Am spus cândva, gândindu-mă la trecutul omenirii, la lungul ei drum spre timpul de faţă: un om şi un foc, un om şi un câine... Iar acum, gândindu-mă la viitorul ei, la câte primejdii o pândesc, spun: un om şi un cireş. Un om şi un cireş, ca şi cum aş spune un om şi un paratrăsnet. Menit să-l apere de mortalele tensiuni de care s-a încărcat planeta.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş

Mă scutur de gânduri
Ca floarea de cireş bătut
Şi în nu ştiu câte rânduri
Drumul meu s-a abătut.

Mai văd un singur drum:
Pustiit şi îngheţat,
În urmă-mi numai scrum
Şi-un vers cadenţat.

Mă întorc la origini
Precum apa la al său vas,
De veşnicia fără margini
M-apropie un ceas...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) descoperisem fericit, că legea cireşelor este să fie mâncate din cireş. În orice alt chip, îşi pierd virtutea de rouă a naturii, în stare să devină rouă a sufletului omenesc. De atunci, datorită unor fericite împrejurări, am putut să trag spre mine, în fiece primăvară, o creangă de cireş. Şi, chiar dacă n-am scăpat cu totul de viroze, în viaţa mea a fost mai puţină cenuşă.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă ai şti de câte ori am spus nu altor ochi, gândindu-mă la ochii tăi...

citat din Susanna Casciani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om şi un cireş - un om trăgând spre sine crengile cireşului - înseamnă un om redevenit copil, reîntors la acea stare despre care Brâncuşi spunea că, atunci când am pierdut-o, am murit demult.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la un cireş

Ieri m-am oprit pe stradă dinadins
Ca să privesc tăcut, pe îndelete,
La un cireş însingurat şi nins
Cu flori micuţe, albe şi cochete.

Şi cum stătea, firav şi gârbovit,
Cu ramurile spre pământ lăsate,
De nicăieri, în blândul asfinţit,
Un vânt începe cătinel a bate.

Şi-atunci o floare s-a desprins de sus -
Vai, ce păcat, era încântătoare! -
M-am tulburat şi m-a durut nespus
S-o văd acum căzută la picioare.

Aşa sunt şi-unii oameni, mai grăbiţi,
În vieţile acestea efemere,
Indiferent că-s trişti sau fericiţi,
În floarea vârstei câte unul piere.

poezie de Octavian Cocoş (2 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga de cireş

Titlul operei matale
Mi-aminteşte fără greş
De grădinile natale
Şi de... Creangă în cireş.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maternitate

am învăţat că
nu trebuie niciodată
să scuturi un cireş
din el pot cădea copii şi
nu este cireş cu cireşe dar fără copii
ca şi cum
acolo se nasc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea vieţii mele

Valurile mării se-agită şi se-înalţă,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihneşte,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pentru mine-acesta-i momentul
Să îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că ştiu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Chiar dacă apele se învolburează
Şi mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu ştiu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor linişti, de parcă nici n-au fost.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul să-îndrăzneşti, este timpul să fii tare.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura vremii se-adună

Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
şi ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau faţă în faţă
cu prezentul şi trecutul.
Istoria de azi mă-învaţă
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoţi.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
şi din ce trăiesc acum,
Vreau să primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş aş fi

Sufletul meu e vinovat
Că n-a iubit cât a uitat
Şi-a mers mai mult decât a stat
Şi ce-a găsit n-a căutat.

Sufletul meu de n-ar mai fi
Când anotimpul mi-ar veni
Cu trupul tot aş înflori
Cireş aş fi de n-aş iubi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

priveşte câte culori s-au strâns
pe trupul meu lacrimile au săpat amintiri
roşii galbene verzi
numai tu ai rămas albă printre atâtea
întunecimi lumeşti zilele din ce se vor naşte
fără zâmbetul tău pierdut iubito în mijlocul vieţii
neînvârtită planeta şi ea a pierit odată cu tine
un cireş îti va creşte din piept crucea pe care
voi adormi ţinându-te de ultimul tău sărut

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc pe ecranul unui ecograf, la organele mele interne. "Unul din voi mă va vinde!" - spun şi eu, ca Mântuitorul, gândindu-mă care dintre ele mă va răpune.

aforism clasic de Corneliu Vadim Tudor din Aforisme (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduceri-aminte

Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.

Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Reascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.

Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.

Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.

poezie de Mihai Leonte din Armonii majore
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuire de primăvară

Înserarea mă pândeşte
Ca pe-o floare de cireş
Vântul, care îşi urzeşte
Din petale, firav preş.

Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.

Zori de zi, mai zăboviţi!
Vreau să ţin în clar-obscur
Ochii veşnic istoviţi,
Care mă pândesc să-i fur.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş albastru de poezii

Aud cum-nfloreşti în şoaptă
Vântul muzelor te poartă
In metaforă de caise coapte..
Si cu salcia versului-mpreunate

Ce-mi răvăşeşte iubirea
Pe zări de file-n fiecare zi
Hai să ne-mbrăţişăm nemurirea
Intr-un cireş albastru de poezii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umil pretext

Ea este şi nu ştiu din ce pricină este,
sudoare cerească o hrăneşte mereu
ea este şi nu ştiu din ce pricină este
şi-atunci cred că pricina stelei sunt eu.

Ca un cal prima oară chemat pentru ham
mă învârt priponit de luminile sale,
mă învârt cu pământul în trândav nărav
şi bice mă bat peste tâmplele goale.

Necunoscuta mea bolnavă energie
pârtii deschide spre ceţosul ţărm,
gândindu-mă la cer mă nasc. Gândindu-mă
la cer, mai am curajul să adorm.

El este aici deasupra;de câte ori se mişcă,
pripoane reci de os aud foşnind în carne
şi fug atent pe axe de zgură încleiată-
măduva lui pe mine nu vreau să se răstoarne.

O, pântec presupus al zămislirii mele,
cerule virginal mereu,
lasă-mi închise tâmplele, să pot rămâne
umil pretext al unei stele, eu.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Fântâna somnambulă (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori dă greş se dă după cireş.

aforism de David Boia (12 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În după-amiaza lui 19 octombrie 1899, m-am urcat într-un cireş înalt şi, înarmat cu un fierăstrău pe care încă îl mai am, şi cu o secure, am început să tai crengile moarte din cireş. Era una dintre după-amiezile acele tăcute, pline de culoare de o frumuseţe pură pe care noi o avem în octombrie, în New England, şi în timp ce mă uitam în est spre câmpuri, mi-am imaginat ce minunat ar fi să fac un dispozitiv care ar avea chiar şi posibilitatea de a zbura pe Marte. Am fost un puşti diferit când am coborât din acel copac, pentru că atunci când am coborât, existenţa părea în sfârşit să aibă un scop.

citat clasic din Robert H. Goddard
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!