Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
Frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul ţurţurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îşi joaca rolul ultim şi-i e greu,
Ca îl priveste însuşi Dumnezeu,
şi dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin zăpadă

Păşesc zăpada necălcată,
Prin locuri care-mi dau fiori,
Urma să-mi rămână nestricată,
De paşii altor trecători.

Tot singur calc exact la fel,
Al meu pas pe-al tău îl îngână,
Şi calc cu putere lângă el,
Să pară că am păşit tot împreună.

Sunt multe urme prin zăpadă,
Dar doar una-i talpa ta,
Care s-a oprit să vadă,
Unde este urma mea.

Este cea mai accentuată,
Ai călcat cam cu putere,
Pare de la doruri apăsată,
Şi parcă-i îngheţată de durere.

Urmăresc să văd unde mă duce,
Dar treptat pasul îţi dispare,
Căci o altă urmă la răscruce,
Lângă a ta timid apare.

Am să rămân tăcut în spate,
Rămas sporadic în decor,
Căutând urma care poate
O să mă înveţe cum să zbor.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (februarie 2021)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

În urma turmelor de miei
Şi clinchetul de clopoţei
Păşesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare

Zăpada mieilor în fugă
Mi-a aşsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Şi o dantelă croşetăm!

Prin ea se vede fir de iarbă
Şi flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.

Şi ne topim în depărtare
Şi eu şi spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... şi luna lui april.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să plâng...

MOTTO: Îmi place să merg prin ploaie, pentru că nimeni nu-şi dă seama că plâng... Charles Chaplin

Vreau să plâng în noaptea asta,
iartă-mă, iubitul meu
zorile să-mi fie plapumi
şi ninsorile la fel.

Chiar de cerul va da ploaie
s-au zăpada s-ar topi,
printre fulgii ce se-aşează
te-aş iubii, dar numai eu.

Dac-ar fi să plâng pe-un umăr
l-aş alege pe al tău
inima mi-ar fi fierbinte
prin tomnaticele flori.

Lacrimile mele-ar curge
ca un val de trandafiri
ti-ar atinge faţa tristă
şi zăpada s-ar topi.

Vreau să plâng în noaptea asta,
iartă-mă, iubitul meu...
lacrimi multe or să cadă,
peste chipul tău uşor!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Ca zăpada albă
Eu aş vrea să fiu
Să-Ţi slujesc întruna,
Prin orice pustiu.

Ca un fulg de nea,
Ce zboară de zor,
Inimioara mea
Să-Ţi cânte cu spor.

Căci o haină albă,
De-un alb lucitor
Voi avea odată,
Cu al Său popor!

Dă-o tuturora
Ce-ascultă aici,
Şi-n această lume,
Să-i faci ucenici.
AMIN

poezie de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de copil

Privesc cu ochi de copil
Lumea este de poveste
Mă strecor prin uşă tiptil
Văd zăpada cum creşte

Pomii scruptaţi în gheaţă
Un sculptor o mână dibace
Un suflet o minte isteaţă
Cu lacrimi a ştiut să-i îmbrace

Un scăncet uşor înfundat
Încălţată cu şoşonii lui bunii
Un ghemotoc de puf ondulat
Blondă cu ochii precum carbunii

Din zăpadă apare Zorel
Îl iau în braţe n-a mai lătrat
Zăpada cred că l-a speriat
Pitiţi acu în cojocul de miel

Afară un zmeu tot suflă
Spulberă zăpada prin curte
Zâna zăpezii cu rochia albă
Prinde pe zmeu să-l sărute

Fulgi şi diamante de gheaţă
Rămân agăţate în noapte
Glasul mă trezeşte de dimineaţă
E mama cu cana de lapte

Brazii sunt plini de verdeaţă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şoimul

ce hălăduieşte prin jurul
voroneţului prin frig şi ceaţă
pândeşte fermecat de pustiu
un necontenit vis. ajunge-n apă
până la aripi trece soarta grea.
visul e-n zadar labirintul.
zborul interzis în condiţiile meteo
nefavorabile, devine realitate.
îngheaţă şoimul în experienţa
oarbă şi tristă a morţii.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a iarnă rece

Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-aşterne-n cărări.

Afară miroase a rece şi fum
Şi păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.

Miroase a iarnă iarăşi afară
Şi ramul golaş a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.

poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna clipelor reci

Poate că zăpada va putea să şteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Şi îşi va aşterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.

Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veşnic nerăspunse.

Poate că, sub stratul ce se va aşterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânţa vie-a ultimei greşeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne

Şi, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolţi
Urmele durerii – toate vor muri,
Nimeni să le ştie, nimeni să le poarte.

Va veni zăpada, cu poveşti să cearnă
Peste-o lume-n care viaţa bate-n piept
Şi-o aşteaptă, iară, să-şi reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sub roţile Volgăi săreau stropi de apă murdară. Zăpada începuse să se topească, dar adevărata căldură nu reuşise să străpungă norii groşi de primăvară ce atârnau deasupra acoperişurilor înnegrite. Era umed şi frig.

P. Şestakov în Labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-primăvară

Păşesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Şi să-i ofer iubire, un vis şi tămâioară.

