O zână
O zână stă-n cerneală și mă ceartă
Că vremea, când n-am scris s-a scurs deșartă
Și-o lume-a stat ascunsă-n călimară,
Neîncercând nicicum s-o scot afară,
Ridică mâna și mă dojenește
În vorbe aspre, dar îmi și zâmbește
Și-mi pune tocu-n mână, ca să scriu,
Cuvântul intră-n vers și-n ritmul viu,
O taină descifrez și vine-o alta,
Cioplesc în versuri cum aș da cu dalta,
Pentr că ea-și făcuse pentru mine timp
S-aducă-o atmodferă de Olimp,
Cu chip de marmori și cu flori de vis
În diademă floare de cais,
Tu din adâncul somn astăzi mă scoală,
O, zâna mea, vrăjită din cerneală!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ritm
- poezii despre prezent
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.