Pe când eu prin lume
Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aștepte atât
și-a pus cununia în cap cu-n urât.
Și iată trăiește iubita mea veche
cu-n prost ce nu-și află pe lume pereche.
Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii și ochi îngerești,
și noi am putut să trăim ca-n povești!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.
poezie clasică de Heinrich Heine
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prostie
- poezii despre îngeri
- poezii despre nuntă
- poezii despre noroc
- poezii despre mândrie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.