Priveşte şi ascultă, iubito!

Priveşte, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se aşterne-n fundal,
Un moş rebegit pândeşte prin geam.

Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup şi-n suflet mi-e rece,
Se-aşterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici paşi de nepoţi nu pot să-l străbată.

Priveşte, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniţi de departe!
O lume de gheaţă se-aşterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoşii m-aşteaptă.

Mă strigă în noapte fraţii din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.

Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste sufletul trist

Şi fulgi uriaşi încep să cadă
Eu umblu prin oraş hoinar
Un tablou alb de zăpadă
Se-aşterne timid pe trotuar.

Ninge, e noapte şi mi-e frig
Sufletul simt cum îmi moare
Iubito... în zadar acum te strig
Pe faţa-mi curg lacrimi amare.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea îndrăgostiţilor

E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră şi plină de mister.

E noapte caldă de toamnă
Şi vântul adie uşor.
Un greier colea îşi cântă
Cântecul său de dor.

E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Şi sunt fericit că te am.

Iubito, îmi spui în şoaptă
Şi dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiţilor.

poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de iarnă

E iarnă, iubito, sub cetini de brad,
E viscol afară şi-i tropot de cai,
De fulgi rotocoale tot cad şi iar cad,
Eu stau şi aştept doar o veste să-mi dai.

Aştept să fugim împreună din iad
Şi-aş vrea să ne pierdem pe-o gură de rai,
'Mi-e dor să mai mângâi o coapsă de jad
Şi-o tâmplă umbrită de părul bălai!

Mai ştii că-ntr-o vară, iubito, te-am dus
Departe de-ai tăi, de oraşul încins,
Şi-n fânul de munte de-acolo de sus
O noapte întreagă cu stele ne-a nins?!!

E iarnă, iubito, şi am doar un vis
Să-mi fii din nou Evă-n acel paradis

sonet de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strânge-mă, iubito

aşează, iubito, pletele tale
printre stele
pune scara sufletului meu şi urcă-n mine
şi joacă-te cu ele

pune trupul meu, iubito, acoperiş
gândurilor tale
şi lasă ploaia fără vise rele
să cadă, iubito, cu fericire

soarbe-mă încet, ca un izvor cu apă vie
cată-mă până în adânc de trup
leagăne-te-n şolduruile tale pietroase
şi
fi furtună-n mine

strâge-mi coapsele cu palmele
înfinge-mă adânc ca să mă doară
strigă că mă vrei
şi roagă-te ca să nu moară

strâge-mă, iubito, din drumuri rătăcite

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în nelinişte albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge şi ninge lacrimi de gheaţă
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat şi bat.

Ninge şi ninge peste viaţă
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul trozneşte-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
şi adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în aşternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine şi trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

mă stecor stingher printre nopţi rebele
mă cheamă, mă dor amintirile
păşesc pe un peron de gară, de viaţă
gara e goală, viaţa absentă
nu am timp, timpul e gol
am ascuns în pământ paşii tăi, paşii mei
paşii noştrii i-am uitat într-un parc
unde am strâns la piept femeia, întâia oară
caut în ploaie chipul iubit
nu, nu pleca acasă
rămâi lângă mine o zi
mai scriu un poem pe sânul tău gol
te mai scriu într-o noapte de amor
te vreau şi te chem pe drumul spre iad
să ardem, să ardem iubito în sărutul final
curg flăcări de iubire în noi
pe umeri gânduri
mi-e cald lângă tine şi clipa e vie
foşneşte în cameră o rochie purpurie
e vis, e trăire
au trecut clipe, zile, ireal
îmi e frig acum
fără tine, fără ger
doar un tren aşteaptă într-o gară pustie
mai arde un foc
într-o inimă de granit, inutil
sunt tăcut, sunt departe
şi viaţa'i o moarte
mai ninge iubito la poli

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.

Dar pentru ce mă mint
Când inima ţi-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!

Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulţi ani!

Şi am simţit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe faţa mea de stânci,
Pe inima-mi curată.

Şi am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viaţa mea pustie.

Iubito, te cheamă o lume,
Ce singur rămân peste ani!
Şi-n noaptea aceasta se spune:
La mulţi ani!

poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radio-telegrafie

Navele strigă fără contenire, zi şi noapte,
Mii de cuvinte zboară de la şi spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe –
Oferă sfaturi, salută, cer ajutor.

Ele strigă, strigă şi plâng ne'ncetat,
Cuvintele se-nşurubează-n zgribulite cete
Sub cupola unui cer indiferent şi-ndepărtat,
Pătrunzând în toate colţurile-acestei planete.

Navele se strigă-ntre ele pe nume,
Se strigă de aproape şi de departe;
Ca o genune chemând altă genune,
Ca o stea, altă stea – din hăul care le desparte.

Navele strigă fără contenire, zi şi noapte,
Mii de cuvinte zboară de la şi spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe –
Dar cuvântul "Frică" lipseşte din vocabularul lor.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci te iubesc, iubito, ca o chemare în mormânt

Te caut prin lume şi-n beznă m-afund,
Iar norii mă-ndemnă adesea să-ţi cânt,
Căci te iubesc, cu sete-n ochi şi în gând,
Ca o chemare, în mormânt.

