Puteai vedea

linia sinuoasă a fluviului
iar pe punţi
ceva mai jos
stăteau pasagerii şi-şi potriveau
părul printre butucii scorburoşi
destinaţi cazanelor
nu sufla vântul de vreo
zece zile de când călătoreau
singuri pe fluviu
vaporaşul semăna cu un mic şi uzat
vas cu zbaturi de pe mississippi
comandantul era îmbrăcat în alb
citea o carte groasă şi plesnea
cu pliciul o muscă ţe-ţe
vinovată de boala somnului
pasagerii debarcau
sau urcau în fiecare zi
rămâneau echipajul şi pasagerul din cabină
era un alb care bea whisky
fumează ţigări fine
căldura îl toropea şi pe el
duşul îl spăla
însă nu reuşea să-l răcorească
era trezit de la cinci dimineaţa
de clopoţelul care cheamă la utrenie
în salonul pus la dispoziţie pastorului
dimpreună cu un crucifix aurit
o masă din scândură cu ziare vechi pe ea
un scaun zdravăn cioplit din butuci
şi un dulap plin de gândaci negri
la şase fix se urnea vaporaşul din nou
în timp ce soarele răsărea
pasagerul servea micul dejun
alături de comandant
urmau două ore bune pentru meditaţie
puteai vedea linia fluviului
îşi trecea gândurile într-un caiet
fuma cu un soi de mulţumire inertă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

un membru al echipajului îi striga
ceva căpitanului în limba lor
ciudată pentru pasagerul special
iar el
căpitanul în ţinuta lui albă
lua puşca şi trăgea
într-o vietate minusculă
pe care numai ochii lui
şi ai marinarului care strigase
o putuseră deosebi printre umbrele
verzi şi albastre ale pădurii:
vreun pui de crocodil care stătea
întins nepăsător la soare
pe un buştean căzut în apă
lângă mal
sau vreun cormoran care stătea
nemişcat în urmărirea prăzii
în frunziş
pe la ora două căldura era insuportabilă
căpitanul înceta să mai citească
din cărţoiul lui gros
plesnea o muscă ţe-ţe cu pliciul
îşi ungea cu ulei arma
câteodată se aşeza la o masă
acoperită cu ziare vechi
şi scotea mărgele dintr-o cutie de lemn plină
cu mărgele de lemn
apoi se apuca să meşterească mătănii ieftine
luau masa şi serveau câteva pahare de whisky
se retrăgeau în cabinele
insuportabile din cauza căldurii
şi zăceau în paturi
nu putea fi vorba despre somn
picau în letargie câteva ceasuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un foişor pe malul fluviului

Mi-am turnat singur din vinul nou, dulce-acrişor,
Sunt deja un pic ameţit în vreme ce urc în foişor.
Cine a speriat linia aceea de gâşte
Care se-abate-acum să spargă norul de deasupra fluviului?

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din texas

spusă de un pistolar care călărea
un catâr inteligent
la o cană de whisky contrafăcut
amestecat cu suc de roşii
şi piper alb
era într-un fort plin cu negri
care păzeau butoaiele cu whisky
aduse din new mexico
sau
sau
arizona cu diligenţe speciale
le păzeau de indienii apaşi
sau navajo
care s-au jurat să şterpelească
apa de foc bună pentru a intra
în transă şi alte grozăvii vrăjitoreşti
pe lângă văcarii beţi de dimineaţă
stătea cu pistolul colt în mână
şi
şi
şi
dintr-o dată au fluierat săgeţile
blowin' in the wind
ăla de-l cântă bob dylan
erau apaşii în jurul fortului
san fermin sau
sau
cam aşa ceva
mulţi indieni cu pene-n cap
şi kalaşnikovul în mână
parcă era şi trujillo
actorul ăla cunoscut
arunca tot timpul cuţite
parcă era în desperado
şi atacau în draci
trăgând cu toate armele din dotare
pentru whisky oricine e în stare
să facă crimă şi apaşii
asta au hotărât într-un congres
lupta a ţinut cinci zile
şi
şi
cinci nopţi până au rămas trei apaşi
plus trujillo care avea filmări
pistolarul cel călare pe catâr
şi doi negri mai negri decât noaptea
am scăpat de măcel

