-l străbată.

Priveşte, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniţi de departe!
O lume de gheaţă se-aşterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoşii m-aşteaptă.

Mă strigă în noapte fraţii din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.

Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia şi vindecarea

Te vindeci de reumatism,
De SIDA, cancer, ateism,
Îţi creşte părul pe chelie,
Dar nu vindeci de prostie.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştie tot pământul

Adie vântul,
Soarele străluce,
Pe mine gândul
Spre tine mă duce.

Adie vântul,
Pomii au înflorit,
Ştie tot pământul
Cât noi ne-am iubit.

Vreau pe-o adiere
Să ajung departe,
De-a ta mângâiere
Să am iarăşi parte.

Vreau să fiu o rază
Să îţi ating chipul,
Iar tu a mea oază
Ce opreşte timpul.

Vreau din nou iubirea,
A noastre inimi pure,
Vreau să-ţi văd privirea,
Iubirea ta să-mi jure.

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e iarnă

Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Şi inima-mi s-a pus pe hibernat.

Mi se va face foarte frig
Şi gânduri-fulgi s-or cerne îngheţaţi
Din toţi rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrăţişaţi!

Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neşters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Şi tânguit s-o naşte orice vers.

Vor îngheţa păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind minţita primăvară!

Mi-e iarnă până-n rădăcini,
Iubirea a uitat să ardă
Mă-nţep în nesfârşiţi ciulini,
Mi-e dor de inima ta caldă.

Te-aştept să vii, ca pe cocori,
N-am primăvară fără tine
Tu mă-nviezi, tu mă omori,
Dar ştii: nu poţi pleca... din mine!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e iarnă

Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Şi inima-mi s-a pus pe hibernat.

Mi se va face foarte frig
Şi gânduri-fulgi s-or cerne îngheţaţi
Din toţi rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrăţişaţi!

Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neşters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Şi tânguit s-o naşte orice vers.

Vor îngheţa păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind minţita primăvară!

Mi-e iarnă până-n rădăcini,
Iubirea a uitat să ardă
Mă-nţep în nesfârşiţi ciulini,
Mi-e dor de inima ta caldă.

Te-aştept să vii, ca pe cocori,
N-am primăvară fără tine
Tu mă-nviezi, tu mă omori,
Dar ştii: nu poţi pleca din mine!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune, Toamnă

Toamnă... nu m-ai înţeles.
În culori galben intens,
Îmi trimiţi frunze-n covor,
De la geam în dormitor.
Mă trezesc, le dau afară,
Dar revin iarăşi spre seară.

Spune, Toamnă, ce-ai cu mine?
Ştii că vreau zile senine...
Trandafirii înfloriţi
Şi toţi pomii înverziţi.
Nu vreau note de Chopin
Nici noaptea să cos goblen.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

Vântul rătăcind prin frunze
Vâjâie doinind a jale;
Se izbeşte-n a lor buze
Şi le-aşterne jos, pe vale.

Din a merilor podoabă
Au rămas doar frunze pale,
Ce se scutură cu grabă
La a vântului suflare.

Lângă-a nucului tulpină
Un covor de frunze moarte;
Sus în pom creanga suspină
Că podoaba-i se desparte.

Păsărelele în stoluri,
Rând pe rând de-aici se duc,
Spăimântându-se de vânturi
A fugit sărmanul cuc...

poezie din revista "Marea Noastră" (1927)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi, toamnă...

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

poezie de Ana Blandiana din A treia taină (1969)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri blestemate

Se scutură valul, de furii deşarte,
şi Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
priveşte spre Cerul, ce-i mult prea departe...

Sfârşeşte idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-şi afle odihnă,
plângându-şi iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.

Îşi sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer şi-n linişti de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.

Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-şi Soare şi Lună, şi Marea şi Cerul-
cu dor şi Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu am primit ghiocei în ianuarie, e clar că primăvara vine şi pleacă aşa cum vrea! Ca şi iubirea!

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covor de frunze ruginite

Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârşit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.

Se scurge vremea încet, pe nesimţite,
Iar clipele dansează-ameţitor,
Că noi simţim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.

Ca doi copii ne ţinem azi de mână
La fel cum am făcut şi-n alte dăţi,
Eşti vraja reîntâlnirii şi stăpână

Ce-alungi nelinişti şi singurătăţi.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorinţe, când mi te-arăţi!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând la tine-n primăvară

Iubito, hai, uşor, întinde-mi mâna –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
S-a dus ninsoarea – a pierit şi bruma
Şi numai bună-i vremea de iubit.

Nu-i soare, dar frumos aleargă norii,
Spre zarea largă, bulucind-puhoi...
Şi s-au întors la casa lor cocorii -
Ştii? Primăvara vine pentru noi!

Deşi-n răstimpuri, din cer cade rouă,
Să-mi răcorească ochii-nfierbântaţi,
Speranţe – mii – răsar, de viaţă nouă –
Ce-or să ne prindă strâns îmbrăţişaţi.

Hai să-alergăm spre zarea vineţie –
Va răsări şi soare-ntr-un târziu...
Şi îmbătaţi de dulce bucurie,
Vom azvârli din inimi gând pustiu.

Iubita mea, te rog, atent priveşte:
Pământ şi cer – cum, tainic, se-nnoiesc...
Simţi, tu, din pieptul meu, cum viu ţâşneşte,
Un simţământ, curat, dumnezeiesc?!

E dragostea – ce face să-nflorească,
Noian de flori în pomii roditori
Şi-n sufletele noastre să rodească,
Dorinţe vii – şi-nvăpăiaţi fiori.

Iubita mea, să fim copii de-a pururi –
Nu-i nici o noimă în a fi adulţi!
Să ne-mbrăcăm iubirea în azururi –
Ca noi, în lumea asta – nu-s prea mulţi.

Hai să ne ascundem amândoi într-unul,
Ca nimenea, din lume, nicidecum,
Iubirii noastre să nu-i ştie drumul –
Şi doar iubirea să ne stea în drum.

... Iubito, hai, de mână, tu mă prinde –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
Privirea ta - privirea mi-o aprinde –
Şi numai bună-i vremea de iubit....

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!