Dor de toamnă
Florile toamnei te-așteaptă la nuntă,
Vise-s tăcute-n vise ce cântă,
Pe ușa vieții verde-am cules,
Eu doar din tine drum am ales.
Arsele zări pică-n poteci,
Suflet de aur mângâi și treci,
Aerul murmură-n frunze fiertura,
Eu îți ascult pieptul și gura.
Lasă-mi pe buze nopțile mele,
Umbra mi-o prinde-n părul inele,
Respiră ochii îngeri și zbor,
Eu în adâncu-ți ceru-mi cobor!
poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe apa lumii
Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuți,
Ne poartă-n viață vântul.
De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin și eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.
De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ți-am gustat zarea, arzând,
Și undele divine.
Căldură când și când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viața,
Sărut din suflet strâns.
Femeia zilelor cu soare,
Din legea primăverii,
Mai lasă-mi palmele să-ți mângâi,
Să-ți înflorească merii!
poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anonim
Treci pe stradă, iar, pedestră.
Lasă-mi iris să te-atingă
Și din inima-mi ecvestră
Să-ți las pași, pe gând să-ți ningă!
Hai, te-așează, iar, în parc,
Să-ți mângâi, ce-i loc lăsat!
De pe bancă, să-mi simt arc
Suflet... Să-mi pierd respirat!
Spune, iar, din buze, șoapte,
Să le îngân în descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu mă-nșel... De-i depărtare...
Lasă-ți adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Să mă îmbeți... diurn, să-mi curme
Numai vise... nopți să-mi stingi!
Treci, spune, hai lasă-ți clipe
Ce ai din ani, ce-ți aparțin...
Și din micile-ți risipe,
De ai vreun dor, mă chemi... și vin!...
Neștiut... Un anonim!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza inimii mele
Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur și de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val
Vântul se plimbă ușor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi
Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte și fuge de mine
Tânjește la tine ca deșertul la apă
Dorește a tale buze s-o placă
Și glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ți pe buze
Ești îngerul meu și-a inimii muze
poezie de Grigore Ovidiu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul dialog
El și ea
Ochii mei au strălucirea
Melancolicelor astre...
Nu-mi plac florile albastre!
Părul meu cel negru-n care
Bate vântul vagabond...
Mie-mi place părul blond!
Gura mea, floare de sânge,
Este visul unei muze...
Unde-s palidele buze?
Vei găsi în al meu suflet
Castitatea ideală...
Vreau pe cea care mă-nșeală!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutiri
Alunecă-n amurguri poteci ca să îmbrace
Iubirilele golașe, ce-aștern culcuș pe pânze,
Și-și unduiesc lucirea, când sufletul lor tace,
Flămândele dorințe răscolitoare-n frunze.
Au încolțit în inimi boabe de grâu din stele
Și pietrele de moară au măcinat descântul,
Iar farmecul ispitei a sângerat perdele
Și-a dezlegat văzduhuri ce mișcă infinitul.
Aprinderile toamnei și-au rupt din sâni vibrații,
Scântei copleșitoare renasc simțiri și ură,
Miroase-a Dumnezeu și-a sărutări pe gură,
Gustând ochii ei negrii beau vin din constelații.
Și aerul se-mbată când vântu-i duce-aghiasma
Ce a lăsat din trupu-i, împrăștiind mireasma!
sonet de Aurel Petre (22 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boarea iernii
Boarea iernii - Aurel petre
Vine-o boare cu miros de iarnă,
nori-au puful în balsam de nea,
ochii reci au început să cearnă
moale,-n amintiri din strada ta.
Vântul se despică-n plete albe,
râvnind frunzele din ultima rugină,
slujesc nașteri catredale dalbe
în văzduhul spintecat cu smirnă.
Îngeri hibernali steluțe-așează
peste pașii zilelor desculțe,
iarna-n jocul lor fiori ornează,
glasul tău din suflet să asculte.
Cuiburile-n fumuri s-au pierdut;
păsări s-au săltat spre stele calde;
viața, aripă de cer, zbor a țesut
hora peste frunze cu smaralde.
Frigul râde-n lut și sentiment,
duhul lui pe drumuri moi dă vestea;
sufletele vinul și l-au fiert
și-n zăpezi își retrăiesc povestea!
poezie de Aurel Petre (10 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna dinlăuntru
Toamna s-a opărit de atâtea poteci carnivore,
doar nopțile ei, fără dinți,
rumegă, cu buze reci, vise ierbivore.
Echinopțiul s-a frânt de la sfinți,
în risipirile trupului cad himere brune
și rămân doar niște frunzișuri fără de nume.
Tu ești pictată de amintirile ei parfumate...
de versul presărat pe ramuri, licărind rimelate,
bronzată ești acum de chimia minților pustii...
o, toamnă, fără de zâmbet, de unde vii?
De ce ne-am iubi, de ce ne-am iubi,
spuse zeul iubirii, când voi, muritorii,
nu aveți din interior ceva a dărui,
nu mai simțiți că sunteți ai lacrimei vii?
