Caleidoscop

spune-mi un motiv pentru care
eu mi-aş dori să fiu înţeleaptă
din nou şi tu tânăr

e ora la care avem voie
să ne străpungem piepturile
cu lumina lanternelor
să bem şampanie în loc de apă cu rugină
să devenim vietăţi mărunte pe tocuri înalte

de ce sunt nopţile atât de nemiloase
cu oamenii-sălcii care-şi poartă amintirile
cusute de buze?

mi-am promis să nu mă mai grăbesc niciodată
mai fumez o ţigară după care
încep să plec.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

merg cu paşi mici pe drumul meu

ridic ochii din pământ
cât să ştiu că nu am rătăcit calea
uneori privesc cerul
apoi îmbrăţişez primul copac pe care îl întâlnesc

cel mai mult mi-aş dori
dar aceasta este deja o altă poveste
care desigur
nu interesează pe nimeni

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lucruri care mi-aş dori să nu se termine niciodată, dar pe care nu le pot începe, şi sunt lucruri care mi-aş dori să nu înceapă niciodată, dar pe care nu le pot opri.

Marius Robu în Degeaba (15 iunie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest moment mi-aş dori să te scriu

să ating cărţile noastre de sânge
şi cuvintele să ţâşnească în jur
ca durerile din care voiam să plec atunci
mi-aş dori să îţi ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munţi
şi ape
şi dezastre
mi-aş dori să fac ceva cu toate cuvintele ce aşteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
şanţul acela plin cu nebunie
a fost şters de pe harta acestei lumi

uneori
crede-mă
am senzaţia că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem
fascinant
şi mă simt atât de bătrână
atât de neînsemnată
iar când laşi un semn
mă apucă plânsul
că nu sunt ceea ce trebuie să fiu

în acest moment mi-aş dori să te ţin de mână
şi să îţi spun
că poezia mea a fost poezie doar cu tine
atunci
acum e doar un segment banal
pe care îmi aşez nimicurile

în acest moment mi-aş dori să te scriu
cum eşti
frumos
remarcabil
şi cu gândul la alte femei

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori mi-aş dori să fiu invizibil. Să nu mai simt. Să nu mai ştiu. Să nu-mi mai fie dor. Să nu mai pot. Să nu mai sper.
Uneori mi-aş dori să fiu altcineva.
Uneori mi-aş dori să am ceva pentru care să lupt.
Uneori mi-aş dori să fiu mereu un copil.
Doar să uit, mereu mi-aş dori să uit tot ce-am scris!

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi zise că trebuie să fii atent când eşti tânăr, pentru că lumina în care te aşezi de tânăr te va însoţi toată viaţa, şi asta din pricina unui motiv pe care el nu-l înţelesese niciodată.

citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

când plouă
ascult pasărea gri
din pieptul ud răzbat sunete palide
pentru cine cânţi făptură puţină
spune-mi
pentru cine cânţi
pentru bradul falnic care te adăposteşte
pentru picăturile de apă mult prea grăbite
pentru norul care a înghiţit soarele
pentru cine?
cânt pentru o inimă bună
acesta îmi este rostul
cânt pentru inima bună
care mă aude

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fairytale

să ai mereu pregătită ultima ţigară
pentru clipa în care vei fi condamnat la moarte
fără să ştii

de sălbăticia oraşului de tăcerea unui prieten
sau de privirea neagră a nopţii
care nu mai cântă

totul e relativ mai cu seamă tristeţea
cel mai umilitor sentiment
de care râd închipuiţii acestei lumi
cu părul vopsit

ce subţire e graniţa dintre sinceritate şi ură
când te priveşti în oglindă
adu-ţi aminte că vei fi fericit şi orb
până când duhul spaimei te va vindeca.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

acum când toate sunt undeva în urmă
şi atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieţii
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculţi
te întreb a meritat?
şi chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îţi vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ţi se întâmplă
îţi voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
că nu încerci să mă minţi

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez o ţigară

ticăloasă şi fierbinte ce-mi ucide
viaţa foc cu foc
ţigară cu ţigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îţi sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima ţigară
fumată pe ascuns
sunt un şcolar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am umblat cu tocuri înalte. Şi pentru meseria pe care am avut-o şi pentru că mi-am dorit să fiu mai înaltă.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fără motiv

Şi
Fără motiv
Încep să zburd ca un copil.

Şi
Fără motiv
Mă transform într-o frunză
Care este ridicată atât de sus
Încât sărut gura Soarelui
Şi mă topesc.

Şi
Fără motiv
O mie de păsărele
Îmi aleg creştetul capului pentru a ţine o conferinţă,
Unde îşi trec una alteia
Paharele cu vin
Şi partiturile cântecelor sălbatice.

Şi
Pentru toate motivele existente
Încep întru eternitate
Să râd şi să iubesc.

