Plastic
orașul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
își pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier și inimi de mucava
cine râde mai tare
câștigă o zi de viață în minus
și un tricou cu paiete
așa se învață la școală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
și stinge lumina
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Daniela Goea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre școală
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre ruj
- poezii despre oraș
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.