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece lilieci

mititei stăteau în mina peşteră
aşteptând umbra să-i elibereze
de vrajă
cu vraja izbăvitoare
îngerul negru de covid
nu le dă
pace după trecerea luminilor
lămpilor electrice în aerul împins
de ventilatoarele descântate
de sfânta varvara cea din mină
un pui mic de liliac a căzut
şi în canal s-a înecat
nouă mici lilieci stăteau agă
ţaţi de un cablu electric
perfect izolat
soarele bate afară în poarta minei
cere un liliac pui să-l bronzeze să-l prăjească
sfânta minei cedează unul plin
ochi de covid
şi-au rămas doar opt
unul a luat o locomotivă
la trântă cu zece vagoane
şi-au rămas şapte
nevolnici pui de liliac
întorcându-se
- n ecou
unul a intrat în birou
urmărea să nu fie ur
mărit
în pontajele maiştrilor
şi-au rămas doar şase
unul doi unul a alunecat
în dorul din ochii unui miner
care avea o floare de mină acasă
şi-auau rămas cinci mici blănoşi
cinci lilieci simbolizează
cinci binecuvântări: longevitatea bogăţia sănătatea
iubirea de virtute şi moartea liniştită
o spune minerul cu buzele albite
tremură în aerul de vară plin de covidul
scos la suprafaţă pentru îngerul născut din flori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deşertul cu nisip alb

autobuzul era lăţit ca o ploşniţă
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme

hodorogea în legea lui sub soare
în staţii urcau călătorii înjurând
fierţi sau muraţi în transpiraţie

pe şofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
şi plesnea o muscă mare şi neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Duminică,
Soarele a înviorat dimineaţa
Se vedea cum primăvara a venit prea devreme
Căldura îngerilor pitiţi după mugurii
Ce abia aşteptau să plesnească în rod
Linia orizontului despica drumul
Plin de culoare ce urca spre munte
Vântul ca un şarpe îşi lăsa solzii aurii
Pe potecile ce duceau departe spre o lume a poveştii
La apus, Sfânta Duminică se ruga cu mâinile ninse
De linişte şi culoare.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieşit la masă
Unul s-a înecat şi nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deşteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, şapte nu-l urmară.
Şapte negri mititei ciopleau beţe groase
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înţepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duşi la tribunal
Patru-s puşi în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un peşte, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrăţişat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat şi-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de Frank Green, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare

Pe malul fluviului tristeţea înfloreşte inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.

O inflorescenţă febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoşat de primăvară.
Poezii, vin – chiar şi pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aştepta.

Un fluviu adânc, două sau trei case în liniştea bambuşilor,
Şi aceste de întâmplări: înfloriri roşii strălucind în alb!
Îmi găsesc locuşorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieţii bon voyage.

Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să goleşti cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor – câţi pot îndura aşa ceva?

La est de râu, în faţa cavoului unde zace stareţul Huang
Primăvara e o splendoare fragilă printre brizele uşoare.
În această explozie libertină a florilor de piersic,
Ar trebui să preţuiesc felinarele roşii sau luminile stinse?

La casa Doamnei Huang, bobocii dând în floare umplu cărările:
Sub greutatea lor, mii sau zeci de mii, ramurile se apleacă la pământ.
Fluturii întârzie în zboruri lejere – un dans neîntrerupt,
Urmărind liniile melodice ale grangurilor care cântă alene.

Nu-mi place când bobocii înfloresc; vreau să mor. Mi-e teamă.
Odată trecută floarea, căderea-n bătrâneţe devine inexorabilă.
Iar ei se scutură, bucuroaşi, pe fiecare ram. Dar, hai să nu mai vorbim,
Boboci micuţi, despre aceste lucruri – deschideţi-vă delicat, cu grijă.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe linia aia obturată

se înghesuia un ultim vagon
era de-o seamă cu el
s-a târât până la marginea
oraşului chior de somn
troncănea la fiecare îmbinare
de linie aruncată direct pe pământ
nu înţelegea cine l-a convins să urce
şi se simţea jupuit de vlagă
când a ales să stea pe scaunul tare
lipsit de burete sau muşama
linia se vedea pe geamul cu muşte
mari şi neaşteptat de negre
strivite cu blândă lentoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipa de la cinci

se simte bine-n pielea ei
o are de vreo două
zeci şi ceva mai mult
de ani da' nu arată tot
ţine la păstrare totul
sub hainele strâmte
şi scurte de-mi vine
să trag un joint pe stomacul
gol de două zile
acum prăjesc smacul
în lingura dăruită de ea
după ce-a ţinut-o la buric
tremură seringa când mă gândesc
la buzele ei zemoase bune
de sorbit cu ketamină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în braţele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineaţa se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea ţigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopţii plină de iubiri ciudat
de nepământeşti
vântul scutură gândurile
şi risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheaţă şi foc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitate

Alături de linia dreaptă
am desenat o linie curbă,
fără să mă gândesc deocamdată
la nicio deosebire de sex.
Mai târziu,
când mi-am complectat
bagajul de cunoştiinţe,
fiind confruntat cu alte forme
şi planuri geometrice,
am înţeles sensul ascuns
al mişcărilor tactice,
dualitatea devorantă
dintre linia dreaptă
şi linia curbă,
dintre cuvântul rostit
şi cel desenat,
în lupta acerbă, continuă
pentru dreptul la coexistenţă.

poezie clasică de Vasile Dobrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora cinci dimineaţa

E ora cinci dimineaţa
Şi aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.

