Boarea iernii
Boarea iernii - Aurel petre
Vine-o boare cu miros de iarnă,
nori-au puful în balsam de nea,
ochii reci au început să cearnă
moale,-n amintiri din strada ta.
Vântul se despică-n plete albe,
râvnind frunzele din ultima rugină,
slujesc nașteri catredale dalbe
în văzduhul spintecat cu smirnă.
Îngeri hibernali steluțe-așează
peste pașii zilelor desculțe,
iarna-n jocul lor fiori ornează,
glasul tău din suflet să asculte.
Cuiburile-n fumuri s-au pierdut;
păsări s-au săltat spre stele calde;
viața, aripă de cer, zbor a țesut
hora peste frunze cu smaralde.
Frigul râde-n lut și sentiment,
duhul lui pe drumuri moi dă vestea;
sufletele vinul și l-au fiert
și-n zăpezi își retrăiesc povestea!
poezie de Aurel Petre (10 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De Crăciun
De Crăciun vom fi noi,
suflet, trup, zăpezi moi;
diafane priviri îmi vei da din prelingeri
și-n plutirea fragilă, albul zbor printre îngeri!
De Crăciun vom fi doi,
suflet, trup într-un noi;
pulsul inimii tale îmi va fi Dumnezeu,
de Crăciun de-i vestire, mă voi naște și eu!
poezie de Aurel Petre (25 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde mai călătorești...
Pe unde mai călătorești,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?
Prin ce grădină îți duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Și-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?
Ard negrele făclii în racle
Și chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.
Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.
Tânjesc în facle foc de ceruri
Și viața spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.
Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ți de-anotimp,
Și-ți cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.
Pe unde mai călătorești,
Cu ochii scânteiați de îngeri?
Prin gene lungi se prăbușesc
Cântarea florilor, când sângeri!
poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat,
Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat.
Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.
Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți,
Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți.
Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag și alb covor.
Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.
În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită,
Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.
În case-acum e cald și bine, copiii s-au culcat de mult,
Afară singur vântul bate, cu inima-mi eu îl ascult...
Mă ninge-n suflet cu fantasme, iar vântul vieții mă îngheață,
Doar inima-mi e încă jună și desenează flori de gheață.
Presară iarna lacrimi dalbe peste-al bunicilor mormânt...
Mi-e dor de a lor sfântă poveste, mi-e dor de-al lor blând, drag cuvânt...
Pe dealuri se așterne neaua și ninge-n suflet cu povești,
Curând la noi va veni Moșu... colindători pe la ferești....
poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensuri
La orizont curg țărmuri cerebrale,
Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul,
Și-aduce timpu'-n pătrunderi abisale
Lumina nomadă, ce-și scrie universul.
Și-și duce soborul suflări ce se strâng;
Din albe chemări cetăți se deșteaptă,
Suspine fierbinți în nori se preling,
Iar drumuri tăcute s-au strâns pe la poartă.
Cutremur e-n spirit, vibrații se sparg,
Poeme se nasc din povestea lunară,
Romanțe vor zeii prin al nopții șirag,
Iar porii din îngeri vibreză-n vioară.
O stea mai răsare din geana de foc
Și Phoenix continuă-n vulcanicul joc!
sonet de Aurel Petre (19 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În văzduhul iernii
În văzduhul iernii năvăliră fluturi,
Razele de soare par a fi-nghețate,
Visele nebune tainic ți-le scuturi
În perdele albe, lungi și dantelate.
Tremură sărutul buzelor pe pleoape,
Lacrime de rouă se topesc confuze,
Gândurile-aleargă peste munți și ape,
Către-apusul care pare-aș cere scuze.
În zăpezi desculțe aruncăm speranțe,
Clandestine șoapte sau chemări de dor
Și-am ascuns cotorul ultimei chitanțe
Într-o-mbrățișarea tandră de amor
Pare-o simfonie dulce și discretă,
Melodii divine... blând te-ncolăcesc,
Ești aceeași floare suplă și cochetă,
În văzduhul iernii... azi... te regăsesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins peste iubirea noastră
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare
Florile-au înghețat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.
Iar pe înălțimi, munții, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-și lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.
Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Înghețate-n în versuri de distih
Lumi ce se iubesc veșnic pe marte.
Ninge-n vers, desculț, un monostih,
Ninge cu simțiri ce nu au moarte!
sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii toamnei
Cu o mângâierea-adâncă melancolic vine toamna,
Din sticliri răsăritene arde-azuru-n picături,
Mărturii în valuri curg peste ochii negrii, doamnă,
Și prin felinar respiră amintiri, ca frimituri.
