Sonetul 66

Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerşeşte
Că puşlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mişeleşte,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârşirea-i terfelită tare
Puterea-i şchioapă şi secătuită,
Celui ce ştie, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învăţătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.

Sătul de tot, aş vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 50

Ce-mpovărat călătoresc pe cale
Drumul e greu, dar trebuie să-l bat
Răgaz şi somn sunt doar cuvinte goale
Când un amic în urmă ai lăsat.
Stau pe un cal sătul de vaicăreală
Ce-abia se mişcă, chiar dacă mă plâng,
Căci ştie din instinct, fără-ndoială,
Că nu-s grăbit deloc pe drumul lung.
Afurisitul pinten nu-l îndeamnă,
Deşi i-l bag în piele mânios
El geme, parcă nu ştie ce-nseamnă,
Şi sunetul mă doare, că-i tăios.

Căci geamătul ar vrea să-mi spună poate
C-am jalea-n faţă, bucuria-n spate.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

CXXXIV

Nu am de ce să lupt şi nu am pace,
mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă,
fiinţa-mi zboară-n cer, în ţărnă zace,
îmbrăţişez, nimic nu am în braţă!

Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanţul, nici nu mi-l agaţă,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viaţă.

N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer şi ajutor, dau veste.

Şi râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viaţă şi sătul de moarte.
Şi de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sătul de orori.

citat celebru din piesa de teatru Macbeth de William Shakespeare (1606)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul celui sătul diferă radical de adevărul flămândului.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Touchstone: Prostul crede că este înţelept, dar înţeleptul se ştie ca fiind prost.

replică celebră din piesa de teatru Cum vă place, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 140

Nu fi doar crudă, ci şi înţeleaptă
Şi nu-mi dispreţui răbdarea mută;
Fiindcă tristeţea mea abia aşteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aş vrea să te învăţ să fii deşteaptă
Şi să mă minţi, chiar de nu simţi iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o aşteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aş putea bârfi, Doamne fereşte,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăieşte
Smintiţii cred în gurile flecare.

De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Priveşte drept când inima-ţi palpită.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stomacul sătul e surd la învăţătură.

proverbe ruseşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 118

Aşa cum pofta vrem s-o stimulăm
Sorbind din poţiuni înţepătoare;
Şi-o boală ascunsă prompt o alungăm
C-un laxativ ce ne slăbeşte tare.
La fel şi eu, plin de dulceaţa ta,
Amarul l-am gustat de bunăvoie;
Sătul de bine vrut-am constata
Cum e să fii bolnav când nu-i nevoie.
Dar în iubire nu e indicat
S-anticipezi dureri şi neputinţe,
Căci sănătos fiind, mi-a dăunat
Şi binele-am plătit cu suferinţe.

Dar acum ştiu, leacul venin devine
Când cineva se satură de tine.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna are aripi fumegânde
La răsărit, la nord, dar şi la sud,
La vest şi la oricare om pătrunde
În bobul vorbei înflorit ori crud.

Minciuna are talpa zdrenţuită
Şi poale scurte prinse de genunchi,
Pe care printre vorbe şi-le-ntinde,
Apoi le strânge seara în mănunchi.

Minciuna are ifose de doamnă
Şi se arată mândră peste tot,
Lăsând în locul părăsit o toamnă
În care adevărul e un ciot.

Ea e unealtă scundă şi rotundă,
Şi e mai lată ca un topogan,
Pe-acolo vorba rea vrea să pătrundă
Din gura celui care ţi-e duşman.

Ea e un foc ce singur se-nteţeşte
Să ardă adevărul pe deplin,
Când omul bun minţind se preamăreşte
Descătuşând al inimii venin.

Minciuna niciodată nu se-ascunde...
Ea iese la raport precum un şef
Şi nu dă socoteală, nu răspunde,
Ci se cinsteşte după bunul chef,

Minciuna este unsă-ades cu miere
Şi trece-alunecând fără cusur,
Mai pură decât clipa care piere
Săltându-se din sufletul obscur.

E-atentă la orice cuvânt se-arată
Înălţător ori mai supus ca ea
Şi dacă e cumva contrariată
Se-aprinde iute-arzând precum o stea.

Aripile-i rămân vii, fumegânde,
O-nalţă şi-o coboară grandios,
Lăsând în urma lor dâre profunde
De fum albastru-n omul mincinos.

poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, iubito

Ţi-am dăruit toată iubirea
Şi am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.

Plec, iubito, mă aşteaptă
Un drum lung şi pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ţinut doar chinuit.

Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.

Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.

Plec, iubito, n-am ce face
Totul e împotriva mea,
Nu am linişte, nici pace
Nicicând nu le voi avea.

Plec, iubito, tu mă uită
Şi fă-ţi viaţa cum vei vrea,
Mi-este soarta năruită
Şi viaţa asemenea.

Viaţa din mine dispare
Fără să-ţi mai pot grăi,
Dragostea, odată mare,
Fără ea nu pot trăi.

A fost de vânt risipită,
S-a pierdut iubirea noastră,
Nu mai am nici-o ispită,
Nici-un dor sub zarea albastră.

