Tăcere
mai cu seamă nu spune nimic
nu spune
fiecare cuvânt se va întoarce împotriva noastră
arătându-ne cu degetul înmuiat în întuneric
pe urmă poți pleca spre tărâmul care nu mai există
nici măcar în închipuirea ta ostenită de așteptare
unde sunt cântările care ne gâdilau urechile fragede
și larii care vegheau în zidurile acum prăbușite?
le vei afla sub pleoapa însângerată a zării
acolo unde vrei să-ți clădești culcușul de aur și ghimpi?
niciodată omule mândru
niciodată
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.