Elegie
Curge puritatea-n verde,
Glasul său cel cristalin,
Marginea din cer se pierde-n
Apa ochiului salin.
Azi pe praguri paradise
Se tranformă-n mănăstiri,
Foșnesc fragedele vise,
Somnul nopții-n amintiri.
Șoaptele la stele-ajung
Și-și adorm sfințite frunze,
Curcubee cad în rug,
Tu ai oful lor pe buze.
Draga mea cu ochi de toamnă,
Curg suspinele în noi,
Elegii timpul își toarnă
Cu dureri din amândoi!
poezie de Aurel Petre (2 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.