Dimineaţa

mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în braţele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineaţa se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea ţigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopţii plină de iubiri ciudat
de nepământeşti
vântul scutură gândurile
şi risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheaţă şi foc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia

în humor o pun la pahar cu două
degete de whisky şi unul de weekend
cer culori înainte de a porni la drum
înarmat cu un stilou şi un penel
torn
puţin albastru de voroneţ prin rigolele
oraşului ce stă drept în calea picăturilor
picur
un pic de ploaie în paharul unde stau
rostogolite în whisky două cuburi
de gheaţă luate aleatoriu dintr-un răsărit
de soare ieşit dintre munţii purificaţi
de noaptea care şi-a făcut de cap

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîviere

Aud cum creşte iarba
sub plapuma de frunze,
aud şi mugurul
plesnind pe ram.
E semn divin
că primăvara
aşteptată de un an,
apare dimineaţa din senin.
Venirea ei este vestită,
de-un Soare tânar
cu zâmbet larg de raze,
lucind pe cerul neted
de cobalt.
E timpul când se nasc peome
şi visele uitate-n iarnă
se-mplinesc,
iubiri care s-au stins
se regăsesc,
patrund în suflete timide,
ca razele de soare
în antice piramide.

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropăie elegant

mai multe perechi de tocuri cui
în cui se-nalţă pantoful şi glezna
fină merge la trap sau galop
pe asfaltul tare dimineaţa asta
se-ndreaptă spre locuri neştiute
firesc duc picioarele odihnite
de somnul şi seducţia nopţii
păcănitul diversificat lasă în urmă
parfumuri ce te scot din minţi
tocurile duc zâmbete şi buze rujate
cu tot felul de culori care scot
bărbaţii din amorţeală dimineţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau apa tare

cu patima unui beţiv
care iubeşte o femeie
plină de piatră calcaroasă

stau lângă paharul pătrăţos
de whisky şi buzele noastre
se lipesc cu adeziv
pentru ceramica ciobită

gust apa rece în gând
şi mă trece un fior de dor
pentru făptura ei de floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oftat

şi un sărut pe inima
goală într-un ocean
de nebunie - o conservă
de peşte în sos tomat
aruncată de un psihiatru -
inima ta două clipe
sinucidere din ne
fericire
în viteză călătoresc spre tine
te sărut pe gât pe buze pe sâni - două
pilule cu whisky - inima
iar mă doare, lumina vine
din stânga în dreapta
stai tu cu trupul gol
tânjesc după un sărut
o clipă de nebunie şi o melodie
la pian - un whisky cu gheaţă
tu eşti răspunsul - clipa
vine clipa trece ne
bunia rămâne după sărut
alt sărut după sărut (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei cu trupuri de ceară

Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopţii
Şi când dimineaţa se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostaşul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-ţi că te iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem să zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Şi deodată ne îmbrăţişează dimineaţa
Şi noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei cu trupuri de ceară

Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopţii
Şi când dimineaţa se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostaşul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-ţi că te iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem să zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Şi deodată ne îmbrăţişează dimineaţa
Şi noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.

poezie de Lorin Cimponeriu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul

ţesea pânză groasă. oraşul părea părăsit.
whisky-ul curgea din pahare
pe mesele prost geluite.
afişul de la intrare lucea. femeia,
blondă, zâmbea. pistolul din mâna ei
era îndreptat spre clienţi.
şi toată lumea cerea
whisky.

un curmei de vânt, cât coada unui şoricel,
fugări furios norii pământii, dezvelind
ovalul lunii. hoţii beau whisky.
şi furau.

luceafărul de seară zăbovise, curios,
pentru a treia oară la răscrucile
cerului de când hoţii călcau
cu mare fereală. planul era moarte,
planul era viaţă şi bogăţie. şi
femei. şi whisky. mult
whisky.

la ieşirea din oraş, focurile zlătarilor
muşcau întunericul. calicii
îşi apărau onoarea. cuţitul
muşca. apoi se spălau
cu whisky.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Bună dimineaţa.... iubire,
Visele ni-se scaldă-n destin,
Răsăritu-i în haine de mire
Tu pe buze ai rouă, divin.

Dimineaţa iubito... e bună,
Liniştită şi plină de flori,
Din petale voi face cunună
Şi cămaşă... din sărutări.

Bună dimineaţa... cu soare
Şi cu patima nopţii.... în noi,
Ca o dulce şi vie chemare
A iubirii-mpărţite... la doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduc iubirea

în noaptea noastră de magie
scriu versuri pe perete
cu rujul ei de astă-vară
ne spunem minciuni frumoase
apoi ne sărutăm ascultând
dulcile consoane scoase
în momentele noastre de delir
aduc iubirea în cuibul nostru
de nebunii şi fioruri
ne purtăm toată noaptea
în gânduri şi îmbrăţişări
apoi stăm îndrăgostiţi
aşteptând primele raze de soare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat mă străbate

un vis virusat de-un cântec naiv
eram un zeu cu râs alb spumos
pe străzile pierdute în razele
lunii căzute sub copacii somnolenţi
unde vântul fluieră a mirare
o capră albastră cu aripi crescute
îşi etala cărnurile sfârâind
ciudatul vis strivea urlete sub el
scârţie solul aproape selenar
cutremurat de flăcările desfrâului
păsările cerului trăgeau gloanţe
din ciocurile brusc întoarse spre trecut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gura

humorului îţi plouă printre bătăile
inimii care curge între două
iubiri sofisticate în paşi de dans
la un capăt de pădure începe
trotuarul lipit cu ziare
un fonograf cântă neîncetat
melodii din oraşul meu
la gura humorului cade o ploaie
urbană de trei zile
şi trei nopţi fără stele
femeile iubesc până la capătul
norilor scăpaţi pe cer

