Mi-am uitat amintirile

Când am privit în ochii tăi
Ca-ntr-o fereastră după vis
Mi-am uitat amintirile

De-atunci, prima mea amintire
Sunt ochii tăi din clipa-n care
Mi-am uitat amintirile

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat în ochii tăi cu ochii mei. Mi-am pus inima aproape de a ta.

citat din Papa Ioan XIII
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urechile mici, neobişnuit de mici şi aproape lipite de cap. Ochii mei nu sunt mai mari decât ochii altor oameni şi nici mai adânci. Totuşi, cu urechile mele, aşa cum sunt, aud nu numai sunetele din jurul meu, aud şi departe, în amintire, uneori chiar foarte departe, în amintirile altora. Totuşi, cu ochii mei, aşa cum sunt - uneori verzui, alteori albaştri, alteori spălăciţi - văd nu numai până unde văd ceilalţi oameni. Văd departe, în amintire, ba chiar foarte departe, în amintirile altora

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am visat iubirea

Azi-noapte ţi-am visat iubirea
Era o fată de la ţară
Cu suflet bun şi cu privirea
Frumoasă ca o primăvară.

Şi-n timp ce ea m-a sărutat
Cuminte şi puţin sfioasă,
Pe lângă noi s-a preumblat
Şi mama sa. Ieşea din casă.

Cum a trecut fără să spună
Ceva de rău când s-a uitat
La noi, mi-am zis: ce mamă bună!
Ce vis frumos!... Am şi uitat!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am închis...

Mi-am închis...

sufletul în trup
să nu mai zboare.

I-am lăsat ochii
drept fereastră
să ciugulească
firimiturile
de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci
când trupul
obosit de acest

dute-vino

al gândului
spre tine,

îl va elibera.

poezie de Marius Iulian Zinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat că...

Amintirile din grinda veche
tânguitor gem.

Că-n braţul lumii tale
nopţi ard aprinse
că dor gândurile
şi simţurile răscolesc
galben de soare.

Că ape albastre sculptate
prin lacrimile irişilor tăi
cu toate culorile strigă
stai.

Am uitat că...
smaraldul arde negru
zdrobindu-mi inima.

Am uitat...
căminul nopţilor noastre
jăratec în nebunii.

Am uitat...
amintirile mele albastre
tavernă unde laviţa iubirii
stă cu licori care desfată.

Am uitat...
unde lumina cărărilor
de trecut m-au înghesuit
la poarta sărutului
de unde m-am ales cu un ciob
de buză răscolită.

Am uitat...
uliţa din buzunarului meu
prăfuit şi gol
reflectat în asfaltul lucitor
... de acasă.

Am uitat că...
sunt ca o carte deschisă
spre trecut unde am rămas
în memoria bunicii
fără să ştiu că mai exist
că sunt cărare în prag de casă.

M-am uitat în...
masa de lemn şi-n piatra naturală
în râu... apă de izvor... căruţă... cal
munte deal şi vatră cu jăratec.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

vezi amintirile tale de-acum
cum se nasc
din amintirile tale de-altcând -
ochii îţi bagă
degete-n creier
(?!) -
fă un efort şi citeşte corespondenţa
cu tine pe care
nu ai deschis-o nicicând
cu tine pe care
nu te-ai ştiut niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii noştri, când se văd, nu au vreme de privit,
Parcă sunt doi lupi flămânzi, se mănâncă şi se-nghit.

distih de Marius Robu (22 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconcordanţă

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
şi n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de ameţeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
şi-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari şi al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
şi-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aud trecând...

azi sunt mult mai trist şi mai singur
uit câte ceva în fiecare zi
las semne sub fiecare nume
pe care l-am uitat şi
mă descompun
în privirile altora

în căutarea a ceea ce am fost
mi-am aciuit sub pleoape
toate amintirile

cu gesturi largi mă uit în mine
ca într-o rană şi
mă rog
pentru lumina altei lumi

poate că e firesc în realitatea asta

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi faci?

Tu nu ştii că, din ochii tăi,
Fără să vrei, răsar scântei!
Din prima zi când te-am văzut,
Am uitat să-mi mai pun scut;
Tu m-ai privit, ca şi acum:
De-atunci am eu sufletul scrum!

Vorbeşti, dar cred că habar n-ai,
Asupra mea, ce efect ai:
În inimă-mi pui flori sau spini,
Ba eşti supus, ba mă domini!
Şi mă suceşti şi m-ameţeşti...
Mă tot întreb: ce urmăreşti?

Cu-atingeri moi, îmi dai fiori
Şi mă ridici până la nori,
Apoi sunt iar o frunză-n vânt,
Cad, în derivă, pe pământ,
Dar tot tu mă ridici, spontan
Şi mă transformi în talisman!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de amintiri...

