Maternitate

am învăţat că
nu trebuie niciodată
să scuturi un cireş
din el pot cădea copii şi
nu este cireş cu cireşe dar fără copii
ca şi cum
acolo se nasc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)
.
copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul
.
toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)

copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul

toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii

pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga de cireş

Titlul operei matale
Mi-aminteşte fără greş
De grădinile natale
Şi de... Creangă în cireş.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copii la clacă –
sub cireş coşărcile
pline cu sâmburi

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul florilor de cireş

Cât de frumoase
sunt florile de cireş?
Sunt albe,
pure,
parfumate,
îţi încântă
privirea,
te ameţesc
cu mirosul lor,
iar vântul
suflă uşor
şi ninge
cu flori
pe capul tău,
ce te face
să uiţi
cine eşti,
ajungând
să-ţi doreşti
să trăieşti
într-un zbor,
râzând,
oftând,
cu gustul
de cireşe amare
în gând.

poezie de Eugenia Calancea (17 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş

Mă scutur de gânduri
Ca floarea de cireş bătut
Şi în nu ştiu câte rânduri
Drumul meu s-a abătut.

Mai văd un singur drum:
Pustiit şi îngheţat,
În urmă-mi numai scrum
Şi-un vers cadenţat.

Mă întorc la origini
Precum apa la al său vas,
De veşnicia fără margini
M-apropie un ceas...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii din flori

Deşi aud că, uneori,
Unii copii se nasc din flori,
Nu mi-a fost dat, măcar odată,
Să văd o floare-nsărcinată!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei tipuri de copii: copii naturali, copii de suflet şi copii fără suflet.

aforism de George Budoi din Aforisme (28 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii fără experienţă, avansaţi în importante funcţii publice sunt carne de tun. Istoria ne-a învăţat ce riscant şi imoral este să urcăm copii pe baricade!

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş aş fi

Sufletul meu e vinovat
Că n-a iubit cât a uitat
Şi-a mers mai mult decât a stat
Şi ce-a găsit n-a căutat.

Sufletul meu de n-ar mai fi
Când anotimpul mi-ar veni
Cu trupul tot aş înflori
Cireş aş fi de n-aş iubi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii "de bani gata"

Desigur, poate vă-ntrebaţi,
Când prin năravuri dau în gropi:
Cum din părinţi evoluaţi,
Se nasc copii "pitecantropi"?

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş albastru de poezii

Aud cum-nfloreşti în şoaptă
Vântul muzelor te poartă
In metaforă de caise coapte..
Si cu salcia versului-mpreunate

Ce-mi răvăşeşte iubirea
Pe zări de file-n fiecare zi
Hai să ne-mbrăţişăm nemurirea
Intr-un cireş albastru de poezii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus cândva, gândindu-mă la trecutul omenirii, la lungul ei drum spre timpul de faţă: un om şi un foc, un om şi un câine... Iar acum, gândindu-mă la viitorul ei, la câte primejdii o pândesc, spun: un om şi un cireş. Un om şi un cireş, ca şi cum aş spune un om şi un paratrăsnet. Menit să-l apere de mortalele tensiuni de care s-a încărcat planeta.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu mâini de cireş

e târziu
în închisoare
au dat drumul la dragoste
curge prin oase
ca o sevă de vorbe neterminate
uneori le răspundem
alteori la vest de moarte
o fată cu mâini de cireş
ne aduce pachete albastre
scrise cu alb
în tăcere
despachetăm
la infinit
zburând peste case

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samuraiul florii de cireş

Valuri de shoguni
Mă-mpresoară...
Din cer coboară
Galbenă privighetoare-n
Cioc cu roşie floare de cireş
Pe ureche o aşază
Lângă tâmpla
Ascultătoare a soaptelor
Gheişei lotuşilor albaştri
Plecată-n lume
Pe salamandra Kabuki-n
Gongurile apusurilor
Din pagoda trandafiriilor galbeni -n
Codri de albi cireşi,
Simt unduirea coapsei-n
Katanele ce mă ard-n
Gustul ceaiului de iasomie
A pieptului-mpuns de mii de suliţe-n
Loviturile norului de săgeti de jad,
Gust din nou sărutul
Ucis-n luptă
De shoguni amintirilor
Din pagoda iubirilor noastre-n
Albi codri de cireş...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi copii

Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu şi-o aud.

Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinţii dintre ei lipsesc,
Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi,
Străinătatea strigă-n toţi.

Aceşti copii, aceşti bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Şi rudele, cu ei nici nu-s.

Nişte copii în ţarc vulgar,
Nişte bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-şi sunt nepoţi, nu-şi sunt bunici.

Copiii n-au ce-şi aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis şi spre infern.

Şi pân' s-ajungă la sfârşit,
Au de trăit şi de murit,
Ca vietăţile-n nisip
Ei nici nu-şi seamănă la chip.

Aşa au fost, aşa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veşnic paradis.

Purtându-şi umbrele în mâini,
Ce trişti copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiţi de vii,
Ce trişti bătrâni fără copii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) descoperisem fericit, că legea cireşelor este să fie mâncate din cireş. În orice alt chip, îşi pierd virtutea de rouă a naturii, în stare să devină rouă a sufletului omenesc. De atunci, datorită unor fericite împrejurări, am putut să trag spre mine, în fiece primăvară, o creangă de cireş. Şi, chiar dacă n-am scăpat cu totul de viroze, în viaţa mea a fost mai puţină cenuşă.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

To be or not to be...

Cimilitura vieţii, încurcată
De frigul ăsta provocat de om,
Scutură floarea de cireş brumată
Şi visul vieţii adoarme sub pom...

Cireşe, nuci şi poamă parfumată
Uită un an, le scapă rostul verii,
Sfârşind povestea cu "a fost odată",
Se jeluiesc din rădăcină merii.

Cine ucide florile din glastră,
Sfidând, trufaş, pe însuşi Dumnezeu?!
Râzând sardonic de răbdarea noastră,
Câte-un nebun se crede Prometeu.

Suspecte cataclisme, provocate,
Războaiele ce nasc din lăcomie
Şi multe alte rele rezervate
Schimbă în moarte viaţa lumii, vie.

Cu toţii-am obosit de-al lor dispreţ,
Ne-am retezat simţirea, nevoiţi
De jocul crud ce ne-a cerut ca preţ
Tot ce-i frumos, trezindu-ne-adormiţi.

Minciuna gogonată se înfoaie
La colţ de drum, sărind într-un picior,
De mult prea greu, credinţa se îndoaie,
Nimeni nemaisimţind niciun fior.

Culegem vânt, c-au semănat furtună,
Fără să vrem, ne pierdem înţeles,
Spunem, în cor, că lumea e nebună
Dar nebunia, cu toţii-am ales.

Cimilitura vieţii amputate
Ne fierbe cu "to be or not to be"...
Scăldând cu lacrimi tristeţi adunate
În ochii de copii, zi după zi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!