Când mă transform într-o frunză
Şi încep să dansez,
Alerg să-L sărut pe divinul nostru Prieten
Şi mă topesc în Adevărul
Că Sunt.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am uitat amintirile

Când am privit în ochii tăi
Ca-ntr-o fereastră după vis
Mi-am uitat amintirile

De-atunci, prima mea amintire
Sunt ochii tăi din clipa-n care
Mi-am uitat amintirile

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plastic

oraşul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
îşi pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier şi inimi de mucava
cine râde mai tare
câştigă o zi de viaţă în minus
şi un tricou cu paiete
aşa se învaţă la şcoală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
şi stinge lumina

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

mai cu seamă nu spune nimic
nu spune
fiecare cuvânt se va întoarce împotriva noastră
arătându-ne cu degetul înmuiat în întuneric

pe urmă poţi pleca spre tărâmul care nu mai există
nici măcar în închipuirea ta ostenită de aşteptare

unde sunt cântările care ne gâdilau urechile fragede
şi larii care vegheau în zidurile acum prăbuşite?

le vei afla sub pleoapa însângerată a zării
acolo unde vrei să-ţi clădeşti culcuşul de aur şi ghimpi?
niciodată omule mândru
niciodată

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deformaţie profesională (3)

Pe malul râului Bahlui,
Am întâlnit un pictor care
Mi-a declarat că,-n viaţa lui,
Eu sunt... o pată de culoare.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă fumez în goliciunea mea
fără filtru
mă fumez până în memorii
cu inimă cu tot
mă fumez de tristeţe
de disperare
de frică
mă fumez resemnat
şi mă scutur pe trotuar
sunt propria mea ţigară
ultima din pachetul vieţii

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt cuprins câteodată de o tristeţe, de o melancolie atât de sfâşietoare!... Pentru că, în acele momente, încep să cred că niciodată nu voi mai fi în stare să trăiesc o viaţă adevărată, că am pierdut de mult orice măsură, orice senzaţie a concretului, că nu mai am simţul realităţii; pentru că, în sfârşit, m-am blestemat de atâtea ori eu însumi, pentru că, după nopţile mele fantastice, îmi revin la momentele de luciditate, care sunt ucigătoare.

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutremure

un mal departe de celălalt. o zonă de deraiere
în care alunecăm zi de zi cu piepturile încinse
de heets-urile pe care le-am încălzit

în loc de fumul de ţigară / aburul tutunului încălzit.

pe bulevarde o linişte totală. doar ceasul ticăie
anunţănd sfârşitul iminent al timpului.

pauză de ţigară

// nu sunt acea păpuşă care cere un foc în mijlocul bulevardului pentru a fi băgată în seamă.
nu sunt acea femeie care are pieptul puternic plin de zale şi iluzii.
port iluziile în altă parte / în pantece acolo unde nu poate ajunge nimeni.
nici tu //

pe primul mal stau părinţii mei într-o casuţă mică cu geamuri galbene.
stau în prag / îmi fac cu mâna / dar mâinile lor sunt însângerate.

mi se pare că-s morţi / dar ei se uită la mine şi-mi zâmbesc.
zâmbetele lor mă sperie.

pe celălalt mal sunt eu şi cu tine / în camera noastră luminoasă şi lustruită.
eu stau pe parchet şi număr clipele până cand respiraţia mea se va opri.
expir ioni de argint. ioni de argint din trupul meu supus atât de mult
promisiunilor de evadare.
tu stai şi te uiţi la mine. e atât de bine.

// pauză de ţigară. //

cutemur şi dintr-o dată nu mai ştiu în ce parte să mă duc.
cerul isi târâie picioarele lungi lângă mine/ norii lui sunt
perne care mă sufocă.
adevărul este acesta. oriunde aş fi trebuie să te iau şi pe tine.

orinunde aş fi trebuie sa îi iau şi pe ai aşa cu tot cu măinile lor însângerate,
zâmbetele lor lugrube & senzaţia că sunt morţi.

dar din nou spun. spun. e atât de bine. dacă n-aş avea amintirile acestea aş muri.
aş fi o pasăre fără control
fără busola internă a magnetismului care o leagă de pământ.
tu lea-gă-mă de patul acesta cu aceasta sfoară neagră / şi lasă-mă să rămân aici.
pe bulevarde o linişte totală.

// pauză de ţigară //

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

cândva era pace
pe mirişte şi în inimă
dimineţile încă
aveau înţeles

mă culcam în iarba
cu miros de nemurire
şi lut
priveam cerul
încremenit
în splendoare

acum aici
am totul

îmi spuneam

niciodată aerul
nu va mai
atât de uşor
niciodată gândul
la fel de candid
niciodată orele
atât de depline

bucură-te
copile

până când

tristeţea
nu va încolţi
triumfătoare şi slută
printre firele
de albăstrele şi caprifoi.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, te rog...

simt o tăcere albă şi-o dulce apăsare
mi-e sufletul ţăndări, in fâşii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
şi... peste libertatea mea de lup...
castanii plâng in sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia... seara se preface!
fumez tăcut şi nu pot înţelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace...
şi nu mai ştiu ce e aevea... sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare...?
şi cine să mă lase
să mai fug din visul tău in care
împleteam amândoi un jug de mătase...
azi cântă un greier, bate clopotul rece
şi mă surp pe marginea iubirilor tale...
nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...
şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!