Norii
Norii s-au adunat
Pete orașul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenușa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea plapumă grea,
Pe care ați aruncat-o
Peste inima mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
focul în sobă
pe pervazul ferestrei
stele de omăt
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea din noi
Se scutură norii de plumb și de jar,
Sclipește în noapte al verii pojar,
Îmi bate-n fereastră cu stele de foc...
Pământul și ceru-n al facerii jo,
Asudă și geme, se tânguie, țipă...
Se-apleacă în vuiet copacii-aripă,
Scriu vise cu frunze, cuvinte cu har,
Cu pace-mpresoară al clipei altar.
Sub gene de umbre, în noaptea de piatră,
O lume comună-n tăceri se arată.
Și geme orașul sub vara cu ploi.
Un tunet răzbate tăcerea din noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor...
Te aștept! Lumea fără tine
Este săracă și viața e grea...
Ai blăniță de nouri și suflet de catifea.
Te aștept acasă,
Vreau să te revăd tolănindu-te pe spătarul
Recamierului din sufragerie.
Privesc pervazul gol al ferestrei și viața-i pustie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă...
Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.
În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de iubire
Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară și în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolțind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalță iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Cerul s-a deschis precum un fermoar
Și nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimțată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniștea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Pașii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se așternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul zodiei fecioară
Sub semnul zodiei fecioară
Nu s-au născut decât dureri...
Tăceri ce-au început să doară...
Tăceri de azi, tăceri de ieri.
În lanuri de cireșe coapte
Și sângerii căpșuni de jar
Se nasc poeme, visuri, șoapte...
Se naște transcendent altar....
Spre care pașii mei de versuri
În vreascuri veșnic foșnitoare,
Sunt dulce nemărturisire
Și cânt de paseri călătoare.
Sub semnul zodiei fecioară,
În șficuielnice cuvinte,
Sunt iedera singurătății
Și drumul către cele sfinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
Norii cocori cu aripile răsfrânte
Și închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Și inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării
Norii, doar norii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci de sentimente
Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe dușumeaua irișilor...
Crucea trupului a încărunțit.
Așteptare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul dus...
Stau cu gândul dus...
Aleargă în tromba albicioasă
A aburindei cafele
Și visele mele...
Vârtejul transcendental
Caută înfrățirea cu absolutul.
Eu sunt începutul!
Punctul "0" în care
Se stinge o lacrimă,
Se ascunde o mare...
....................................
Nu mă ascundeți în tăcerea
Din jurul vostru!
Voi erupe-ntr-o zi
Și transcendent mă voi înălța
Către stele,
Ca aburul cafelei
Din oricare clipă când
Stau la masă cuminte, visând...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Tăcerea mă strânge
În brațe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Și visele...
Mă amăgește... și mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Au venit zile reci,
Zile cu ploi,
Lacrimi cerești
Au căzut peste noi...
Dirijor renumit,
Vântul ne-a miruit.
Modela pe arcușu-nvechit,
Cu degete frânte,
Reumatice, goale,
Sentimente cu molecule de frunze
Ce cădeau risipindu-se-n noi.
Apoi violonistul
S-a transformat în cenușă.
Dormea sub arcușul de ploi,
În așternutul din noi.
Buzele îi furaseră răsăritul
Și doar urme de soare
Purtând trofeul vechiului ieri,
Colorau, înca vii,
Rapsodii de culoare.
Ne acopeream cu tăceri
Sub copaci viorii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta tristețe...
Este-atâta tristețe
În inima mea!
Sunt nori de furtună
Și lucire de stea...
E miraj și tăcere,
Durere, sărut,
Este liniștea clipei,
E sfârșit și-nceput.
E tăcerea pe ceruri
Sub al stelelor jug,
La pervazul ferestrei,
Stau în coate și plâng...
Un semnal de alarmă
Pentru ochiul smerit
Sunt o pleoapă plecată
Pe sub gene de mirt.
Este plâns și sunt semne,
Gustul vieții-i amar.
Îngenunche, tăcere,
La al vieții altar!
Ne sunt anii pedeapsă,
Ne e viața-n amurg,
Ne întoarcem acasă
Printre lacrimi ce curg.
...................................
Și tac și plâng,
La fereastra deschisă
De ploaie ucisă...
Sunt un vis în amurg...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am adunat toți anii
Am adunat toți anii ce-au trecut
În calendare vechi și fără timp,
Tristeți și bucurii am petrecut,
Iubind iubirea-n orice anotimp.
Am adunat toți macii înfloriți,
Cu fir de iarbă verde i-am legat,
Să-i dăruiesc celor nefericiți
În noul an, c-un zâmbet nepătat.
Am adunat ninsorile târzii
Și pozele găsite prin album,
Speranțele, tăceri în poezii,
Cuvinte nerostite pân'acum.
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recenzie
Recenzie de gânduri...
S-au strâns în mine atâtea tăceri
Că nu-mi mai pot vorbi nopțile.
Sub tălpi sângerânde
Se rostogolesc
Cioburi ascuțite de frunze.
Le aud... în mine foșnesc!
Paradox!
Nu este posibilă rostogolirea
Corpurilor ascuțite. Priviți!
Eu le văd rostogolindu-se-n mine,
Voi nici măcar nu simțiți...
Doar legea inerției ne-a învățat
Ca... obiectele cad.
Fizica! Sentimentele nu au fizică!
Celula lor este conectată la suflet.
Auziți?! Țipă în mine...
Mă cheamă să alergăm
Prin Calea Lactee.
Recenzie de gânduri...
Or fi ale mele?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înmugurit tăcerea
Parcă și tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neștire, frunze la ferestre.
Scârțâie fântâna imn de neputință
În tăcerea nopții șubredă și grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căință
Și-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.
Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deșarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul iernii
Iar ne picură din stele
Ramuri de argint și vise...
Albe, blânde giuvaere
Și de brațe neatinse.
Trec conduri de lac pe ceruri
Și ne luminează calea...
Pliu de stele pe creneluri
Și peste copaci, ninsoarea...
În cojoace, peste dealuri,
Trece gerul asprei ierni
Și se-apleacă valuri, valuri...
Satul meu bătrân, de ieri,
Scârțâie de dor fântâna,
Coșul e nescuturat,
Doar în casʼ ne-așteaptă muma.
În zadar! S-a înnoptat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!