Închipuire de primăvară
Înserarea mă pândește
Ca pe-o floare de cireș
Vântul, care își urzește
Din petale, firav preș.
Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.
Zori de zi, mai zăboviți!
Vreau să țin în clar-obscur
Ochii veșnic istoviți,
Care mă pândesc să-i fur.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre oi
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre cireșe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.