Mă simt cuprins câteodată de o tristețe, de o melancolie atât de sfâșietoare!... Pentru că, în acele momente, încep să cred că niciodată nu voi mai fi în sta...
Mă simt cuprins câteodată de o tristețe, de o melancolie atât de sfâșietoare!... Pentru că, în acele momente, încep să cred că niciodată nu voi mai fi în stare să trăiesc o viață adevărată, că am pierdut de mult orice măsură, orice senzație a concretului, că nu mai am simțul realității; pentru că, în sfârșit, m-am blestemat de atâtea ori eu însumi, pentru că, după nopțile mele fantastice, îmi revin la momentele de luciditate, care sunt ucigătoare.
Dostoievski în Nopți albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.