Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...

Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...
Veni năluca zilelor dintâi,
Şi salcia de-atunci, cu frunza sură,
Splendoarea ei de ramuri argintii...
Noi, pătimaşii, trufaşii, amarii
Stăteam cu ochiu-n ţărână pironit,
Şi ne cânta o pasăre cântare,
Cum ne-am cruţat demult şi ne-am iubit...

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcia

În unduioase linişti am crescut
În pure limpezimi de tânăr veac.
Şi graiul omului nu-mi fu aşa de drag
Cum cel al vântului, pe care l-am ştiut.
Urzici şi brusturi dragi şi-ntâi de toate
O salcie cu plete argintate.
Alături viaţa-ntreagă am trăit
Şi-n legănări de ramuri plângătoare
Nesomnul meu se preschimbă-n visare.
Ce straniu e! - am supravieţuit.
Un ciot a mai rămas, un semn tăcut
Şi glas necunoscut de sălcii alte
Crescând sub cerul nostru de demult.
Eu tac... De parcă mi-a murit un frate.

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Ne-am cam trecut, căci timpul a zburat,
Cu cântec trist sau dulce, râs, oftat...
Şi tinereţea noastră a dispărut,
Şi tot ce-a fost, acum s-a terminat.
Oricât am vrea s-avem ce am avut,
Acum ne-am cam trecut.

Ca ceaţa ce prin ramuri stă fâşii,
Ca valurile mării mii şi mii,
Ca tot ce piere, bun la început,
Prea repede sfârşitul va veni.
Dar orice am trăit şi am făcut,
Acum ne-am cam trecut.

poezie de Kevin N. Roberts, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iubire

În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume,
Eram timizi, nici n-am băut
Şi nu ne-am spus pe nume.

Dar tot mai des ne-am revăzut
Pe şotii puşi şi glume
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume.

De-atunci iubirea a cescut
Prin hopuri să ne-ndrume
Şi-mi amintesc de-acel trecut
Tot răsfoind albume

De ziua când ne-am cunoscut.

rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne-am luat din interes şi ne-am iubit toată viaţa.

citat din Teodor Mazilu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Stelele-n cer
Nu le întreb
De ce eu,
De ce noi
Ne-am născut amândoi..
Ne-am văzut,
Am zâmbit
Am glumit, am iubit.

poezie de Ana Pleşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată trec ceasuri şi zile în şir
Fără-a scoate din gură-mi cuvânt.
Lângă ţărm stropii verzi îi mai gust şi mă mir
Că săraţi ca şi lacrima sunt.

catren de Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Astfel mă rog în timpul liturghiei Tale
Ca după zile de agonie grea
Norii de furtună care întunecă Rusia
Se fie risipiţi de razele din slavă.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost acele zile

Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Şi cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Apoi, în profesii şi-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbuşit din ceruri în genune.
Dacă-am avea norocul să ne vedem iarăşi în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată şi ne-am spune:

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Chiar în seara asta m-am oprit lângă bodegă,
Dar nimic nu mai era la fel în vechiul separeu –
Iar în geam am văzut o reflexie străină,
Oare-acea femeie singură sunt eu?

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Şi-apoi, din bodegă s-a auzit un râs familiar,
Şi ţi-am văzut faţa, şi te-am auzit chemându-mă pe nume –
O, dragul meu, suntem mai bătrâni, dar nu mai înţelepţi,
Căci inimile ne-au rămas acolo, deşi noi ne-am risipit în lume.

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Şi pe care le credeam fără sfârşit,
Credeam că vom cânta şi vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta şi niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n faţa noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

NB.
Versiunea englezească a cântecului "Those were the days" aparţine lui Gene Raskin care a tradus şi preluat în limba engleză o romanţă rusească, "Dorogoi dlinnoyu" - " Pe lungul drum", compusă de Boris Fomin (1900–1948), inspirat de versurile poetului Konstantin Podrevsky. Interpretarea lui Mary Hopkin, 1968, producător Paul McCartney, a adus cântecului "Those were the days" locul întâi unu în UK Single Chart. Piesa a mai fos cantata de Dalida, The 5th Dimension Paul Mauriat, Sandy Shaw, Mari Amachi, Nikolay Baskov etc.

https://www. youtube. com/watch? v=y3KEhWTnWvE

poezie de Gene Raskin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

câteodată era doar aer printre noi
şi ne-am trezit aşa deodată
indiferenţi, năuciţi şi goi,
lăsând tăcerea grea să ne străbată.

nu ne-am mai strigat deloc pe nume
ne-am bătut cu gândurile pe tăcute
apoi am citit din poemele noastre postume
şi tu ai plâns câteva minute.

tăcută, tristă, te-ai desprins de mine
şi ţi-ai adus aminte de trecut,
de-atunci, străină, ai înfruntat alte destine
şi m-ai alungat din viaţa ta absurd.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Nou Inceput

de-ar fi să căutăm un început
să-ncepem iar de unde ne-am pierdut
să reaprindem povestea din trecut
în inimă speranţ-a renăscut

demult, iubirea noastră a crescut
prin valurile vieţii ne-am zbătut
din ură, certuri, nimic n-am obţinut
ne-am rătăcit, în negura durerii ne-am pierdut

dar eu am învătat iertarea
azi ştiu că tu eşti fericirea
de am greşit, lasă uitarea
să şteargă tristeţea şi durerea

nu te-frica, dă-mi mâna ta
pe drumul vechi, noi iarăşi vom pleca
iubire nu ne vom jura
în suflet va rămâne pururea

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am oprit în acele zile perfecte

Ne-am oprit în acele zile perfecte
şi am coborât din maşină.
Vântul îşi plimba degetele prin părul ei.
Era atât de simplu.
Am întors capul să spun ceva –

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă fără muzică (Că ne iubim ştie lumea toată)

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti...
Şi nu va şti-o, poate, niciodată...
......................
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...

Şi ne-am iubit!...
Ţi-aduci aminte?...
Bluza -
Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!...

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim...
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

Coboară pe trepte din anii ce-au fost,
Cu paşi măsuraţi în cuvântul şoptit
De vechi amintiri ce-şi mai au adăpost
În braţele clipelor când ne-am iubit!

Opreşte-te-o clipă şi-ncearcă a sta
Pe-o treaptă de dor înecată-n suspin,
Ascult-o-n tăcere şi-aşteaptă să-ţi dea,
Prin şoapte de vreme, cuvântul "senin"!

Căci are seninul şi-l ţine închis
În clipe, în zile şi ani de demult,
Când totul părea că trăieşte-ntr-un vis
Născut în iluzii din zori de adult.

Îl simţi? Îl trăieşti? Mergi pe-o treaptă-napoi
Şi-ncearcă, acolo, să prinzi un ecou
Din tot ce a fost, ce-am trăit amândoi
În anul din treapta parcursă din nou!

Mai urcă, mai urcă!... La treapta de-acum,
Opreşte-te, simte-o! Cuvântul şoptit
E-o parte din viaţa ce-ţi pare altcum
Decât cea din treptele când ne-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vorbim ca şi când nu ne-am fi iubit,
Iubim ca şi când nu ne-am fi vorbit.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne-am ridicat de la masă flămânzi, am mâncat; când ne-am ridicat sătui, ne-am îmbuibat; iar când ne-am îmbuibat, ne-am otrăvit.

citat clasic din Anton Cehov
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rufus

Rufus
este un câine
părăsit.
Ne-am împrietenit
câteva zile ne-am vorbit
apoi
eu
am plecat cu maşina
şi el a alergat
până amândoi am dispărut...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!