Viaţa ne-a avut oaspeţi pe toţi. A trăi e doar o vizită.

citat din Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut parte de toate, de sărăcie, de lungile cozi la porţile închisorilor, de teamă, de poezii pe care le păstram numai în memorie şi de poezii arse. Şi am avut parte de umilinţe şi de durere. Iar tu nu ai resimţit niciodată nimic din toate acestea şi nu ai fi în stare să înţelegi, chiar dacă ţi le-aş spune pe toate...

citat celebru din Anna Ahmatova (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum mă mai despicau privirile tale!

citat din Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea noastră e să dăruim, nu să adunăm.

citat clasic din Anna Ahmatova
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că mă visezi şi nu puteam să dorm...

citat din Anna Ahmatova
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzei

Sora-muză m-a privit în faţă,
Ochiul ei străluce şi e clar
Ea-mi răpi inelul, ca o hoaţă,
Cel de aur – primul vieţii-mi dar.

Fete crude, văduve, neveste –
Vezi tu, muză, ce ferice-s toţi...
Decât roabă-n lanţurile-aceste
Tras-aş vrea, v-o jur, a fi pe roţi.

poezie celebră de Anna Ahmatova (1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă alătur celor care şi-au părăsit ţara înainte de distrugerea duşmanilor.

citat clasic din Anna Ahmatova
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi în minte înseamnă a trăi viaţa unui melc într-o cochile. Mintea e cea mai abilă închisoare, deşi nu are gardieni, gratii sau judecători, îi condamnă pe toţi aceia care cred în ea la moarte. A trăi ca persoană/ca gând înseamnă a trăi viaţa unei năluci.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristele acorduri de vioară
Cântă peste fumul care-apune
Slavă cerului că pentru-ntâia oară
Eşti, cu iubitul, singură în lume.

catren de Anna Ahmatova din Într-o seară (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată trec ceasuri şi zile în şir
Fără-a scoate din gură-mi cuvânt.
Lângă ţărm stropii verzi îi mai gust şi mă mir
Că săraţi ca şi lacrima sunt.

catren de Anna Ahmatova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni n-o să poată spune

Nimeni n-o să poată spune
că el n-a putut să vină
că el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut să-l ţină
— căci la fel de călduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.
Nimeni n-are să se poată
dezvinovăţi pe sine
că el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
— căci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.

Nimeni n-are să-ndrăznească
a grăi că-n neputinţă
a fost viaţa pământească
a trăi-o prin credinţă
— căci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.

De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
căci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cărarea bună
— cinste celui credincios
ce dă tot, pentru Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulie 1914

Se apropie un soroc teribil. În curând
Se vor ridica morţii din mormintele lor reci.
Aşteptaţi-vă la pârjol şi la înfricoşare şi la boli,
Şi la întunecarea luminii cereşti.

poezie clasică de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Astfel mă rog în timpul liturghiei Tale
Ca după zile de agonie grea
Norii de furtună care întunecă Rusia
Se fie risipiţi de razele din slavă.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca deznădejdii

Anna Frank nu-i o colivie

Anna Frank e un porumbel

fir-ar deznădejdea să ne fie

doar drumul poate către el

Anna Frank e un porumbel

Anna Frank parcă-i un izvor

dar uneori trupul nostru-i mişel

şi de lene toate oasele-l dor

Anna Frank parcă-i un izvor

fir-ar deznădejdea să ne fie

toate necazurile pe mine mă vor

Anna Frank nu-i o colivie

Anna Frank e un porumbel

din fericire Doamne fără ţel

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noi ne apără

Pe noi ne apără Acelaşi
Slăvit şi Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
şi ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!
Pe noi ne-ndrumă tot Acelaşi
Învăţător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
şi Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvăţat de nimeni,
pe toţi doar El ne-a învăţat.