Ratăcite-n haina vieții nuanțele-și schimbă fiorul,
Verzi copii au fost odată printre ramurile blânde,
Au cântat psalm înfloririi ce le-a-mbrățișat fuiorul,
Și-au pulsat lacrime-n pleoape din iubirile arzânde.
Foșnet pe tărâm rostește tremur de dureri din soare,
Suflete, ocean uscat, ce te pierzi nemărginit?
Arămie-ți pică frunza prin valuri din depărtare,
Pieptu-ți plânge, te ridică peste cerul adormit.
În plutiri de răni se duc încleștarea ta de astre,
Zborul frunții cade-n vise, luptă inima-n șuvoi,
Se ridică în inele fumegări de fiere-n coaste,
Drumuri se ascund sub stele, prin frunzișul strâns în noi.
Draga mea, izvor de lacrimi din pământ de flăcări sacre,
Pașii tăi ușori plutesc printre șoaptele căzute,
Ți-ai urcat trupu-n psaltirea zilelor cu-arome nacre
Și-mi aduci mierea din glasul rătăcirii absolute.
Roșii bulbi așterni podoabă din ciorchinii dulci ai firii,
Mi-ai copt strugurii sălbatici cu aroma ta-n contururi,
Fulguiești raze fragile peste poala fericirii,
Tu îmi dai sărut pe suflet cu magia ta de-a pururi!
poezie de Aurel Petre (27 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripă de vis
Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Și-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins
Nins cu frnze și cuvinte
Peste mersul vremii fin
Și-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin
Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs și un compot
Pe când vântu-n buzunar
Nu-ți mai bate căci e plin
De idei și atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeți și înțelesuri
Nu mai bate vântul stă
Pe o aripă de vis
S-a oprit pentru odihnă
În privire-ți s-a înscris
Ramuri calde se-mpletesc
Pe cărările privirii
Și-n metafore azi c resc
Chiar pe palma amintirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (17 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnală
Toamna-a coborât în suflet flămândă,
Ca un licăr de cer sângeriu, nestemată,
Cu jarul pe glezne rubiniu-și colindă,
Aducând aminitirile moi, de-altădată.
Mireasa ruginei, cu coapsele-n iarbă,
Mătănii desculțe își sfâșie-n ploaie,
Tăcerea-n alb-negru cutreieră oarbă,
Din stihuri prelinge arsura pe foaie.
Și-și pierde amurgul din ochii icoanei,
Cu îngeri ce-aduc în gene licoare,
Suspinele biciuie în inima doamnei
Cu gusturi amare din putredul soare.
Veșmintele reci troienesc la hotare
Și fumegă ziua aștenută-n ștergare!
poezie de Aurel Petre (22 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Zbor peste ape murmură-aproape,
Aur pe-orbită ecoul uită,
Mainile tale-s dansuri letale,
Foaia-i de cer, clipele zbier,
Ochii se simt, soarele-i strâmt,
Respir adânc dorul cel prunc,
Mă doare-n crâng ramul tău stâng,
De-atâta verde câmpul se pierde,
Pași călători, purpură-n zori,
Pașii de seară, inimă-n gheară,
Te strigă vântul gâsindu-mi cântul,
Mă doare-o zi din miazăzi,
Vrajă-n retine, stele saline,
Se-aprinde plină luna divină,
Un felinar murmură iar,
Tihna se lasă, tu ești frumoasă,
Joacă cuminți stele-n arginți,
Degete grele cad din inele,
Eu noaptea ard c-un os de bard,
Tu-n gene-mi zbori, zeii-i cobori!
poezie de Aurel Petre (29 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de toamnă
Florile toamnei te-așteaptă la nuntă,
Vise-s tăcute-n vise ce cântă,
Pe ușa vieții verde-am cules,
Eu doar din tine drum am ales.
Arsele zări pică-n poteci,
Suflet de aur mângâi și treci,
Aerul murmură-n frunze fiertura,
Eu îți ascult pieptul și gura.
Lasă-mi pe buze nopțile mele,
Umbra mi-o prinde-n părul inele,
Respiră ochii îngeri și zbor,
Eu în adâncu-ți ceru-mi cobor!
poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mâinile tale au versuri din petale de cer
Și ți-e trupul subțire, un suav giuvaer,
Ce-alunecă timpul peste clipele-i nude
Cu lacrima vieții-n flâmânde secunde.
