Închipuire de primăvară
Înserarea mă pândește
Ca pe-o floare de cireș
Vântul, care își urzește
Din petale, firav preș.
Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.
Zori de zi, mai zăboviți!
Vreau să țin în clar-obscur
Ochii veșnic istoviți,
Care mă pândesc să-i fur.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.