Tăcerea din noi
Se scutură norii de plumb și de jar,
Sclipește în noapte al verii pojar,
Îmi bate-n fereastră cu stele de foc...
Pământul și ceru-n al facerii jo,
Asudă și geme, se tânguie, țipă...
Se-apleacă în vuiet copacii-aripă,
Scriu vise cu frunze, cuvinte cu har,
Cu pace-mpresoară al clipei altar.
Sub gene de umbre, în noaptea de piatră,
O lume comună-n tăceri se arată.
Și geme orașul sub vara cu ploi.
Un tunet răzbate tăcerea din noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.