Dar iat-o, mă aşteaptă în pace şi tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulţi ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie şi candelă a nopţii
Îşi poartă crucea-n taină, cu forţă şi tărie,
Ca nufărul pluteşte peste noroiul sorţii
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor şi voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine şi zborul dintre şoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viaţă,
Izvor al fiinţei, speranţa-n lumea asta,
E far ce luminează prin negură şi ceaţă,
Se roagă pentru tot, înlăturând năpasta.

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

plouă cu suflete, cerul este plin de fluturi nouri
aripile nu mai zboară, luna câteodată prin umbre zămbeşte
îndrăgostiţii sub parfumul teilor, renasc, sunt atingere
iubirea adună puful alb, zburdând, al plopilor
eu merg singur pe-o alee de parc, cu capul plecat
o bancă, o frunză, un crâmpei de cer, un copilaş
trec umbre prin mine de timp, încă nu am venit
aştept o roată să se desfăşoare, fără drum
încălţările am uitat să le pingelesc, casa bunicii
mai are fusul vechi al pânzei în care încă
înfăşoar faţa trupului meu, nu am uitat
am o uliţă în priviri, pe care merg şi capătul
poate eşti tu, dar mă uit înapoi să văd unde sunt
începutul nu îl pot deşira, pentru că nu vreau să fiu trecut
am gustat paşii înainte de ai fi împlinit, mă doare
drumul are colţi de piatră ascuţiţi, privirile tale
le pun în sipetul inimii mele, ca primă iubire
te întreb încă odată de ce mai uitat, poate că
sunt trecutul amintirii mele, care astăzi
pe-o alee de plopi singuratici, poate a reînviat

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scapă de mintea îngustată de convingeri limitative. Nu există bine sau rău decât filtrat prin percepţia individuală a fiecăruia. Frigul şi zăpada sunt foarte rele pentru omul ce trăieşte desculţ pe stradă dar sunt foarte bune pentru pământul şi seminţele puse acolo de agricultor. Dacă eu vreau ca oamenii să fie buni şi lumea în care eu trăiesc să fie formată doar din oameni buni, am să îi scot pe toţi ăia răi din viaţa mea şi chiar dacă rămân cu 2 oameni buni în viaţa mea, eu trăiesc într-o lume plină de oameni buni. A curs multă cerneală pe subiectul acesta iar azi fizica cuantică ne dovedeşte că omul modelează şi îşi creează realitatea în fiecare clipă. Gândeşte lucrurile pe care le vrei în viaţa ta, nu cele pe care nu le vrei.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul îngheţat

E frigul, oare, care mă pătrunde,
sau doar fiorul zilei reci de toamnă
ce mă priveşte blând şi mă îndeamnă
să-mi scot din suflet dorul ce se-ascunde.

E-atât de frig acum, atât de rece,
în sângele ce ieri ardea prin vene
ca lava ce se scurge în ravene
şi umple orice gol, pe unde trece.

Să-mi fi rămas, cumva, un gol în care
a tot crescut răceala şi uitarea,
ce-au construit acolo închisoarea
şi-mi ţin un dor ascuns în nepăsare?

De-ar fi aşa, cum ştiu că el rezistă
şi că vulcanul va erupe iară?
Sunt sigur că va fi curând afară
şi toamna va-nceta să fie tristă

E frig acum şi-aştept, oricât ar ţine,
ceva să se întâmple: o fisură
în grotă, suflet, teamă sau natură
şi-atunci va fi iar cald, şi va fi bine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi

Cad zăpezi din adâncuri de zare
Şi se-aştern peste funze şi flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.

Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!

O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene şi frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.

Am s-aştept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăştie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Acum prin livada albă căţeluşul meu
zburdă, sfâşiind nebuneşte
cu picioarele zăpada proaspăt căzută.
Aleargă de colo colo, entuziasmat,
imposibil de oprit, sare, se învârte
până când zăpada albă este scrisă
cu litere mari, exuberante –
fraze lungi, exprimând
desfătările trupului în această lume.
Oh, eu n-aş fi putut s-o fac mai bine.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă o vioară

cântă o vioară pe ţărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aştept în neştire un gând pe pământ
e frig afară şi ninge
tăcerea mă doare şi lacrimile plâng
cad fulgi rătăciţi pe asfaltul murdar
e frig iar în mine şi ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig şi e iarnă
şi ruga e îngheţată de dor
mă despart iarăşi de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
păşea un înger pe colţuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge şi ninge
cu lacrimi şi sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate şi bate
picură pe rană fulgii rămaşi
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în ţara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înţeapă spinii rămaşi
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moş ajunul

Prin zăpada ce se-ntinde
Trec figuri de oameni trişti;
Spre Guvern merg să "colinde"
Sute de sindicalişti.

epigramă de Corneliu Costăchescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpadă

Până la urmă şi zăpada îşi pierdu nevinovăţia de copil
când peste ea, cu zgomot trecură păsări negre.

Şi chiar dacă o vor răzui cu cuţite
în fiecare dimineaţă,
chiar dacă o vor acoperi cu sare,
această sare va pătrunde dureros
în răni cicatrizate.
Şi chiar dacă vor aduce sute de vagoane
cu zăpadă din îndepărtata provincie,
chiar dacă o sută de martori
vor semna certificatul purităţii -

- aici, zăpada niciodată nu va mai fi nevinovată.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!