În picurii sufletului ai săruturi din soare,
Ecou de smarald fuge-n pletele tale,
Și-n albe-amintiri pierdute în nopți
Curg rănile inimii, sfredelită de hoți,
Iar umbra credinței e flămânde de vară,
Ca lacrima aurului în lumină să doară,
Miraje și nașteri, curcubee de farmec,
Închise-s în tine și-n pământul ostatec.
Orizontu-i urzit cu pieiri și iubiri,
Eu pasăre-aș fi să-ți zbor în priviri.
poezie de Aurel Petre (10 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de tei
S-au așternut pe coala albă
Un gând, o lacrimă, o slovă,
Ce-adesea-n râu de simțăminte
Au râs și-au plâns, prinse în horă.
S-au așternut peste cuvinte
Mătăsurile albe, grele,
Cu frumusețea lor pribeagă
La vis, la viață să ne cheme.
Am dezbrăcat esența vieții
Până la oase și-am trudit-o
Adesea... plânsu-i-am în palmă,
Adesea... am batjocorit-o.
Am dezbrăcat de ramuri pomii
Și îmbrăcatu-i-am în haine
De albe vise, de mătănii,
De calde rugăciuni și cazne.
S-au așternut peste versete
Rostiri de simplă-nchinăciune,
Aripi de îngeri măsluite -
Cenușă, smoală și tăciune.
Iar peste lacrimi din cuvinte
Și peste suflete captive
Am așternut ca pansamente
Versuri pribege și motive.
Au răsărit adesea flori
Cu trup subțire, colorat
Și s-au născut, adesea, clipe
De vii regrete sau păcat.
O lume tainică, nespusă,
Ne-a mângâiat cu dorul ei,
Ne-am preschimbat în albii nori
Și-n flori... doar cu parfum de tei.
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Glasul tăcerilor
M-am oprit din zbor spre seară
Lângă chipul tău durut
Mă priveai cu ochi de ceară
Dăltuit în rece lut...
Vântul legăna-n tăcere,
Ca un veșnic trubadur
Amintiri din alte ere
Peste liniștea din jur.
Aș fi vrut să-ți fiu aripă
Înspre cerul cristalin,
Dar destinul, într-o clipă,
Ți-a frânt zborul spre senin...
Și nu-i nimeni să-mi asculte
Azi al inimii frământ,
Dor, neliniști, lacrimi multe,
Se aștern peste cuvânt.
Alergăm pe-a vremii scară,
Anii vieții-s prea puțini,
Sub a timpului povară
Suntem singuri și străini...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul toamnei
Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeții
Și îndelung se-aude aria tristeții
Din simfonia toamnei cea divină!
Se plimbă vântul singur prin grădină
Și e mai rece roua dimineții,
Sunt mai îngrijorați de-acum drumeții,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.
Spre calde, dar îndepărtate țări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.
Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi și lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium și visare.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Curge puritatea-n verde,
Glasul său cel cristalin,
Marginea din cer se pierde-n
Apa ochiului salin.
Azi pe praguri paradise
Se tranformă-n mănăstiri,
Foșnesc fragedele vise,
Somnul nopții-n amintiri.
Șoaptele la stele-ajung
Și-și adorm sfințite frunze,
Curcubee cad în rug,
Tu ai oful lor pe buze.
Draga mea cu ochi de toamnă,
Curg suspinele în noi,
Elegii timpul își toarnă
Cu dureri din amândoi!
poezie de Aurel Petre (2 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarna
Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumină
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Și în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger și gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari și groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliță, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire și gutuie și dovleac,
Pâine caldă și iubire, covrigei și cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Și în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (și la mine au intrat)
Și de spor și sănătate, au dat bice și-au urat.
Țurțuri creangă pe la streașini casa mi-o împodobesc,
Cu girlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi și rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecați departe vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte și cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinți, în cimitir.
Doamne, fă această iarnă, mai bogată în iubire
Și ne dă un strop de pace, ne dă Doamne, mântuire!
Urlă vocile-n altare, urlă clopotele reci,
Vino, doar Crăciunul ăsta, cu noi, Doamne, să-l petreci!
Vino și ne dă iertare, de păcate ne dezleagă,
Spre a te cânta Iisuse, iar, o veșnicie-ntreagă!
Maică, unge-ne cu mirul lacrimii ce-n noi se-ntoarce,
Roagă-te de mântuire, de lumină și de pace!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!