Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioana Gărgălie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.