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte zile de vară

în plină vară noaptea nu încetează să cadă

// nu, nu scriu despre moarte //

scriu despre lumina de pe străzile iaşului

care străluceşte ca un bec incandescent şi transformă culorile

/

se vede cum asfaltul s-a facut negru

sufletele copiilor roşii

inimile noastre albastre

şi roţile se învârt/ mergi în urma unei maşini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat

aceea e maşina în care ţi-ai uitat copilăria

dar e o dulce tristeţe/ eu şi mici umbre trecem strada

eu şi câinele meu mai aşteptăm să ne ia cineva acasă

să ne lege în lanţuri / să ne dea de mâncare şi apă

în plină vară pe străzile iaşului oamenii s-au transformat în fantome

maşinile trec prin ele

şi tot ce rămâne sunt glasurile noastre care strigă după fericire

// în copilăria noastră visele se închideau noaptea. /

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele înfrunzesc în iubiri de floare

Stele înfrunzesc în iubiri de floare,
Tu te ascunzi ca un polen haihui
Pe trompa risipită-a vântului
Ce-a măturat şi urma din cărare.

Mi-ai oferit plăcere şi ardoare
Din frumuseţea tinereţii tale,
Urcat-am munţi, am coborât în vale,
Ne-am învelit cu răsărit de soare.

Trupul tău s-a răsucit în mine,
Eu m-am topit ca umbra pe uscat
Când vipia răzbate răspicat
Şi-aduce în săruturi semne alcaline.

Pe trupul tinereţii un tarif revine,
Mărunţişul nostru trupesc de nenufar,
Intrând în steaua vieţii ca un far
Să vedem tributul care vine.

Îţi dau un rest de zi pentru o noapte,
O clipă de iubire pentru veşnicie,
Eşti floarea mea minune dintr-o poezie
Pe care amândoi am scriso-n şoapte!

Scapă-mă de zborul ne-nceput
În zarea de tristeţe sau visare,
Ne-om înveli frumos cu razele de soare
Atât, câtă iubire, în noi a încăput!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

scriu poezii pe fusta femeilor
în frigul care mi-a aburit ochelarii
cerneala e mai tristă dimineaţa
soarele rupe zâmbete şi afişe
surâd tainic când versul mă înconjoară

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neclintit

stau de un veac
înfăşurat într-o pânză
putredă pe ici pe colo
căzut în nirvana pe stânca mea
bătut de vânt de soare
de ploaie de gerul năprasnic
levitez alături de vulturi
de zmei de norii neliniştiţi
de constelaţiile fixe
mă diluez într-o nebuloasă
revin pe stâncă deşi nu m-am mişcat
uneori sunt copleşit de nostalgie
şi de durere după ce văd
atâtea drame în jur
mă joc uneori cu mintea
cu trupul unei femei
pătrund în locurile ei intime
o posed cu destrăbălare
e sclava mea şi creierul ei
vibrează la solicitările mele
strig alt nume de femeie
împrumut corpul unui jaguar
fac salturi spre altă floare
înflorită în singurătate
care a spart învelişul
după lumina hrănitoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

I

Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaş de virgină,
Dimineaţa
Toarnă din belşug lumină
Peste valea toată.

Şi natura-n pripă deşteptată,
Parcă poartă pleoape ameţite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.

Jos în vale,
Văl subţire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunţit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.

Nouraşi de ceaţă străvezie
Peste care, alb, seninul cerne:
Parcă-nsamnă nişte albe perne
Pe un pat nestrâns care-ntârzie.

Peste satul încă adormit
Şi pe valea iazului cu stuf,
Fumul dimineţii liniştit
Se aşază moale ca un puf.

Şi prin vălul scânteierii roze
Nu te poţi uita la răsărit;
E-acolo ceva nedefinit,
E cascada unei nebuloze.

II

Şi Dimineaţa,
Stând încă în genunchi
Cu fruntea-i albă ridicată-n zare,
Ca pe gura unei amfore,
Din soare,
Toarnă din belşug lumină,
Mănunchi după mănunchi.

Şi Dimineaţa,
Înseninăndu-şi, de răcoare, faţa,
Cu părul ei de aur, despletit,
Ridică amfora ei plină
Tot mai sus, -
Şi-acum în picioare
Pe zarea de la răsărit
Toarnă mereu din soare
Până ce moare,
Cu faţa la apus.

poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul scrie

despre sărutul care a pecetluit
tratatul scris în fiecare noapte
între cearşafurile pline de seducţie
unde ne-am unit celulele
şi
şi înlănţuiţi primeam soarele
în fiecare dimineaţă
de
de tăceri frânte pe sânii tăi
copţi de mângâieri năvalnice
şi
şi
şi zăgazurile cad din minut
în minut prin păcatul jilav
surpat în lumina clipei
poetul scrie din patul de cetină
atins de trupul tău de floare
cuvântul e grindă pe care păşeşti
cu graţia unei lebede
sunt
sunt
sunt soldatul versului
care şi-a zgâriat peniţa
de o lună plină şi un nor pufos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!