Pe noi ne sprijineşte-Acelaşi
Stăpîn Puternic şi Slăvit,
Care-a ţinut mereu statornici
pe toţi acei ce I-au slujit.
Puterea Lui ne dă tărie,
şi Harul Lui tot ce-am dorit.
El, Cel nesprijinit de nimeni,
pe toţi doar El ne-a sprijinit.
Pe noi ne mîntuie Acelaşi
Slăvit Mîntuitor Divin
ce-a mîntuit pe toţi aceia
ce-ascultă glasul Lui şi vin.
Al Lui Sfînt Sînge ne sfinţeşte,
şi Trup, în Pîine şi în Vin.
El, Cel nemîntuit de nimeni,
ne mîntuie pe toţi deplin.

Pe noi ne va-nvia Acelaşi
ce-i Viu în veci şi mai presus,
Care-a-nviat pe toţi cei care
viaţa jertfă I-au adus.
Viaţa Lui ne dă viaţa;
El Duhul Lui în noi a pus;
El, Cel ce-i înviat de Tatăl,
ne va-nvia pe toţi, Isus!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Viaţa este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrăţişare
a timpului petrecut.

Viaţa e o alergare,
maraton fără sfârşit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.

Viaţa e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.

Viaţa este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viaţa noastră
nu are aripi de zbor.

În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viaţa de trup se desparte,
Omul repede se stinge.

Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer ca Isus

Sincer ca Isus

Prea sincer e Domnul Isus
Şi e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt — totul i-a dat

Isus este curăţia
Şi de ea El ne-a vorbit
Să moştenim veşnicia
Trăind harul şi iubirea
Lumină ne-a dăruit

Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viaţa ta curată
Să intri pe-a vieţii poartă
Trăieşte al Lui Cuvânt

Nimenea pe acest pământ
Aşa sincer n-a vorbit
Despre Tatăl — de Cuvânt
Şi ne-a spus ades — Eu sânt
Cel de Tatăl rânduit

Cât de buimăciţi am fost
Să nu-l credem pe Isus
Pe Cel ce-a tăiat un rost
Să rămânem toţi la post
S-ajungem în ceruri sus

El ne-a spus doar Adevărul
Cu Viaţa împletit
Ne-a descoperit misterul
Şi ne e şi acum ţelul
De Tatăl doar rânduit

Numai El e legătura
Dintre Tatăl şi omenire
El a împlinit Scriptura
Şi ne schimbă azi făptura
Şi prin har şi prin iubire

Numai El — Hristos Mesia
Ne-a vorbit de Dumnezeu
Şi ne-a spus că veşnicia
Ne-o oferă — bucuria
Noi să fim poporul Său

Prea sincer şi-n modestie
Domnul Isus ne-a vorbit
De Tatăl de veşncie
Şi de-a Lui Împărăţie
Ce nu are dar sfârşit

El ne-a spus că Dumnezeu
Ne iubeşte chiar pe toţi
Şi ne vrea popor al Său
Să fugim de tot ce-i rău
Să fim — înviaţi din morţi

Nimeni altul n-a vorbit
Ca Isus Mântuitorul
Viaţă ce ne-a dăruit
Pe Golgota răstignit
Să ne înplinească dorul

Numai El e izbăvirea
De păcate — fărdelegi
El e Viaţa şi iubirea
De-asemeni — neprihănirea
Viaţa sfântă de-o-nţelegi

În Hristos doar se găseşte
Adevărul — sfinţenia
El la sânu-i ne primeşte
De ascultăm — ne mântuieşte
Şi ne oferă veşnicia
06-01-2022 Mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, mâncarea şi băutura

Nu trăi doar să mănânci,
Nici nu bea pân' pici pe brânci!
Nu trăi doar ca să bei!
Asta fac doar cei mişei.
Dacă nu eşti cumpătat,
Nu trăieşti cu-adevărat.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii

Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere şi-njosire...
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire...
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire...
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire...
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

... Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire...
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina bate-n auriu

Lumina bate-n auriu
Şi-i o răcoare domolită.
Cu ani şi ani vii mai târziu,
Dar şi aşa sunt mulţumită.

Vreau mai aproape să te-aşezi,
Ca să-ţi arăt ceva doar ţie:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilărie.

Mă iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puţine,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulţi i-am luat drept tine...

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurgerea timpului

Ce este războiul, ce este ciuma,
Ele se termină repede
Şi ele sunt practic condamnate.
Dar cine ne poate proteja de oroarea care
a fost scurgerea timpului când acestea au loc.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!