El îi vorbea

despre un produs de îngrijit părul
şi ea spunea că e închisă
într-un oraş păcătos din wisconsin
avea toate şansele să mai sară
coarda sau pe un şotron desenat
pe asfalt cu cretă colorată

ea spunea că stă la un plin de benzină
distanţă de kentucky şi el fuma
ţigări mentolate şutite de la altcineva
nimeni nu se mai plânge de colegii
care sunt îmbrăcaţi la fel şi că sunt clone
au aceleaşi vise, de parcă toţi au ieşit
din aceeaşi fabrică de asamblare

el îi vorbea despre sex pistols
trupa aia de punk rock engleză
şi ea spunea că a fost adoptată
când era bebeluş din europa de est

ea spunea că vara umedă îi strică părul
şi se enervează când vede un meci
de baschet masculin cu tipii ăia înalţi
şi el se întreba cum pot mexicanii
să înfulece porumb fiert cu fasole neagră
la care adaugi ardei iuţi şi tequila?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spunea mama...

ÎMI SPUNEA MAMA
poartă-te frumos cu fraţii tăi
îmi spunea într-un vis
ia seama la lucrurile care
pot să ucidă
nu încerca umilinţa pe
lucrurile slabe
şi-n tot acest timp
zugrăveşte-ţi azilul
vor veni destui să te scuipe
din întunericul topit peste cruce
se va infiripa o altă zi

îmi spunea mama

poezie de Teodor Dume din Carte: Durerea din spatele că.Editura Pun/Iaşi rnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lunga petrecere tristă

Cineva spunea
ceva despre umbrele care acoperă câmpul, despre
cum trec lucrurile, cum un om adoarme spre dimineaţă
şi cum dimineaţa se duce.

Cineva spunea
cum se opreşte vântul şi cum revine,
cum scoicile sunt sicriile vântului,
dar vremea vremuieşte.

A fost o noapte lungă
şi cineva a spus ceva despre cum îşi revarsă luna lumina
albă
pe şesurile reci, cum nu era nimic în faţă,
în afară de-aceleaşi lucruri.

Cineva a menţionat
un oraş în care ea mai fusese înainte de război, o cameră cu două
candele
pe perete, cineva dansând, cineva privind.
Începem să credem

că noaptea nu se va sfârşi.
Cineva a spus că muzica încetase, dar că nimeni
nu a observat.
Apoi cineva a spus ceva despre planete, despre
stele,
cât de mici erau, cât de departe.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spunea mama...

poartă-te frumos cu fraţii tăi
îmi spunea într-un vis
ia seama la lucrurile care
pot să ucidă
nu încerca umilinţa pe
lucrurile slabe
şi-n tot acest timp
zugrăveşte-ţi azilul
vor veni destui să te scuipe
din întunericul topit peste cruce
se va infiripa o altă zi

îmi spunea mama

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Rapunzel, Rapunzel, lasă-mă să cobor pe părul tău!", îi spunea vrăjitoarea când voia să intre în turn. Rapunzel avea părul ca aurul şi foarte lung. Când vrăjitoarea îi cerea, ea îşi despletea părul şi se aşeza în dreptul ferestrei lăsând părul în afară ca vrăjitoarea să se caţere pe el.

Fraţii Grimm în Rapunzel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era mămuca bolnavă, zise el într-un târziu, eu, care eram cel mezin, stăteam lângă dânsa, ca să-i dau apă, când îi era sete... Avea arşiţă mare. Eram singuri; ceilalţi erau pe-afară, după treburi. Şi ea-mi spunea să fiu cuminte după ce s-a duce ea, şi s-ascult pe tătuca. Şi eu o întrebam aşa: Unde-ai să te duci, mămuţă? Şi ea-mi spunea: Apoi eu am să mor, Niculăeş, şi tu să nu spui la nimeni...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil

vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
şi le spunea că sunt obişnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care îşi face griji
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
apoi se ridica şi privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranţă
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
şi le-a spus prietenilor că sunt obişnuită
să iubesc
marea şi pescăruşii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca şi cum prin fumul de ţigară
îmi vedea trupul gol
şi prietenii spuneau că e nebun
că mai sunt femei
femei care ştiu să iubească
femei care îşi lasă umbra la mal
şi înoată dincolo de geamandură
femei care nu obişnuiesc să poarte colac de salvare
dar el trecuse prin oglindă
zâmbind

vorbea despre mine cu mine
şi ne-am schimbat sufletele
în noaptea cu lună plină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ţigara în gură

pictorul obosit de atâta fum scos
şi băgat ne spunea că femeile
sunt nişte obiecte folosite
de pictori pentru nuduri
o gândire cam şifonată pentru un
mânuitor de pensule şi culori
ţinea ţigara în gură şi când a fost
fulgerat de dragoste
poetul ne spunea că femeile
trebuiau iubite sau folosite ca muze
şi surâsul lor era o poezie
poetul era un timid fumând pipă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân avea un nas
Şi spunea: "Te înşeli cras
De-ţi închipui că-i prea
Lung nasul meu!", spunea
Straşnicul ins cu nas.

