Monolog la oglindă
este încântătoare iubirea de viață
dulce și amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe față
ca niște crizanteme cu aura imaculată.
te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înțelepciunea divină mai departe.
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viața fără de moarte poți să ți-o asumi.
respectă-ți soarta iubește-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Între lumini călăuze
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
mă introduce-n taina ce leagă două lumi
accesul spre eternitate credință și putere
cu truda sufletului de-a urma heruvimi.
prinsă în revelații stau la masa de scris
povestiri din viață le aștern pe filă
muza universului fereastra mi-a deschis
în cuget să pătrundă lumina versatilă.
găsesc întotdeauna drumul care mă încarcă
cu splendori din natură cu magie din cer
pe oceanul credinței plutesc cu o barcă
cu vâsle aurite, vâslesc cu mult fler.
razele călăuze duios în mine se apleacă
să nu se simtă sufletul părăsit stingher.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături fermecate
îmi dau târcoale umbre cu frica de moarte
mă ascund în cuvinte ca într-un palat
sentimente perfecte în magii să mă poarte
sâmburi de speranțe au gust migdalat.
prietenii poeți îmi vorbesc de iubire
ne leagă cerul și pământul rotund și vrăjit
ne leagă timpul decorat cu safire
extazul fericirii în suflet a mijit.
ne leagă marea cu valuri de smarald
ne leagă stelele și luna veghetoare
timpul meu vesel se îmbracă în fald
filigrame aurite țesute în soare.
ne leagă zâmbetul prietenos și cald
în lumea de poeme cu tandre inimioare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ochii storși de lacrimi
Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?
Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?
Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălțând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de August floral
florile iubirii înfloresc pentru noi
zâmbetele lor sunt valuri de parfum
fluturi se îmbată adunați în roi
eu imortalizez clipele de acum.
cântă florile la fereastra mea
toată dragostea se împarte la doi
cântă fericirea cum știe doar ea
să scoată din lume amaruri, nevoi.
timpul mă iubește eu îi sunt datoare
cu o viață demnă cu un suflet bun
mă înfășoară în lumini încântătoare
în spiritul meu doar minuni să adun.
marea mă cheamă pe țărm de opal
să simt mângâierea fiecărui val.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflu optimist
zâmbetele înfloresc sub cărunte tâmple
curcubeul din mine prinde o tentă roză
magia din noapte vreau să se întâmple
stele s-au gătit cu straie de vâscoză.
ca un copil mă bucur de lucrurile simple
visele sunt fluturi pe dalbă tuberoză
zâmbetele înfloresc sub cărunte tâmple
curcubeul din mine prinde o tentă roză.
fântâna cu doruri cu lacrimi se umple
nutresc din fericire o optimă doză
strecor prin sită gândurile multiple
să nu așez în versuri starea de nevroză.
zâmbetele înfloresc sub cărunte tâmple
curcubeul din mine prinde o tentă roză.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vom răsări?
Se-așterne galben, pe alei,
Covor, din frunzele de tei,
Iar visele se țes duium;
Absenți, noi le strivim... oricum!
De păsări, cerul e-înflorit,
Speranțe tind spre infinit.
Secătuiți de romantism,
Iubirea are reumatism.
Și scârțâie la-ncheieturi,
Te rog s-o vindeci, nu te-nduri,
Pomii se scutură... sunt goi,
Ca ei, ne scuturăm și noi.
Simțim și-n inimi frunze moarte,
Și primăvara e departe,
Vom îngheța... cum ne va fi?
Putea-vom iarăși răsări?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
după poezia cu același titlu, de Irina Rambu
Timpul nebun aleargă în neștire,
Timpul consumă povești de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de ești în Baleare.
Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poți să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.
Timpul e viață și timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos și timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fericirea ca un joc de loterie
știu că uneori viața este foarte nedreaptă
produce mari dureri în ritm accelerat
am îmbătrânit dar urc treaptă cu treaptă
spre înțelepciunea universului curat.
știu că fericirea este ca un joc de loterie
cu puțin noroc mai dobândesc un extaz
am descătușat speranța zburdă în feerie
înnodată în lumina cu reflex de topaz.
amintiri ciobite, chiștoace de viață
le duc la gunoi, e un nou început
mai simt ca Dumnezeu chiar mă răsfață
îmi alungă tristețea, regrete le-am pierdut.
am steaua mea, mă mângâie pe față
mă introduce-n universul minunat revolut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de cristal
Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viața care mușcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe
Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deșarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineață o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Competiție
Cum trenul prin câmpie trece
Așa treci tu - chiar tu - prin viață
Uitând că ai mereu o haltă-n față
Iar trenul fuge, viața ți-o întrece.