Te caut cu ochi nevăzuţi în lumină,
Şi îi ascund de iubire mereu.
Si-atunci, cand la mine lumina va fi să mai vină,
Nu voi mai fi crestin, voi fi ateu.

Te caut, femeie, cu paşi neumblaţi
Si-n ceafă iti simt mângâierea,
Iar noi, de moarte am fi putut să fim salvaţi
Dacă in locul durerii, mi-ai fi lăsat iubirea.

Te caut in vise, si-n ele bărbat nu mai sunt,
Sunt lup, sunt demon şi-ţi sfâşii plăcerea,
Căci te iubesc, iubito, ca o chemare-n mormânt,
Dar ziua imi piere puterea.

Te caut in lumea-ţi de vis, colorată,
Si în mine mai tare se-ntunecă noaptea
Caci tu, îi esti vieţii-adorată,
Iar eu de aici sunt plecat, sunt una cu moartea!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit cireşii

Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireşii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte uşor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireşii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireşii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoşii
Au pus cunună mare.
Iubito, hai la dans
Să tremure tot crângul
Ne ţinem în balans
Să stăpânim el timpul.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturne

Câte minciuni mi-ai spus iubito
şi eu am stat să ţi le-ascult,
o noapte totuşi am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.

Şi ne-am trezit şi flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea şi-acum ne plouă
şi-mi spune toamna mea minciuni.

Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur şi pătruns
şi luna încă mai priveşte
tăcerile care m-au uns.

Şi plouă, ninge şi e soare
şi eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
şi eu iubito te iubesc.

Trăiesc cu nopţile şi luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.

Sunt obosit de a mea soartă
şi totuşi încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai ştii iubito tu le-ai pus.

Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei şi liliac
şi floarea ce-ţi plăcea iubito
s-a scuturat şi te mai plac.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iar a dor de Ţară

Ninge iarăşi peste Ţară,
Cu fulgi dalbi, căzând uşor,
Şi-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.

Ninge cu-amintiri de şoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viaţa curge în aval.

Ninge iarăşi peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam şi-acum un an.

Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Ţară,
Dar eu, mamă, sunt departe...

Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topeşte
Pe-al tău chip, iubită mamă.

Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge – totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.

poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ţi spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ţi spun că-mi eşti noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te ştiu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primeşti în iatac?
Îţi promit nopţi de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu eşti fată cuminte,
Eu de soaţă te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar şi mâine mai sunt,
Acelaşi rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îţi cară din stele,
Constelaţii nestinse,
Să-ţi speli paşii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naştem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar ştii,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Şi nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge între noi

Şi ninge si ninge, ca o poveste,
Troiene de nea umplute cu vise,
Se-aşterne pe câmpuri şi-n gânduri oprite
Cu fulgii ce zboară spre locuri ascunse.
Şi ninge si ninge pe feţe pierdute
Culoare de alb se găseşte pe frunte,
Mă chemi peste ani să te caut nebuneşte
Amintirea îngheaţă, ca mâinile ude.
Mă joc printre stele albastre, răzleţe
Şi fulgii m-ascultă zâmbind printre aştri
Te strig în noapte să dormim omeneşte
Aşa printre gheţuri cu ierni obosite.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de fulgi

Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când fiinţa-ţi împresoară

ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare

ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingaşele zări
peste a iernii albă casă

dar la geam fulgii nu cad
ci atâţia iată suie
înspre ceruri parcă ard
după naşterea lor vie

iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer şi nu în jos
pe-a privirii ulicioară

cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat

Doamne azi îţi mulţumim
pentru fulgii mari şi vii
Numele ţi-l proslăvim
şi-ţi cântăm în veşnicii

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza de iarnă

Alb argintiu izvorăşte din cer
Se reflecta atât de negru în mine
E rece, pustiu, mort şi efemer
Ca nevroza ce zace în tine.

Iubito, urăşte-mă înainte de a mă îngropa,
Căci acum ma duc din iubire...
Inexorabil destin avut-am îndupleca,
Zâmbesc, murind pentru ce am ştiut sa fac mai bine.

Tu, demon angelic, sfântă profanată,
Organic te-ai acostat de eul meu,
Am edificat drumul inimii pentru Afrodita-ntruchipată
Şi ai coborât-o pe Artemis de la cel mai puternic Zeu...

Decor mortuar se-aşterne afară
Surdina si vuiet de morţi dezgropaţi
Şi ninge, iar ninge şi ninge-ntr-o doară,
Voi, suflete calde va văitaţi.

E iarna, iubito, e nevroza curată,
E angoasa ce se agata de mine cu putere.
Dar moartea mi-a a fost deja asigurată
Când fatumul te-a aruncat în braţele mele...

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
şi ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
mă pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Şi dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
mă regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.

De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aş vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul şi ce bun.

Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic, să strig.
Cine-i alături şi mă cheamă,
Mamă, mamă.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!