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea incredibilă

a crabului roşu de la natură
culoarea lui originală
şi darul vorbirii şi
şi
şi mai ales ştia să povestească
mai frumos decât homarul povestitor
a recunoscut-o chiar bătrânul jo
sau
sau jos
cum îi spunea shag chitaristul
care le cânta sclavilor: dacă
pleci, niciodată nu vei liber
ştia shag să ne bage cântecul
în subconştient după ce-l auzeam
prin pub sub ochii crabului roşu
care sărea din apă când solistul
răcnea cuvinte într-o limbă nepământeană
erau la masă şi
şi
şi nimeni nu vorbea sau
dacă vorbea, o făcea doar
ca să spună o minciună
vorbeau despre cursele de cai
cum au pariat prosteşte
de meciurile de rugby
şi
şi de berea neagră guinness
a mai povestit crabul roşu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut atunci că se hotărâse să se retragă în acel adânc calm despre care vorbea. Credeam asta cu adevărat, căci adunasem dovezi cum că era o străină în acest loc: nu mânca, nu bea (şi nici nu dormea, după câte spunea), n-avea articulaţii, îi displăceau trandafirii şi muzica şi nu era plămădită din aceeaşi substanţă ca noi toţi.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard Bernstein a fost unul dintre oamenii care m-au format şi de la care am învăţat enorm. În primul rând, pentru că el era un muzician şi un profesor foarte bun. Folosea metoda socratică, adică punea întrebări mereu. Nu spunea: "Uite, tu eşti mic şi prost, eu sunt Bernstein, îţi arăt eu cum merg lucrurile". Vorbea despre un subiect, o lucrare, o partitură, după care te invita să-ţi spui ideile tale şi încerca să înţeleagă mereu de ce gândeşti în felul acela. Plecam acasă şi meditam la ce mă întreba până când ajungeam la o concluzie care era personală.

Christian Badea în interviu (2 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit om din istorie, Iisus Hristos, n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân. N-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător. N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător. N-a avut armată, şi totuşi se temeau de El. N-a câştigat niciun război, şi totuşi a cucerit lumea. N-a comis nicio crimă, şi totuşi L-au răstignit. A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Vineri şi Bau-Bau

când eram copii mici
ni se spunea de către cei vârstnici că toate vor fi cum trebuie
ni se spunea să nu fim îngrijoraţi
ne asigurau că nu sunt motive să ne temem
ne implorau să-i credem
şi i-am crezut...
am devenit dependenţi
de ceea ce credeam că sunt onestitatea şi adevărul
dar oamenii nu sunt oneşti
deloc...
fiecare minte
şi ne minţim pe noi mai ales
minciunile noastre sunt agravate de alte minciuni
minciuni cu care trăiesc în armonie...
acesta-i momentul în care ventilatorul împrăştie rahatul
iar noi ne-întâlnim în sfârşit faţă-n faţă cu adevărul

bătrâneţea-i o curvă

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea îmi spunea: "dormi". Dar şi mai profund, îmi spunea: "visează".

Anne Rice în Interviu cu un vampir
Adăugat de alina sooz
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La om totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet" parcă aşa aţi spus, Anton Pavlovici! Dumneavoastră care-aţi pătruns atât de adânc în urâţenia din om, în toate întunecimile şi micimile din suflete. Sunt medic şi simt, citindu-vă, că aţi făcut şi dumneavoastră trotuarul condiţiei umane, cum spunea un scriitor despre noi, medicii. Mă uit la toate portretele dumneavoastră şi nu reuşesc să vă pun un diagnostic. Rămân cu aceeaşi întrebare: aşa arată un geniu? Şi omul cum o fi fost? Fericiţi cei care v-au cunoscut?

Ileana Vulpescu în Noi, doamnă doctor, când o să murim? (ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spunea...

Îmi spunea ieri o bătrână
Rezemată de un gard:
-Nu da vrabia din mână
Pentru cioara de sub fard!

epigramă de Constantin Tudorache din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi ce spunea sora mea Allie? Spunea: "Părinţii îţi distrug prima jumătate de viaţă, iar copiii pe a doua."

Kurt Vonnegut în Retrospectivă asupra Armaghedonului
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulbere de aur

Praful se-abătea mereu peste-aşezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceaţa mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
Că era aur în praful auriu sclipind în soare.

Şi-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfinţit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
Că era aur pur în praful ce sclipea în soare.

Aşa era viaţa la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam şi mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
"Trebuie să ne-înghiţim porţia de aur fiecare".

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubeam

.. când am întâlnit-o, când a venit în viaţa mea ca un avion portocaliu pe sub cerul albastru, în zilele caniculare mă săruta ea de parcă ar fi avut opt ani, cu atâta bucurie, îmi punea mereu ceva bani în portofel pentru că spunea că orice bărbat trebuie sa aibă bani le el, îmi amintea când joacă Craiova, mereu avea un pachet de Luckyes nedesfăcut pentru mine şi palmele ei pentru fruntea mea, avea obiceiul să mă sărute pe umeri din nimic şi oriunde, fără nicio reţinere îmi îmbrăţişa rudele de la copil la bătrân, o complice perfectă în discuţiile cu prietenii, spunea că fericirea ei e aşa uşoară ca o castană aproape fără greutate, lipicioasă cum era ea îmi dormea în piele şi fără să o întreb pentru ce toate acestea mi-a zis singură că e pentru că sunt cuminte şi merit, ne iubeam.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!