Nu te opri, gonește fără milă
Câmpia ta se-ntinde hăt, departe...
Iar eu - chiar eu - te-oi imita în moarte
Ca-ntr-o absurdă, jalnică idilă.
poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericiri în rime
cu voluptatea pătimirii trăiesc bătrânețea
amestec straniu de sublim de fantomal
am strâns din viață eleganța, finețea
din valuri negre am ieșit mereu la mal.
convertesc timpul în resorturi sublime
mă întăresc în conștiința propriei misiuni
pacea și liniștea sunt fericiri în rime
cu luceferii poetici resimt conexiuni.
trăiesc prin transcendență un vis universal
prilej de înălțare în credința divină
cumulez doar splendori din mediu natural
dragostei de viață nu îi sunt străină.
îi fac mărturisiri luminii din astral
este mângâietoare, amicală, calină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte sfântă, binecuvântată
o mare de lumini ținute în palme
inundă orasul în drumul spre casă
unde sunt întinse bunătăți pe masă
unde se concentrează secundele calme.
Cristos a înviat din morți
cu viața pe moarte călcând
iertare peste lume dăruind
este iubirea aleasă dintre sorți.
e liniște și pace e sărbătoare dulce
iepurași de ciocolată ouă roșii cozonac
fiece creștin petrece după bunul plac
e noaptea când nimeni nu vrea să se culce.
povestea milenară o scriu ca un cirac
cu tradiții sfinte din vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina filozofală
liniștea nopții se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munți
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coșmarul negru poți să îl înfrunți.
spui o rugăciune pentru toți cei morți
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorți
în veghea nocturnă stai ca pe redută.
nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viața-i peste moarte cu laturi rotunde.
ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unei zile
ziua este sfântă, noaptea e divină
sunt două jumătăți ale unui întreg
ziua e nestemata timpului diamantină
pentru șiragul vieții veselă o culeg.
viața este o minune de la Dumnezeu
o cinstesc în versuri cu firea boemă
în chip de lumină se pogoare mereu
aduce omenirii fericirea extremă.
drumul e mirific de la soare la stele
timpul se scurge lin ca un izvor
dă o noimă sfântă sentimentelor mele
înaintez în viată pe un floral covor.
raze împletesc iubirea ca niște andrele
minunea îmi inundă sufletul în ritm sonor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afecțiuni boeme
am prieteni de suflet poeți visători
ne cunoaștem parcă de o viață-ntreagă
îmi dau fericrea sunt ca niște sori
care-mi luminează soarta ce mi-e dragă.
simt făptura lor stând la masa de scris
așternând idealuri pe colile albe
trăiesc cu ochi deschiși un magic vis
sentimente supreme sunt diademe-n salbe.
credem în cuvântul răsărit printre stele
credem în iubirea care mereu ne leagă
frății de slovă dulce pentru timpuri rele
prin univers poetic literele aleargă.
caldă recunoștință alunecă sub piele
fantezii romantice ei știu să le-nțeleagă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morți sau vii?...
Moarte în viață sau viață în moarte?
Cum e acum și cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?
Unde ne-aflăm și unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.
Viață și moarte și invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-așteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morți nașterii vină?
Nașteri din moarte, murim a ne naște,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, tot mai departe
Știu
sau cred că știu,
tu
însă
o știi.
Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.
Toate te-așteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exiști,
cât timp ești tu,
cel ce respiri viața.
Departe,
tot mai departe,
privești
macii răsăriți
în rădăcina inimii.
În fața oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
și
tot așa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...
Dincolo de noi
e șoapta din adâncuri
auzită în trecere.
La o margine a vieții,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculți ploaia
și descântecul ei.
Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de harpă
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
mă trezesc fericită cu iubirea în brațe
alintă-mă iubite să te simt aproape
nu lăsa tristețea neagră să mă înhațe.
te blestem să mă iubești până la moarte
cum eu te iubesc până la marginea luminii
dar ce păcat că timpul bătrânețe împarte
și ne trecem și noi cum se ofilesc crinii.
o viață întreagă și încă alte zece
eu doar la ține m-aș opri să te iubesc
dar ce păcat că viața repede se trece
gânduri și sentimente în vânt se risipesc.
sărută-mă iubite ridică-mă la stele
să ard în raze apăsările grele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!