Zăpezi
Cad zăpezi din adâncuri de zare
Și se-aștern peste funze și flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.
Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!
O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene și frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.
Am s-aștept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăștie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.