E ora cinci dimineaţa
Şi soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe faţă
Şi mă simt fericit!

E ora cinci dimineaţa
Şi aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.

Iarba e cu rouă şi soarele e pe cer.
Se naşte o zi nouă
Şi eu iubesc şi sper.

poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră vinovată

E timp de umbră vinovată
e vremea gri, ca de nisip,
ceva stă pururea să cadă,
ceva îşi caută alt chip,

Statornicia plânge-n sine
în golul dintre amintiri,
vechi măreţii: între ruine,
scuipaţi în moarte – sfinţi martiri.

Mă uit în jur: statornic, vântul,
doar el stăpân rămas în scaun,
actor de circ însuşi cuvântul,
făcând figură de biet claun.

E timp de vreme vinovată,
e vreme gri, ca de nisip,
şi-un murmur tremurând văzduhul,
de parcă-ar blestema Oedip,
azi spulberând zăpada albă,
iar mâine măcinând nisip...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El îi vorbea

despre un produs de îngrijit părul
şi ea spunea că e închisă
într-un oraş păcătos din wisconsin
avea toate şansele să mai sară
coarda sau pe un şotron desenat
pe asfalt cu cretă colorată

ea spunea că stă la un plin de benzină
distanţă de kentucky şi el fuma
ţigări mentolate şutite de la altcineva
nimeni nu se mai plânge de colegii
care sunt îmbrăcaţi la fel şi că sunt clone
au aceleaşi vise, de parcă toţi au ieşit
din aceeaşi fabrică de asamblare

el îi vorbea despre sex pistols
trupa aia de punk rock engleză
şi ea spunea că a fost adoptată
când era bebeluş din europa de est

ea spunea că vara umedă îi strică părul
şi se enervează când vede un meci
de baschet masculin cu tipii ăia înalţi
şi el se întreba cum pot mexicanii
să înfulece porumb fiert cu fasole neagră
la care adaugi ardei iuţi şi tequila?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşit să vadă luna

ce face luna şi luna părea
foarte provizorie, acolo
unde a urcat-o creatorul
mult deasupra vecinului
care usca frunzele plantelor
cu feonul după fiecare ploaie
apoi trecea la uscarea balustradei
şi a trotuarelor din faţa blocului
era dezamăgit pentru că nu
a prins loc în cimitirul nebunilor
unde asculta carlos santana
şi citea cesare pavese la umbra
unei sticle sau la umbra mea

ieşise cu un pardesiu pe care aproape
nu-l dezbrăcase pentru că a uitat
cum trebuie îmbrăcat, dar mai curând
s-ar arunca într-un puţ cu vipere
decât să recunoască măcar faţă de sine
că iubeşte actriţa aia nebună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu va fi bunic

La Cotroceni îşi va vedea odorul,
A început deja să caute naşul,
Dar nu va merge-n parc cu căruciorul,
Ci doar în Cişmigiu cu vaporaşul.

epigramă de Valentin David (14 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pescuit pe malul fluviului Wei

În undele neclintite ca apele oglinzii,
În adâncul fluviului Wei, înoată crapi şi lipani.
Eu vin agale cu nuiaua din bambus pe umăr
Şi,-ajuns pe mal, prind cârligul.
O adiere uşoară de vânt împinge pluta spre larg,
Întinzând cei trei metri de fir.
În vreme ce trupul se odihneşte-n aşteptarea peştelui,
Inima mea cutreieră Pământul Deşertăciunilor.
Demult, un bătrân cu părul alb
A pescuit pe prispa-aceluiaşi fluviu;
Un pescar de oameni, nu de peşte,
La vârsta de şaptezeci de ani
L-a prins pe Wen Wang.
Însă eu, când mi-am aruncat cârligul,
Nu m-am gândit să prind nici peşti şi nici oameni.
Lipsindu-mi măiestria de-a captura orice fel de pradă,
Mă-ncălzesc doar lângă ape,-n lumina de mierie-a toamnei.
Mai târziu, plictisit, strâng uneltele;
Merg acasă şi beau o cupă de vin.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni din camera de hotel

stăm în camera de hotel ieftin
lângă o sticlă de whisky
şi o carte de dragoste
pe care o consumăm
între orele douăzeci şi cinci
dimineaţa apare cu energii
descătuşate în fiecare zi

ne iubim de-o eternitate pe patul
cu arcuri sărite în camera de hotel
fumăm din aceeaşi ţigară
viaţa care ne apasă în singurătate
apoi ne cuprinde o blândă sete

ne uităm după lună în noaptea
de amor ce trece repede
pe sub patul camerei cu podele
lustuite de trupurile transpirate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am şedea pe un nor nu am vedea linia de frontieră dintre o naţie şi alta şi nici linia care desparte un câmp de altul. Păcat că nu putem şedea pe un nor.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!