Dă-mi mâna ta, sărutului,
dă-mi filele rupte din degetele tale,
o, toamnă, suflet copt, pe vălu-ți ars de soare
așează lumea, frunzele, visele abătutului.
poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul tău
Când îmi zâmbești, îți zâmbește farmecul,
verdele ființei tale,
îți cântă ochii prin nălucirile colorate
ale mirosului de toamnă, aleie de suflet.
Frumos îți este zâmbetul femeie de durere,
raza de culori foșnește în petece tăcute,
cu vise mustind din aroma ta.
Curge aerul ca o mătase sub privirea-ți
cu murmur de rai în pajistea suferindă a frunzelor.
Zâmbetul tău e izvor de fericire suavă,
fragilă, dar măreață în vârful clipelor.
În soarele ființei îți este alinarea
și suspinul ramurilor vieții,
în care ziua și noaptea, luna și soarele,
anotimpurile și timpurile cresc
pe plaiurile universului.
Toate trăiesc în zâmbetul tău,
și eu asemenea lor!
poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeherezada
Continuă povestea, Șeherezada,
Din ochii negri zdruncină-mi hotare,
Cuvintele-ți, magia îmi frâng zăvoare
Încremenind în pieptu-mi colonada.
Respiri milenii-n șoapte de femeie,
Până în cer miroase-al tău străfund,
Și mor, renasc și-n tine mă afund,
Cu tot cu taină-n rupta epopee.
Din gene îți răsar zâmbind doi îngeri,
Când seara lin coboară-n părul tău,
Și stele-așează-n litere înfrângeri
Ce se coboară în cântec, ca trofeu,
Pe bolta umezită, de-a tale atingeri,
Cu brațul tău de vise, imprimeu!
sonet de Aurel Petre (29 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine n-o să-mi fie dor
Lasă-mi toamnă în grădină stratul plin de floare-albastră,
Lasă-mi pomii plini de frunze să-i privesc de la fereastră!
Nu mă răscoli prin suflet cu alai de brume reci,
Nu-ți trimite herghelia vânturilor pe poteci!
Lasă-mi toamnă zarea clară, n-o împovăra cu nori,
Lasă-mi aurul din soare să mă-ntâmpine în zori!
Ia aminte ce îți spun, foarte limpede-ți declar:
Pe la mine, toamnă rece, vino foarte, foarte rar!
Uită astăzi calendarul, nu-l mai umple de tristețe
Și mă uită și pe mine undeva, în tinerețe!
Pleacă singură-n vacanță, odihnește-te o vreme,
Să te-ntorci, dar numai dacă dorul meu o să te cheme!
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mi în suflet iubirea
Iubito, lumina mea toată ți-o dau;
dar, de nu mă vrei pentru tine,
lasă-mi doar ochii în inima ta,
să-ți privească de-aproape urcușul
și în vioriul zorilor tale
să-și plece pleoapele-ncet,
credincioșiei...
Copilă, ființa-mi trăiește în tine
întreagă-n întreg; dar,
dacă inima-ți n-are trebuință de ea,
lasă-mi surâsul în zâmbetul tău
să-ți presare cu crini răsăritul
și sub rozaliul primăverilor tale
să-și curme visu-i târziu,
resemnării...
Divino, zâmbirea mea-i doar
pentru tine; dar,
fiindcă zâmbetul tău n-o mai cere,
ia-mi doar suspinul în șoaptele tale
să te-aline în cea lume de patimi
și, ca Orfeul infailibilei jertfe,
să-și preschimbe în altar,
dăruirea...
Iubito, ia-mi totul!
Ia-mi ochii, surâsul, suspinul...
Lumina, ființa întreagă, zâmbirea...
Și lasă-mi în suflet atât: doar iubirea!
poezie de Iulia Mirancea (30 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 8 comentarii până acum.De Crăciun
De Crăciun vom fi noi,
suflet, trup, zăpezi moi;
diafane priviri îmi vei da din prelingeri
și-n plutirea fragilă, albul zbor printre îngeri!
De Crăciun vom fi doi,
suflet, trup într-un noi;
pulsul inimii tale îmi va fi Dumnezeu,
de Crăciun de-i vestire, mă voi naște și eu!
poezie de Aurel Petre (25 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii
Lasă soarele să îți ajungă la inimă,
îmbracă veșmintele frunzelor verzi
și tulpina trupului culc-o în livezi
ce fructele-și coc cu sâni de lumină.
Zâmbește dimineții, cum ea îți zâmbește,
ca flăcările răsăritului ce țipă strivit
de geana iubitei prin aerul împietrit,
pe frumusețea prelinsă de zbor iubește.
Mângâie-ți ziua cu umbra în smarald,
Ce truda ți-o scaldă cu roua boreală,
De plouă sau ninge sau râde o boală
Ce tună turbată, tu fii suflet cald...
Apleacă doar nopții pupilele-n glastră,
Când totu-i hilar, fii taina măiastră!
sonet de Aurel Petre (9 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te mângâi...
