Plec, iubito
Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.
Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.
Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.
Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.
Plec, iubito, n-am ce face
Totul e împotriva mea,
Nu am liniște, nici pace
Nicicând nu le voi avea.
Plec, iubito, tu mă uită
Și fă-ți viața cum vei vrea,
Mi-este soarta năruită
Și viața asemenea.
Viața din mine dispare
Fără să-ți mai pot grăi,
Dragostea, odată mare,
Fără ea nu pot trăi.
A fost de vânt risipită,
S-a pierdut iubirea noastră,
Nu mai am nici-o ispită,
Nici-un dor sub zarea albastră.
Nu mai pot vorbi de-acum,
Căci mi-e gura încleștată,
Mă evapor ca și-un fum,
Eu și dragostea mea toată.
poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Razvan Isac. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre gură
- poezii despre fericire
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.