Nu mai pot vorbi de-acum,
Căci mi-e gura încleştată,
Mă evapor ca şi-un fum,
Eu şi dragostea mea toată.

poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 40

Ia-mi tot ce am, iubitele, iubirea,
Vei fi mai mulţumit decât ai fost?
Nu, dragul meu, căci toată fericirea
Ţi-am dat-o eu şi ai avut un rost.
Dar dacă-mi vrei iubita, nu iubirea
Nu te condamn fiindcă profiţi de ea,
Dar ai greşit lăsând ca amăgirea
Să facă azi din tine tot ce vrea.
Hoţ blând, m-ai jefuit, dar iert greşeala,
Deşi îmi furi din sărăcia mare,
Însă iubirea ştie că sminteala
De la cel drag te doare cel mai tare.

Malefice plăceri de oameni pătimaşi...
Dar eu mai bine mor, decât să fim vrăjmaşi.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 76

De ce în vers nu-i nouă strălucirea
Ca nu cumva să fie pieritor?
De ce să nu-mi îndrept şi eu privirea
Spre stilul fandosit şi novator?
De ce să scriu şi-acum ca-n altă parte
Şi tema s-o păstrez în vechi veşmânt,
Ca orice slovă numele să-mi poarte
Precum moştenitorii pe pământ?
O, dragul meu, eu scriu doar pentru tine,
Tu şi iubirea, teme ce-am slujit;
Cuvinte vechi îmbrac în haine fine
Şi folosesc ce s-a mai folosit.

Cum soarele-i şi nou şi vechi pe sus
Şi-a mea iubire spune ce-a mai spus.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i unui om un peşte şi va fi sătul; învaţă-l să pescuiască şi va fi sătul o viaţă întreagă.

citat din Lao Tse
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.

citat clasic din William Shakespeare
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa care vine din nevoi nesatisfăcute (spre deosebire de cea provocată de dorinţe neîmplinite) este probabil cea mai gravă suferinţă. Aceia care suferă din cauza unor nevoi de bază nesatisfăcute rareori suferă din cauza lipsei unui scop. Scopul lor este clar: supravieţuirea zilnică. Dacă nevoile de bază sunt satisfăcute într-un mod echilibrat, atunci suferinţa are legătură mai degrabă cu dorinţele neîmplinite. Dacă ai nevoie de ceva, atunci cel puţin vei fi sătul temporar dacă nevoia respectivă este satisfăcută. Dar dacă doreşti ceva, atunci nu te vei simţi sătul prin împlinirea dorinţei respective. Pur şi simplu vei vrea altceva şi vei suferi din nou din această cauză.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bune, cu rele, toamna a venit

Cade frunza supărată,
privesc spre zenit,
nori şi ceaţă-nvolburată
frigul a venit.

El mă-ntreabă cu mirare
ai lemne de foc?
- N-am! Răspund cu supărare,
bani-s la mijloc.

O să rabd cu şuba-n spate,
n-o să mor de frig,
vremuri grele. Măi fârtate!
n-am cui să-i mai "strig".

Să-mi dea banii de căldură
de foame-s sătul,
m-au călcat pe bătătură,
ce mai? De „bine-s” „mahmur”.

Nu-i nimic, o fi mai bine
anii vin şi trec,
eu v-o spun cu-amărăciune,
nu am mult şi…„plec”.

Şi vă las cu ale voastre
griji sau… bucurii,
Doamne! Ia-mă printre astre,
vin cu… nostalgii.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (28 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, n-am să plec...

Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii
şi-acum, în toamna vieţii
m-am predat iar iubirii!

Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
şi-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!

Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul şi plopul înalt
şi ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 42

Că ea este a ta, chiar nu contează,
Cu toate c-am iubit-o mult de tot,
Ci că tu eşti al ei mă întristează
Şi c-am pierdut în dragoste, socot.
Dar eu vă iert iubirea mişelească
Tu o iubeşti că o iubesc şi eu
Şi ea de drag vrea să mă prigonească,
Cu-al meu amic să o accept mereu.
Dacă te pierd, iubita mea profită
Dacă o pierd pe ea, voi vă găsiţi,
Şi pe-amândoi vă pierd într-o clipită
Că voi de dragul meu mă răstigniţi.

Dar eu şi cu iubitul fiind una
Mă amăgesc că ea mă vrea întruna.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dulce mi-ar fi moartea dacă privirea mea ar avea ca ultim orizont, chipul tău... şi dacă ar fi aşa, de mii de ori aş vrea să mă mai nasc, să pot muri de mii de ori apoi.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să plec

Departe sunt de tine, ştiu prea bine,
Mă chemi şi mă doreşti in lumea ta
Aş vrea să vin, ceva in loc mă ţine,
Zeiţa Geea leagă talpa mea....

Regretele, ce pot să-ţi spun?
Le macină o moară-n site fine
In razele carmine ce apun,
Sub cerul ce despintecă destine.

Aşa a fost, să fiu născută-n doină
Pe dealul desenat cu un penel.
Nu pot să plec nici dacă este moină
Aprind un foc si mă-ncălzesc la el.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!