Te mângâi cu privirea,
Cu-a inimii simțire,
Scriind pe ghioceii
Din tâmplă doar iubire.
Te mângâi cu credința
Că vom iubi în veci
Descântecul de viață
Din tainice poteci!
Nu mai vărsa pe like-uri
O lacrimă de dor,
Eu nu iubesc pe alta,
Pe tine te ador!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Sonetul toamnei
Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeții
Și îndelung se-aude aria tristeții
Din simfonia toamnei cea divină!
Se plimbă vântul singur prin grădină
Și e mai rece roua dimineții,
Sunt mai îngrijorați de-acum drumeții,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.
Spre calde, dar îndepărtate țări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.
Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi și lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium și visare.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul
cuvintele mă ard, mă dor
aș vrea să vă vorbesc dar nu mai pot
nu mai strig, nu mai țip
sunt doar un miel
ce paște trist pe un câmp arid
asteptând lama cuțitului
mă odihnesc pe treptele durerii
dacă aș mai vorbi
aș înveli sufletul cu o lacrimă
să nu fie ucis
speranțe nu mai am, nu știi...
au murit demult, pe drum
un drum ce nu-i drum
e doar cenușă și scrum
trist, leg umbrele și plec
pe lângă drum
nu am speranțe
nu mai am vise
toate's uitate, ratate, furate
rătăcesc prin negura nopții
pierdut pe poteci
stelele plâng sub trecătorii mei pași
știi, odată ciopleam vise
azi zac într-un ungher murdar
lăuta mi-e ruptă
aici doar corbi negri mai cântă
și cântă și cântă
străin sunt în lumea asta bolnavă
de viață, de toate
ascultă și plângi, omule
de treci azi prin cetate
sufletul s-a rupt de mine
a căzut pe unde a putut
am obosit să port pe umeri universul
în trupul ăsta istovit
cad dureri din întunericul cetății
o lume oarbă, o lume făr de speranță
nu știu unde mergem
nu știu de ce mergem
turme haotice, ce se târăsc pe drum
tu spui că ăsta este drum
doar oase calcinate și mult scrum
nu râde prietene
mâine vei fi și tu
un punct pierdut pe drum
în tâmple se zbate tristețea lumii
aștept ceva
ce nu va mai veni
și mâine va fi o zi
dar nu va fi a mea
a cui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă tu, femeie, să-nflorească lutul!
(poezie dedicată cumnatei mele, în avans cu o zi, de ziua ei)
Primăvara asta e doar pentru tine,
Chiar dacă suspină verdele sub gene.
Stau îngenuncheate flori sub ghilotine
Și-i pustiu pe stradă, liniște-n poiene.
Cântă, tu, femeie, să-nflorească lutul!
Glasul tău vibrează de iubiri uitate.
Calcă peste noapte, naște începutul,
Lăstărind lumina, chiar pe jumătate!
Roagă-te la lună, cerul să te-asculte,
Când se pierde zborul printre dezolanțe!
Nu lăsa amurgul, mersul, să-ți insulte
Și nici vorba dulce să-ți tacă sub gloanțe!
Și când obosește aerul pe buze
De atâtea noxe și blesteme grele,
Cheamă dintre stele, obosite muze,
Să îmbrățișeze versurile mele.
Ține-le în brațe, chiar în partea stângă-
Un buchet de gânduri, lacrima să-ți șteargă,
Când aripa-n 'nalturi n-o să-ți mai ajungă
Și pleca-vom îngeri, toți, în lumea largă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
(La mulți ani, soțul meu drag, Costică Antoche)
Cu tine mă trezesc și nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep ușor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.
Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculță pe rumena câmpie,
Cu tine sunt și apa și muntele și marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.
Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieții îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma și stropii fericirii.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi adânci
Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Și tu să îmi fi alături mereu.
Tu ești averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea și dorul.
Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi șoptesc.
Ei nu mint și nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!
Când te cuibărești la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.
Degeaba ești bogat și ai avere
Când sufletul îți seacă de durere...
Căci singurătatea n-o poți vinde,
Cum nici iubire, nu găsești oriunde!
poezie de Gheorghe Deniștean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceri
Albe poteci ce nu duc nicăieri,
Într-o lume de diamante-n lumină,
Prieten tăcut doar vântul de ieri,
Acum rătăcit pe-o colină.
În aer, risipite de frig,
Siluete desprinse din mine
Respiră din plin argintul topit,
Îmbrățișate de verzi ace fine.
Totul e azi, petrecut dintr-un ieri,
O lume închisă în ape,
Fără timp, fără zbor, fără ecou,
Doar șiruri de poteci neumblate.
Mă simt ca-ntr-un vis, căutând neîncetat
Sufletul despărțit de lumină
Alături de vântul ce-și poartă pribeag
Pașii rătăciți într-o mină.
Deschid ochii, într-un târziu,
Ca un orb ce nu vede nici negrul,
Pe buze, din nou, m-ai sărutat,
Sunt alb în tunelul perpetuu...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!