Iar a venit toamna
Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-amețește,
Ne-amintește de nevoi
Și că totul se plătește!
Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Și ne-mproașcă cu noroi
Pe gânduri și pe picioare...
Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriți inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Și de frunze și de păsări!
Toamna-are pică pe noi
Că e singură și tristă,
Nu știe pasul în doi:
Plânge și n-are batistă!
Toamna-și răzbună pe noi;
Dar lecția am învățat:
Când și-asmute vântu-n toi
Iubirea-mi pun la hibernat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vine toamna!
Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.
Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură și tristă
Și trec vara în revistă,
În acord de cavatină.
Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Și soarele necăjitul.
Nu știu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Toamna pe perete
Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână
Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă
Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte
Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași
Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
Să umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat
Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă poartă toamna
Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.
Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.
Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.
Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogățiile toamnei
A venit toamna la noi
Cu must dulce, vin și ploi,
Frunze moarte și noroi,
Dar și cu multe... nevoi!
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
Vine toamna ca o izbăvire
Vine toamna ca un ultim pas
Vine toamna sa ne dea de știre
Cât de triști și singuri am rămas
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vise
De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving și toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste și ploi.
Și mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ți pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieții mele-ți va fi foi.
De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un șuvoi de picuri de ploaie
Îți scriu miresme despre anotimp.
Dintre cuvinte, dragoste și viață,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...
Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.
poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vină toamna
O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncați peste-acoperișuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurișuri.
O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie și râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-și să bată.
O să vină toamna, inevitabil și sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent și himeric
În nopțile peste-ntuneric stătute.
Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veșted arzând peste nări.
Anotimp descleștat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde și stări.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori toamna e pustie...
A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiții din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng și sunt înverșunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiți cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze și flori cad pe rând răpuse
și se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri și inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
și sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
și merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfințitului de soare.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refren
Cântec
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!
Eu stau și-ți aduc
bănci calde de toamnă
și te usuc
pe țeava de armă...
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din oglindă
Plină-i toamna de parfum, cu cerceii ei din struguri,
Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.
Și-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei
Și cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.
Are pașii măsurați și privirile blajine.
Toamna de o căutați, e-n oglindă-aici, la mine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea
nu spune totul
mai lasă
câteva cuvinte la odihnă în gură
ca o melasă
de fructe căzute în toamna ce va
veni ea: toamna vieții
și în cămășile noastre (?!) cu sâmburi
ce pică răsuciți cu precizie-n locul
năstureilor tulburi de sticlă
prin care
abia de se vede o mare
de frunze scăzute
puțin
înainte să cadă, să
cadă puțin înainte
să putrezească
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna poem diamant
Toamna
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat și ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Și nu mai știu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniștit, nori întristați, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, dor de veșnicie, pași de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copți, înstrăinare apăsătoare, păsări ce ne spun bun-rămas, gânduri profunde, emoții calde, lacrimi și surâsuri prin cuvânt, regăsiri, clipe pline de contraste, romantism fără egal, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cu copilăria, dansul culorilor în sufletul Naturii, șoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie... Toamna e o terapie prin culoare și vis.
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!