Câteodată trec ceasuri şi zile în şir
Fără-a scoate din gură-mi cuvânt.
Lângă ţărm stropii verzi îi mai gust şi mă mir
Că săraţi ca şi lacrima sunt.

catren de Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Astfel mă rog în timpul liturghiei Tale
Ca după zile de agonie grea
Norii de furtună care întunecă Rusia
Se fie risipiţi de razele din slavă.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...

Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...
Veni năluca zilelor dintâi,
Şi salcia de-atunci, cu frunza sură,
Splendoarea ei de ramuri argintii...
Noi, pătimaşii, trufaşii, amarii
Stăteam cu ochiu-n ţărână pironit,
Şi ne cânta o pasăre cântare,
Cum ne-am cruţat demult şi ne-am iubit...

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine...

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.

Invocă moartea inima-ţi nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Şi vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în ţara mea,
Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!

Tristeţi sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună ziua!

- Bună ziua! Bună ziua! N-auzi colo,
Blând, un fâşâit?
Strofa asta dă-o-ncolo!
Eu sunt. Am venit.
Dar să nu te uiţi la mine
Ca deunăzi, crunt,
Când în umbre moi, de tine
Ochii-o să-mi ascund.
Simplu, totu-aici îmi pare.
Nu mai vreau să plec
Iar la podul pe sub care
Tulburi ape trec.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1913), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume pierdută

paharul vieţii e spart sau e gol
vinul atârnă pe jos
în jur, gunoaie, nămol
un suflet plânge în tăcere
mâncat şi ros
de gânduri nespuse
pe geam zac lacrimi împietrite
de frigul ce ţipă în lume
trec zile, trec nopţi
mi-e sufletul o rană sângerândă
ochii mi's acoperiţi de lacrimi
sunt suflet bolnav într-o corabie eşuată
pe alt ţărm, de mare, de zare
mă scufund în lacrima timpului
strig, totul a pierit aici
aici, doar vântul mai cântă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum mă mai despicau privirile tale!

citat din Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea noastră e să dăruim, nu să adunăm.

citat clasic din Anna Ahmatova
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că mă visezi şi nu puteam să dorm...

citat din Anna Ahmatova
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

visam demult, odată
un vals în doi, noi doi
în seara aceea minunată
când te-am privit în ochi, o dată, pentru întâia dată
azi ţi-am adus iubito de pe mare
doar un cuvânt,
aşteptare...
se pierde în zare
de ce oare
trec timpuri, trec gânduri
prin ape tulburi se petrec
tu stai pe ţărm
aştepţi
un vânt, un val
ce poartă în larg
chemarea ta
el a venit şi a plecat
tu stai
o stâncă sfântă în vânt
aştepţi un val
sau poate pe cel drag
pe ţărm a mai rămas o lacrimă
a unui cuvânt pierdut în larg

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălul des mi-ascundea disperarea

Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinţi...
C-o tristeţe, imensă ca marea,
Am sfârşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus, într-o noapte cu lună –
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,

Şi-am strigat: "Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!"
Mi-a răspuns cu o voce străină:
"Bate vântul. Te du în pridvor."

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ne-a avut oaspeţi pe toţi. A trăi e doar o vizită.

citat din Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă alătur celor care şi-au părăsit ţara înainte de distrugerea duşmanilor.

citat clasic din Anna Ahmatova
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârşite
Numără un om la care,
Viaţa este pe sfârşite
Câte, când speranţa-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viaţă,
Fără ură şi minciună
Ce-ţi fac inima de gheaţă
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranţe deşarte
Are cel care greşeşte,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căieşte?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimeşte
Într-o viaţă din trufie?
Multe şi-l nemulţumeşte
Câte, nimeni n-o să ştie!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viaţă?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranţă!?

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

vara a trecut
adio parfum de roze
îţi aminteşti de visele mele
când alergam desculţi sub stropii cruzi de rouă
foşneai în adieri senine
eu nu te-am prins niciodată, femeie
nu am strâns la piept
durerea, iubirea, lacrima şi dorul
nu ai tremurat înfioarătă
nu ai ţipat în taina primului fior
au ars buzele sub dogorea iubirii neîmpărtăşite
te aplecai peste flori
culegeai roze din grădini de suflet
foşneai, foşneai în miresme divine
buzele tale roşii, o rană în inimă
zvâcneşte în nopţi goale şi pustii
aştept femeia, tu nu vii
tu ai plecat, eu unde azi mai sunt
adio femeie
vara s-a dus
ce singuratică este cărarea pe care dansai goală în iarbă
ai luat surâsul, sărutul şi viaţa
m-am apropiat în hohotul de plâns
tu ai plecat, te-ai dus
du-te, du-te femeie
cu lacrima, cu iubirea, cu dorul
gem printre frunzele îngălbenite
căzând de pe crengi de suflet
sunt o picătură de sânge în palma ta
am acoperit cu draperii amintirile
să nu-mi vadă nimeni rana din suflet
pe ţărm a rămas o inimă
ascultă valurile ce plâng lângă o mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristele acorduri de vioară
Cântă peste fumul care-apune
Slavă cerului că pentru-ntâia oară
Eşti, cu iubitul, singură în lume.

catren de Anna Ahmatova din Într-o seară (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poem

e frig afară şi mă sting
plouă în cer şi lacrima doare
mă scurg şi scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în ţipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la ţărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceaţă
tot căutând un drum, o viaţă
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiţi
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristeţea şi disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe ţărm
dar ţărmul azi mai este ţărm
mă înţeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe ţărm
sunt ţărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăţ în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
paşii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârşitul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurgerea timpului

Ce este războiul, ce este ciuma,
Ele se termină repede
Şi ele sunt practic condamnate.
Dar cine ne poate proteja de oroarea care
a fost scurgerea timpului când acestea au loc.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulie 1914

Se apropie un soroc teribil. În curând
Se vor ridica morţii din mormintele lor reci.
Aşteptaţi-vă la pârjol şi la înfricoşare şi la boli,
Şi la întunecarea luminii cereşti.

poezie clasică de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lentoare

Mă trec în tine noapte
puţin câte puţin
trup rece-cald imensitate
mă guşti te gust uşor
cu fiecare clipă îndepărtată renaşti
iar eu mai mult mă mor
beţie de culori îmi eşti
cu pălărie de pelin şi rochie neagră înspumată
cum valul mării cocoţat pe ţărm
furtunile ce vin

mă trec în tine noapteo
pe malul celălalt al somnului etern
se face zi

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge chitara

păşesc prin colţuri de lume
orb în lumină
în mână port o chitară
uitat în uitare
cânt şi cânt
sunt chitara ce plânge pe mare
sunt valul ce sparge chitara
sunt omul ce plânge pe val
sunt flacăra ce arde în lacrima crudă
sunt ultimul cânt al chitarei
sunt forma pierdută prin colţuri de rai
sunt tăcerea ce piere în cuvânt
pe ţărm a rămas
un om şi o chitară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!