Cu gândul dus...
Stau cu gândul dus...
Aleargă în tromba albicioasă
A aburindei cafele
Și visele mele...
Vârtejul transcendental
Caută înfrățirea cu absolutul.
Eu sunt începutul!
Punctul "0" în care
Se stinge o lacrimă,
Se ascunde o mare...
....................................
Nu mă ascundeți în tăcerea
Din jurul vostru!
Voi erupe-ntr-o zi
Și transcendent mă voi înălța
Către stele,
Ca aburul cafelei
Din oricare clipă când
Stau la masă cuminte, visând...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.