(...) descoperisem fericit, că legea cireşelor este să fie mâncate din cireş. În orice alt chip, îşi pierd virtutea de rouă a naturii, în stare să devină rouă a sufletului omenesc. De atunci, datorită unor fericite împrejurări, am putut să trag spre mine, în fiece primăvară, o creangă de cireş. Şi, chiar dacă n-am scăpat cu totul de viroze, în viaţa mea a fost mai puţină cenuşă.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om şi un cireş - un om trăgând spre sine crengile cireşului - înseamnă un om redevenit copil, reîntors la acea stare despre care Brâncuşi spunea că, atunci când am pierdut-o, am murit demult.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga de cireş

Titlul operei matale
Mi-aminteşte fără greş
De grădinile natale
Şi de... Creangă în cireş.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus cândva, gândindu-mă la trecutul omenirii, la lungul ei drum spre timpul de faţă: un om şi un foc, un om şi un câine... Iar acum, gândindu-mă la viitorul ei, la câte primejdii o pândesc, spun: un om şi un cireş. Un om şi un cireş, ca şi cum aş spune un om şi un paratrăsnet. Menit să-l apere de mortalele tensiuni de care s-a încărcat planeta.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Difuz

dacă aş privi flacăra de deasupra orizontului
din poziţia comodă a unui fotoliu,
aş putea observa pe linia difuză
a dimineţii
aceeaşi cămaşă de rouă
nepurtată,
aceeaşi primăvară neîmplinită
de gustul cireşelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împleteşti cumva între
aripile tale de fluture,
ca nişte gene lungi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact ca o lege a naturii, şi o propoziţie juridică leagă două elemente. Însă legătura care îşi găseşte expresie în propoziţia juridică are un înţeles cu totul diferit de cea care descrie legea naturii: cauzalitatea. Este evident că legătura dintre crimă şi pedeapsă, delict civil şi execuţie silită, boală contagioasă şi internare nu este una de tipul cauză-efect. În propoziţia juridică nu se afirmă, ca în legea naturii că, dacă este A, este şi B, ci că, dacă este A, trebuie să fie şi B, chiar dacă în realitate B nu este. Faptul că sensul legăturii dintre elementele propoziţiei juridice este diferit de cel al legăturii dintre elementele legii naturii îşi are originea în aceea că legătura în propoziţia juridică este realizată de către o normă stabilită de autoritatea de drept, deci printr-un act volitiv, în timp ce legătura de tip cauză-efect afirmată în legea naturii este independentă de orice asemenea intervenţie.

Hans Kelsen în Doctrina pură a dreptului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boabele de rouă (dedicat Vioricăi)

Iehova-n suflet, ţi-a dat primăvară
Iubirea străluceşte peste chip
Ca o lumină razele de soare
Drum dragostei prin lume ţi-au croit

Eşti strălucirea boabelor de rouă
Mireasă-n albă mantie şi cânt
Ai fost trimisă cu un scop anume
Domnului să-i slujeşti pe-acest pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În după-amiaza lui 19 octombrie 1899, m-am urcat într-un cireş înalt şi, înarmat cu un fierăstrău pe care încă îl mai am, şi cu o secure, am început să tai crengile moarte din cireş. Era una dintre după-amiezile acele tăcute, pline de culoare de o frumuseţe pură pe care noi o avem în octombrie, în New England, şi în timp ce mă uitam în est spre câmpuri, mi-am imaginat ce minunat ar fi să fac un dispozitiv care ar avea chiar şi posibilitatea de a zbura pe Marte. Am fost un puşti diferit când am coborât din acel copac, pentru că atunci când am coborât, existenţa părea în sfârşit să aibă un scop.

citat clasic din Robert H. Goddard
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de rouă

Taman ivită
cu rouă învăluită
dimineaţa te privea
rouă din rouă
pentru privirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgăritar de rouă

E zarea mai senină-n doi,
Mai plină de farmec şi de cânt,
Iar zorile de zi, în chip fericit,
Lumina aduc iarăşi înapoi,
Iureşul razelor de soare,
Aur aduc din depărtare.

Ţesând cu modestie vălul,
Urzind, mărgăritar din rouă,
Culeg, formând şi colierul
Adus prin "DA" în viaţă nouă.