Mă gândesc câteodată
la sălile de clasă
şi la băncile scolii.
Amintirile mele se întorc
din nou în cărţi cu poezie,
cu mult scris şi prieteni,
ca-ntr-o scrisoare,
uneori e un zâmbet, o privire,
o-ntâlnire şi acum o amintire.
Astăzi e altfel, se aşteptă
un mesaj, se vorbeşte pe chat,
iar amintirile rămân între liniile
de notebook unde sunt
şi copiii cu nepoţii noştr

poezie de Eugenia Calancea (21 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPILĂRIA - acea vreme nu revine

N-am uitat casa în care, mi-am trăit copilăria,
de când am venit pe lume, până mi-am pus pălăria.
N-am putut să uit părinţii, care m-au adus pe lume,
au avut grijă de mine, mi-au dat numai sfaturi bune.
Uliţa copilăriei unde ne jucam copii,
o păstrez şi azi în minte - giuvaier de bucurii.
N-am uitat livada-n care, după fluturi alergam,
cât era ziua de mare, altă treabă nu aveam.
N-am uitat râul din vale, unde vara ne scăldam,
când de soarele puternic, adesea ne răcoream.
N-am uitat nici glasul mamei, când acasă ne chema,
ne-aşeza pe toţi la masă şi cu dreapta ne-închina.
Cu foamea astâmpărată, când soarele apunea,
somnul cobora în gene, bunica poveşti spunea.
Lunca rămânea pustie, dormea satul liniştit,
luna-şi picura argintul, pe-întinsul nemărginit.
Aşa era copilăria, după câte-mi amintesc.
Acea vreme nu revine, nu mai pot ca s-o trăiesc.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

nu te-am uitat
m-am jucat exaltat
cu o altă femeie superbă dar nu te-am uitat
ochii ei s-au montat
definitiv în memoria mea (?!) dar nu te-am uitat
buzele ei speriate rosteau
mereu numele tău iar eu nu
te-am uitat –
nu
e cazul să plângi:
nu
te-am uitat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc amintirile

Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat
stăruitor
în scoarta unui arbor- - numele --
-cu slove mici, stângace şi subţiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară -- uriaşe.

Aşa îţi tai şi tu copilo numele
în inima-mi supusă
mărunt, mărunt, ca un ştrengar.
Şi după ani
şi ani de zile-l vei găsi
cu slove-adânci şi uriaşe.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptare a subconştientului

Şterg cu buretele timpului
Amintirile trecutului
Şi-i implementez subconştientului
Amintirile viitorului
Din urzeala sentimentului
Uitat în adâncul sufletului,
Explorat de chemarea Eternului,
Căci în vremea viitoare
Vreau să îmbrăţişez lumina
Cu orizonturile care
Dumnezeu le-a pus în mine.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptare a subconştientului

Şterg cu buretele timpului
Amintirile trecutului
Şi-i implementez subconştientului
Amintirile viitorului
Din urzeala sentimentului
Uitat în adâncul sufletului,
Explorat de chemarea Eternului,
Căci în vremea viitoare
Vreau să îmbrăţişez lumina
Cu orizonturile care
Dumnezeu mi-a umplut inima.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns...

mi-am ascuns durerile într-o lacrimă
şi am lăsat-o tulbure să cadă,
să pot zâmbi c-o floare într-o palmă,
să pot să văd ce ochii vor să vadă

mi-am ascuns visele în cele gânduri,
pe care nu le-am prins trăite,
pe care le-am strivit cu atâtea cârduri,
de zburătoare, toate părăsite

mi-am ascuns cuvintele după tăceri
şi le-am muţit cu mine de-odată,
cuvintele care nerostite ieri,
acum revin şi nu-mi spun că mă iartă

mi-am ascuns ochii sub greoaie gene,
i-am ascuns de mine şi de tine
şi-acum chiar dacă vor să mai lumine,
n-au străluciri de ieri, au cenuşiu de mâine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi când am privit

În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălţat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci şi cenuşii
S-au spart şi s-au făcut fâşii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.

În ochii tăi când am privit
Spaţiul şi timpul au pierit
Şi într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Şi simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.

poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri au
Privit aceeaşi lună
Pe acelaşi drum

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ci

Dacă nu te-am mai putut scoate din inima mea,
Mi-am scos inima din piept, şi-acum trăiesc fără ea.
La fel am făcut cu mintea, din capul meu să te scot,
Şi-acum trăiesc fără minte, dar mă dor de nu mai pot,
Ochii. Să mi-i dau afară, chiar astăzi am început,
Însă ochii mi-au strigat că ei nu te-au mai văzut...
Ci mă dor
Numai de dor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!