Sensuri
La orizont curg țărmuri cerebrale,
Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul,
Și-aduce timpu'-n pătrunderi abisale
Lumina nomadă, ce-și scrie universul.
Și-și duce soborul suflări ce se strâng;
Din albe chemări cetăți se deșteaptă,
Suspine fierbinți în nori se preling,
Iar drumuri tăcute s-au strâns pe la poartă.
Cutremur e-n spirit, vibrații se sparg,
Poeme se nasc din povestea lunară,
Romanțe vor zeii prin al nopții șirag,
Iar porii din îngeri vibreză-n vioară.
O stea mai răsare din geana de foc
Și Phoenix continuă-n vulcanicul joc!
sonet de Aurel Petre (19 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.