Mai presus de bucurie
Au cununa de pe frunte,
Mirii-n drum spre căsnicie,
Aur, semnul celor sfinte

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume de rouă

Lumea de rouă este, da,
o lume de rouă,
dar chiar şi aşa

poezie de Kobayashi Issa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maternitate

am învăţat că
nu trebuie niciodată
să scuturi un cireş
din el pot cădea copii şi
nu este cireş cu cireşe dar fără copii
ca şi cum
acolo se nasc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că n-am fost fericit decât în clipa în care am putut spune şi eu, ca orice om, că am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit şi nici ca gazetar.

Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă primăvara ar putea alege să fie om femeie ar fi

parfumul ei îmbătător nu ar avea nimic de suferit
toate cuiburile îmi amintesc asta
fiecare fluture ameţit de chemarea florilor
albinele care-şi scutură iarna de pe aripioare
chiar şi poiana de sub jocul mieilor
locul în care trona imperial omul de zăpadă
ultima întâlnire dintre fulgi înainte de a se transforma în rouă
ţipătul insinuant al piţigoiului şi mugurii cătinei
delicatele buburuze în căutarea lor ideatică atribuită de copilul din mine
şi florile de cireş
inima mea care respiră prin zarzării de "La Medeleni"
poarta sărutului prin care zăresc masa tăcerii ca pe o cină de taină
toate aceste banale manifestări de primăvară sunt în fapt minuni
fiecare petală care se scutură dezvăluind promisul fruct
îngerii care desfac albul norilor de albastru
prin succesive întremări de-o clipă
sufletul bănuit dincolo de fiecare trup ţărână

frumuseţea acestui anotimp asemuit cu renaşterea
nu ar avea nimic de pierdut în chip de afrodită
muzica câmpului înflorit
momentul în care raiul nu-mi mai pare o poveste
poate de aceea trăiesc fiecare topire a zăpezilor sub zodia ghiocelului
cu speranţa unui carnaval al naturii
până şi dumnezeu e însărcinat de primăvară
printre flori se naşte isus prin fiecare gâză
prin fiecare zâmbet de copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş

Floare albă de cireş
Floarea primăveri calde
Prin mirosul tău trimiţi
Zâmbete şi bună stare.
Printre frunze verzi căzute
Ciripit de turturele,
Îşi fac cuibul câte zece
Şi-alte zece dorm la soare.
Când o boare de vânt bate
Se desprinde câte-o floare
Ce se duce-n depărtare
Mesager prin lumea mare.
Fluturi roz şi mov duc mierea
De pe flori aduc polenul
Pregătind cu multă grabă
Cireşica să apară.
Luna mai e luna voastră
Flori de primăvară albă.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să dau nume de actori importanţi care apar peste tot cu acelaşi chip. O, nu! Sunt foarte fericit când pot să fiu cat mai departe de mine. Am fost foarte fericit când Şerban Marinescu mi-a dat să joc în "Cel mai iubit dintre pământeni". Am fost foarte fericit atunci când Tocilescu m-a chemat să-l joc pe Farfuridi. Mi se pare una dintre cele mai mari izbânzi ale carierei mele. M-am bucurat enorm c-am putut să-l fac.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la Templu -
câteva flori de cireş
cad în cenuşă

haiku de Cristina Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Cristina Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul iese

dincolo de mine şi mă ţine
în braţe cum poate toată viaţa
bătrân azi în mantia nouă
scriu cu stânga neparalizată
de ultimul veac scurs pe umăr
cu o furtună intracraniană
ţin cartea în mâna care miroase
a moarte şi a rouă mă-ncântă
o istorioară tare veche găsită
de-un clovn pe jumătate nebun
care-şi bătea cuie în tălpi
să nu-şi piardă ciorapii de lână

râd şi înfloresc în noul jilţ din lemn
de cireş cu înscrisuri în sanscrită
mulţumit îi tai capul drept răsplată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea

Nu mai avem nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfinţit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Şi-atâtai tot! Din ce-a putut să fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi mă doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu şi peste-această zi,
Tristeţea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
Să nu mă cauţi, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porţi
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanţuri ca pe-un hoţ!!!
Să nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, şi în gînd!!

poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!