Când vremea
Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morții-eterne.
E-o lege a firii noastre
Și omenirii dată,
Sortită așa să fie,
Schimbată niciodată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lui Petre Gigea Gorun
Dintre toți oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.
epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnului Petre Gigea Gorun, Ambasador, scriitor, poet, epigramist, Pentru cartea "Oameni și destine"
Petre Gigea, de când se știe
A dăruit prietenie
Statornic, bucurie mare
La optzeci și patru tot mai are!!!
madrigal de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Purtăm în calde inimi
Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.
Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog sincer între soți
"Te-aș ruga de astă dată
Sinceră să fii și tu
De m-ai înșelat vreodată?"
"Ce să-ți spun... o dată, nu!"
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui dascăl neconvingător
E mirat când se aprinde
De-a lui vorbe din prelegeri,
Că discursul lui cuprinde
Tot mai multe neînțelegeri.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu port cu mine o lume în imagini
Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare și bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le și scriu în pagini.
N-am să mă folosesc de aceleași imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.
Sunt faptele cu a lor experiență
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezență,
Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existență
Au adunat eterne învățăminte.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mămică cu minijup
Scurtă fiind pe corp și-ngustă,
Când cel mic să meargă-ar vrea,
S-ar prinde de-a mamei fustă,
Însă n-ajunge la ea.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dentistului meu
A spus de mine la beție
Când a băut peste măsură,
Că mă cunoaște și că-mi știe
Chiar și... măselele din gură.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești ca și o stea îndepărtată
Tu ești ca și o stea îndepărtată,
Ce strălucește făr᾽ să dea căldură,
E frumusețe fără de măsură,
Dar nu încălzește-un suflet vreodată.
Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniștea mi-o fură
Și nu mi se întoarce niciodată.
Ești steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spații întinse și nebănuite,
Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca și-ale mele gânduri către tine!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dentistului meu
A spus de mine, la beție,
Când a băut peste măsură
Că mă cunoaște și că-mi știe
Chiar și... măselele din gură.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărare
Drumul către vin se pare
Peste praguri te tot suie,
Dar nu este de mirare,
Că-i mai mult o... cărăruie.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu grădină
Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!
Mângâierea minții
Și-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârșit de grea,
Rămânând de-a pururi
Și numai a mea.
Casă cu grădină
Care-mi amintești
Frumusețea dulce
A casei părintești.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soluția directorului de teatru dată administratorului, speriat că un spectator a căzut de la balcon
Întâmplarea-i nefirească,
Procedați în mod discret:
Îl puneți doar să plătească
Diferența de bilet.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o fugă
E viața ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiași veche și eternă luptă
Și greu tribut va trebui să-i dăm.
Că este așa și altfel nu se poate,
O știm de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi și în eternitate,
Ca niște judecăți sacerdotale.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un copil pribeag
E fericirea vieții ca și-un copil pribeag,
Rătăcitor prin lume, ce-aleargă neîntrerupt,
Din când în când la oameni se mai oprește-n prag,
Cu nemurirea clipei din care ea s-a rupt.
În vremea călătoare e doar un scurt popas,
Mereu tulburătoare în dulcea ei visare,
E împletit cu timpul și el tot de pripas,
Dând vieții noastre sens, continuă mișcare.
Născută din speranțe, o vrem cât mai aproape,
În sufletele noastre și-n inimi cu dorinți,
Eternă duioșie ce tremură sub pleoape,
Întruchiparea vieții și-a slabei noastre ființi.
Mărturisesc sfios, că port în pieptul meu
Dorința mea ce arde cu flacără plăpândă
Și vă întreb pe voi, deși îmi este greu,
Cine-are fericire, să poată ca să-mi vândă?!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La proces, unul care și-a lovit nevasta peste gură
- Nu, nu vă ascund
Și n-o spun cu ură:
E bună de fund
Dar e rea de gură!
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafăr fiind
(lui Mihai Eminescu)
Luceafăr fiind, pe cer a strălucit
Cu razele aureolate de lumină,
Pe care răspândindu-le domină
Tot Universul cel nemărginit.
Al frumuseții pisc l-a cucerit
Cu-o pană fermecată și divină,
Încet, încet, figura lui blajină,
Cu nemurirea-n veci s-a înfrățit.
Din versul blând și dulce și vioi
Și mierea cea turnată în tipare,
Pe tremurat de frunze din zăvoi
Am tot sorbit speranțe și visare.
El, cel rămas, de-a pururi pentru noi,
A spiritului vie întruchipare.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
P. Gigea Gorun
Decât să trăim încovoiați, umili și jalnici,
Hai să ne ducem viața precum copacii falnici!
Acesta este visul meu, sincer vă spun;
Exemplul elocvent: domnul Gigea Gorun!
madrigal de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
A timpului dimensiune.
La Teiul care floare-și cerne
Nu-i nici o forță dor să sfarme,
E vraja liniștii eterne,
Pășiți încet. Poetul doarme.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea marinarului față de soție și copil
Pe mări ani călătorește
Și n-ar zice că e rău
Iar copilul îl iubește
Ca și când ar fi al său.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!