Plânge chitara

păşesc prin colţuri de lume
orb în lumină
în mână port o chitară
uitat în uitare
cânt şi cânt
sunt chitara ce plânge pe mare
sunt valul ce sparge chitara
sunt omul ce plânge pe val
sunt flacăra ce arde în lacrima crudă
sunt ultimul cânt al chitarei
sunt forma pierdută prin colţuri de rai
sunt tăcerea ce piere în cuvânt
pe ţărm a rămas
un om şi o chitară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipeşte în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt al unui pescăruş rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă şi mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt
al unui pescăruş pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă şi e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră

– "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt."
– "Da, cu chitară albastră,
Toate-s altfel când eu cânt."

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt omul cu chitara

Născut sunt într-o zi de toamnă,
Când frunza toată a veştejit
Să am talent, să fiu iubit,
Cu glasul meu melodiios, să fiu la lume de folos

Iubit am fost, voi fi de toată ţara,
Sentimental cum este maramureşeanul
Iubesc tradiţia şi neamul
V-am încălzit sufletul şi inimioara; sunt omul cu chitara

Îmi cânt durerea peste tot,
Am fost descoperit de un poet, un mare patriot,
Am cântat în vremuri cenzurate,
Când cultura piatră grea era
Umblând prin lume cu cenaclul "Flacăra"

Tot muzica rămâne arma mea,
Spectatorii sunt idoli mei
Şi fie vremea bună, rea
Eu m-am îndrăgostit numai de ea...

(poem dedicat lui Ducu Bertzi, cu ocazia zilei de naştere)

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

era târziu şi era toamnă, doamnă
se strecurau în palmă tainice regrete
eu rătăceam prin clipe desuete
atingeam noaptea cu degetele în ţipătul furtunii
pe ultimul ţărm, răsturnat între gânduri
eram omul ce cântă la chitară
eram chitara ce sparge un zid
eram flacăra ce se stinge pe ţărâm ostenit
eram forma ce caută disperată un om
sunt tăcerea ce vine
în care eu plec
ochii mei au zărit izbăvirea
mai trece şi timpul curent
eu plec femeie în neliniştea serii
uneori împleam cununi de păpădie, pentru tine
cine ştie, ce a fost să fie...
zilele se scurgeau spasmodic în mine
noaptea zburam peste ziduri
nu simţeam nici foamea, nici durerea
hoinar în noapte
printre şoapte, prin păcate
îmi era fruntea rece şi grea
căutam un trup să mă reazem
ochiul caută un ochi
buzele se pierdeau
rătăcind pe un sân dezvelit
era gând, era vis, trăit, împlinit
desculţ păşeam pe drumul cotit
în urmă a rămas o uşă deschisă..

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să tac sau să cânt

tristeţea a ucis lumina în jur
curg lacrimi, şuvoaie, şiroi
păşesc prin noroi
nimeni nu vede nimic
este sfârşitul, nu...
am ars, văpaie în vânt
mă izbeam de nori, pluteam pe albastre zări
cădeam, mă ridicam apoi
mai pur, mai curat, mai bun
acum zac pe pământ
aş vrea să tac, dar nu mai pot
să tac privind în jur...
tu crezi că sunt nebun
mă afund în lacrima unui cuvânt
şi plec să lupt, să cânt
ştiu, ştiu...
mă lupt cu morile de vânt
dar plec să mor luptând, cântând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

sunt nume rătăcit
pe un ţărm fără nume
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, între alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu zac pe pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ploaie

am mângâiat clipa, în ploaie
în tristă uitare
la capăt de mare
pescăruşi albi ţipă în zare
visare, chemare, uitare
în zbor ating duios gândurile apei
pescăruşii zboară pe ţărmuri de mare
e târziu şi e noapte
freamătă timpul în cer
tăcerea plânge în ploaie
sunt orbul uitat pe o cărare
ce cântă plângând
la margini de mare
aştept chemarea
ce lungă e aşteptarea
de noapte, de noi
ce lungă e veghea
aici, între voi
tăcerea plânge în ploaie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

ai plecat femeie să cânţi în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare
cuvântul plânge pe drumuri târzii

e întuneric, în mine, în jur
de unde vin şi unde curg înspumate ape
mai trec în zbor râzleţ
şir lung de gânduri amputate

cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinţi
tu ai plecat în cor de şoapte

locuiesc cu mine, cu timpul şi durerea
cad umbre adânci şi mă plâng
mă aşteaptă nesfârşitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârşitul

o barcă alunecă agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper

aş pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
şi durerea mi-e soartă

legat de ţărm
nu plâng, nu gem şi nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poem

e frig afară şi mă sting
plouă în cer şi lacrima doare
mă scurg şi scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în ţipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la ţărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceaţă
tot căutând un drum, o viaţă
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiţi
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristeţea şi disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe ţărm
dar ţărmul azi mai este ţărm
mă înţeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe ţărm
sunt ţărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăţ în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
paşii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârşitul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluită în Lumină sunt

Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creştine,
să-mpărţim lumii o felie de pâine
şi-un pocal de vin roşu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoşii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
şi-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o aşez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paşte, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluită în Lumină sunt

Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creştine,
să-mpărţim lumii o felie de pâine
şi-un pocal de vin roşu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoşii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
şi-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o aşez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paşte, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de cânt

Aş fi nerod să spun că sunt
un,.. sfânt. Sunt un altfel de sunt
pe Pământ, căutând în spini cânt...
De trandafiri cum nu sunt
Cu miros în nici un vânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele cinci elemente

Sunt o fire pasională,
De nimic eu nu mă tem,
Am idei, sunt vizionară,
Da, sunt elementul Lemn!

Sunt o bucurie vie,
Ador să cânt, să joc,
Şi dragostea îmi place mie,
Normal, că doar sunt Foc!

Sunt grijulie ca o mamă,
Şi pot s-alin cu un cuvânt,
Te vindec daca ai vreo rană,
Căci de aceea sunt Pământ!

Sunt sensibilă, graţioasă,
Şi am un mare ideal,
Tot ce fac eu are clasă,
Aţi ghicit, eu sunt Metal!

Sunt versatilă şi-n mişcare,
Cunoscătoare şi-nţeleaptă,
Îmi place să aduc valoare,
Asta pentru că sunt Apă!

poezie de Ana Truta (30 aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt la chitară, pentru că îmi place să fac mult zgomot. Iar chitara este cel mai bun mod de a face zgomote puternice.

citat din Kim Thayil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima unui copil

răbdaţi, răbdaţi
păsări mor acum
sunt tinerii ce strigă pe drum
cu pieptul gol şi pur
durerea se zvârcoleşte în ei
privind la voi
spaimă în jur
teamă de toţi şi de toate
dormiţi oameni, dormiţi bine
nu ştiţi unde mergeţi
doar vă târâţi prin zoaie şi scrum
aţi murit de mult, fără să ştiţi
azi, cadavre ambulante la colţuri de drum
ştiu că mâine o să mor şi totuşi scriu
cu lacrimi şi sânge pe scoarţa lumii
ştii, şi lacrima e un cuvânt
trist pribegesc din sat în sat
lăuta are corzile rupte
eu cânt mai departe pe drum
flăcări ard în mine
de ce plângi mamă, acum
nu vezi copilul ars pe drum
rug creat de voi, din ură şi minciuni
aţi uitat puritatea privirii unui trist copil
plâng îngerii din cer pe ţărmul tăcerii
Doamne, de ce ai plecat azi dintre noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cântec

stau pe ţărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colţuri de singurătate
e tragic şi trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieţii
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai ştie, cine...
am venit şi am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieţii
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a şti
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viaţa asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viaţa asta
fără de noroc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi arse

e toamnă, se scurge tăcerea în scorburi
şi timpul coboară agale pe pleoape
mă scurg în suspin căutând eterna iubire
visam o lume de taină în cuvânt nenăscut
să aşez în orbitele goale lumina divină
sunt mugur în pământ îngheţat
mi-e nelinişte sângele şi boală e timpul
sunt val răsfirat în alt val pe tărâm ireal
trubadur rătăcit într-o tragică soartă
în poartă plânge durerea şi cântul
dar ce este cântul fără un ideal
ceasornicul bate aproape, tot mai aproape
apoi mă desparte pe mine de noapte, se pierde între şoapte
tăcerea mă înfioară şi nu-i prima oară
sunt inimă de lut cioplită în piatră
cuvintele se scurg, miros de crin
pe unde trec atunci când vin
pleoapele plâng în frângeri de şoapte
păşesc spre izvoare căutând zadarnic o mare
tăcerea a rămas agăţată de buze flămânde
curg lungi ploi peste suflete goale
mi-e somnul prelung între ape
susură visul rămas departe-departe
mă rotesc în spirale căutând zadarnic un cer
mi-e aripa arsă de raza crudă de soare
se scurge ceara în palme, mă arde, mă doare
cad Doamne, rănit, la picioarele Tale

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!