Aduceri-aminte
Tu nici nu știi cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Și-mi amintesc privirea-ți caldă.
Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Reascultând ale tale simple șoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.
Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrățișări fierbinți!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminți.
Aștept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
În Biblioteca Citatepedia este disponibil pentru lectură textul integral.
1 lenuta si dorin [din public] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| frumossss |