Eu port cu mine o lume în imagini

Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare şi bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le şi scriu în pagini.

N-am să mă folosesc de aceleaşi imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.

Sunt faptele cu a lor experienţă
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezenţă,

Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existenţă
Au adunat eterne învăţăminte.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vremea

Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morţii-eterne.

E-o lege a firii noastre
Şi omenirii dată,
Sortită aşa să fie,
Schimbată – niciodată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e drag

Mi-e drag de mine; niciodată
N-am agresat pe cineva
Şi n-am pretins că-n lumea toată
Doar eu am drept de-a exista.

Ba, din părinţi am învăţat
Pe cînd, cuminte, de copil,
Eu am deprins a fi Bărbat:
Să nu fiu snob şi nici umil.

La brîu eu port cu fală Daca
Şi am deprins cu Decebal
S-o ţin chiar fără teacă gata,
Scurtînd Barbarii la hotar,

Aşa cum ne-a-nvăţat Tomiris,
Regina Daciei Eterne,
Cînd l-a scurtat pe mîndrul Cyrus
În clipa gloriei solemne...

Eu ştiu, cu cremene şi iască,
Să fulger, din amnar, scîntei
Şi-n vatra veche strămoşească
Să ard, ca pe berbeci, mişei.
15 noiembrie 103 e. d./2019

poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înşine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viaţa aşa cum nu e ea
Şi vinu-l sorb încet ca şi cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeşi în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieţi
Scriu viaţa aşa cum a fost ea o dată
Şi vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine ştiut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învăţat din ele tot n-am învăţat,

Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede şi nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbeşte
"E totul creat doar de mintea ta"
Şi totul se risipeşte...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viaţă, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheaţă, parc-am fost altundeva.
Nu aici şi nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume şi aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenţei din inexistenţa mea.

Am trăit în altă lume şi e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopţii şi am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina şi ploi şi jale şi tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veşnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanţuri, pot să zbor şi pot să cânt
Şi sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor şi să renasc,
Şi de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi port inima cu mine

îţi port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde mă duc eşti şi tu, draga mea; şi ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă

de destin (tu eşti destinul meu, iubito) nu vreau altă
lume (tu eşti lumea mea frumoasă, partea mea bună)
şi tu eşti ceea ce luna a încercat mereu să ne cânte
şi ceea ce soarele a vrut întotdeauna să ne spună

aici se află secretul cel mare de nimeni ştiut
(aici se află rădăcina rădăcinii şi bobocul bobocilor
şi cerul cerurilor acelui copac numit viaţă care printr-un sărut
creşte mai presus decât poate sufletul spera sau mintea cuprinde)
şi-aceasta-i minunea care păstrează distanţa-între stele
eu îţi port inima (o port în adâncul inimii mele).

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La doctor, în dialog cu pacientul

"Tusea asta, zău, nu-mi place,
Şi la ea nu m-aşteptam."
"Ştiu, însă, n-am ce vă face,
Pentru că... o alta n-am."

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeţi pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - şi-aceasta-i cel mai greu;
şi ce e mai uşor - să n-am un nume.
Familia o am şi nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ţi-i poate anotimp.
Eu totu-i dau şi nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Şi aş fi vrut, atâta aş fi vrut
într-un urmaş să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naşte de-obicei sfârşitul.
Şi nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun

Dintre toţi oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui dascăl neconvingător

E mirat când se aprinde
De-a lui vorbe din prelegeri,
Că discursul lui cuprinde
Tot mai multe neînţelegeri.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impediment în existenţă...

... sunt condamnat
să dispar într-o zi, în noapte,
de pe pământ, de pe lume
şi n-am cum să mă scap,
să sar în levitaţie,
departe...
supus la gravitaţie,
o lege ce nu ştiu să o fi votat
anume
şi-i loc imens unde să-ncap,
cu suflet şi cu trup...
nu pot să fug, erup,
că am un uriaş balon de-atâtea gânduri,
adunate heliu
sub un craniu distorsionat
în coduri, împrăştiate-n râuri curgătoare,
prunduri,
prin multe, multe ţări, un al meu imperiu,
umblat în lung şi-n lat
printre idei fermecătoare
în chipuri de femei
ce-şi vând de zi cu zi
din trup
să fabrice o experienţă
în mulţi ca mine, puradei,
-eufemistic la copii-
ce tot mă îngroapă, mort neevident,
mă îngreunând milenii de impediment,
să pot de-aicea să mă rup,
să fiu doar existenţă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când eu prin lume

Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aştepte atât
şi-a pus cununia în cap cu-n urât.
Şi iată trăieşte iubita mea veche
cu-n prost ce nu-şi află pe lume pereche.

Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii şi ochi îngereşti,
şi noi am putut să trăim ca-n poveşti!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.

poezie clasică de Heinrich Heine
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

Aproape murisem iubite, să ştii
Şi-n mine aveam doar apă sărată,
Tu m-ai trezit cu apele-ţi mii,
Pe neaşteptate şi deodată.

Mi-e atât de sete iubite, tu ştii?
Iar apa din mine se cere schimbată,
Cu apele dulci, calme şi vii,
Cu ele, vino îndată.

Eu, n-am să te sec.
La rându-ţi, tu nu te seca!
Cu siguranţă n-am să mă-înec,
Iar stropii nu-i risipi pe altcineva.

Te chem la mine. Hai vii?!
Să fii doar tu fântâna mea,
Restul e stepă, penurie. Şi ştii?
Restul... rămână aşa.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zână

O zână stă-n cerneală şi mă ceartă
Că vremea, când n-am scris s-a scurs deşartă
Şi-o lume-a stat ascunsă-n călimară,
Neîncercând nicicum s-o scot afară,
Ridică mâna şi mă dojeneşte
În vorbe aspre, dar îmi şi zâmbeşte
Şi-mi pune tocu-n mână, ca să scriu,
Cuvântul intră-n vers şi-n ritmul viu,
O taină descifrez şi vine-o alta,
Cioplesc în versuri cum aş da cu dalta,
Pentr că ea-şi făcuse pentru mine timp
S-aducă-o atmodferă de Olimp,
Cu chip de marmori şi cu flori de vis
În diademă – floare de cais,
Tu din adâncul somn astăzi mă scoală,
O, zâna mea, vrăjită din cerneală!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ce m-a dat

Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat şi-aci el m-a născut.

Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Şi vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.

Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe uliţa copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii şi-n lumini de stele.

Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui fiinţă nu mă pot desprinde.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Mă-ntreb şi n-am cuvinte
Cu-adevăr pe care-l scap
Dacă este slab de minte
Cum de e tare de cap?

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece timpul

Cu tine timpul trece mult prea repede,
Dar n-am putere-n loc ca să-l opresc,
El scrie-n inimi ca pe-o lespede
O taină despre care nu-ţi vorbesc.

Când sunt cu tine timpul nu-mi ajunge
Să-ţi spun ce-aş vrea, de-aş îndrăzni să-ţi spun,
Că alte clipe vin ca să-mi alunge
Acele gânduri ce mereu le-adun.

Amân mărturisirea, timpul aleargă,
Nu-i pasă lui de mine sau de noi,
Trăind cu el în lumea noastră largă,
Ne lasă şi ne uită pe-amândoi.

Dar dacă mâine va veni împlinirea,
În toată viaţa-atât de mult înseamnă,
În vorba mea va fi destăinuirea,
Tu să m-asculţi, zâmbeşte-mi şi mă-ndeamnă.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă aşez la masă
Şi să aştept poeme la mic dejun şi cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Şi m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Şi n-a ştiut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viaţă, mai singură ca luna;)
Şi fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Şi n-am cerut bomboane, păpuşi sau prăjitură;
Doar aşteptam iubire şi nu ştiam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Şi m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Şi am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu ştie nimeni încă, nu ştiu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viaţă:
De ce mi-a fost durerea şi adăpost şi haină,
În fiecare noapte şi-n orice dimineaţă?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Petre Gigea Gorun, Ambasador, scriitor, poet, epigramist, Pentru cartea "Oameni şi destine"

Petre Gigea, de când se ştie
A dăruit prietenie
Statornic, bucurie mare
La optzeci şi patru tot mai are!!!

madrigal de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o să mai scriu

Pentru cine nu mă ştie
Mă numesc Vlăduţ
Fascinat de poezie
De când sunt micuţ.

N-am dorit să ţineţi minte
Date despre mine
Şi ştiţi... jocul de cuvinte
Vine de la sine.

N-am talent, nicio fărâmă
Cu suflet pustiu
Templul meu azi se dărâmă
Şi n-am să mai scriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita soacrei mele

S-a mutat soacra la mine
Şi se simte foarte bine
Iar de două săptămâni
Sunt... slugă la doi stăpâni.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!