* * *

zăpăcite de soare şi vânt nişte păsări
s-au cuibărit în sânul
unei copile nomade
nicăieri
nu e mai cald ca-n zâmbetul ei larg
cu gropiţe
maidanul e plin de praf şi vise
de copii murdari
speranţa - o scamă albă agăţată de cer
ca un cocor spre desprimăvărare.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

peronul pustiu -
treptat doar cât o scamă
batista albă

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

Amour de terre lointaine,
Par vous j'ai le coeur dolent...
(Jofroi Rudel)

Mă duc, plec, îmi iau zborul,
Sufletul meu nu ştie ce e valea, ce e priporul.
Pe şine de drumuri-de-fier, lungi şi grele,
Mă duc cu flacăra inimei mele,
Să luminez, ca faruri de automobil, cărările...
Aş vrea să străbat parcă văzduhurile, mările,
Să-mi regăsesc avântul şi speranţa...
În depărtări îmi surâde Franţa, Franţa...
Spre ea îmi îndrept braţele larg deschise,
Trecutul îmi zâmbeşte trist, ca nişte vise...
Îl voi uita? Nu vreau să ştiu. Azi îmi împlânt
Toată fiinţa rănită, în luminoase zări:
Nu voi mai vedea, un timp, popuşoiul legănându-se-n vânt,
Şi nici soldaţi murdari bând prin gări.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Renunţările luminoase (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n basme

Muşcătura din măr lasă urme de colţi ivorii
Zmeul e-n spume
Scuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ ingropându-l
aleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbind
zeama de măr infruptat
Ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumos
livada cu fructe de aur e doar o părere, o punte peste abis
dincolo de zare,
Cosânzeana se trezeşte din vis
ar vrea să ajungă la tine
dar tu eşti fructul închis în pojghiţa de aur şi soare
e deajuns un vânt subţirel
şi codiţa se rupe cu dor
Făt Frumos o ia la picior
spre poteca din nor
o panglică albă se desface pe deal
feciorul o prinde pe vechiul alean
şi-ntreaga pădure de gânduri cu drag
îl poartă aievea domniţei în prag
el, Făt Frumos din mărul de aur
învinsa pe zmeu şi pe balaur
la ceasul când tunetul cerului mare
căra pe voinic înapoi la izvoare
acolo în inima basmului care
îşi adânceşte albia-n soare

şi scorpia moare-n zori la răsărit
şi vieţuiesc doar cei ce s-au iubit.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

sfârşit de april -
nori albi dispar de-a valma
pe vânt şi soare

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă astăzi viaţa

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt
Paginele-n care, peste-albastru-ţi cânt,
Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită...

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare...

Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!...
Apăr-o de vânturi şi dă-mi viers s-o cânt...

Dorul meu,
În geamul larg deshis în vânt
Cântă astăzi viaţa, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăierea, sfânt ca niciodată!

poezie clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

păsări ciripind -
paznicii parcului cu
ultimul iPod

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

puful plopilor -
păsări îngemănate
taie aerul

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

februarie -
Veneţia îşi pune
peruca albă

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

foc în şemineu -
urmărind scânteile
pisica albă

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

De drumuri lungi şi aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe ţărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, nişte pasări călătoare.

Înalte valuri – fiare mari de plug –
Spumoase brazde peste ţărm răstoarnă.
Ca nişte lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.

Vreau singur să pornesc în larg, şi parcă
Să-mi desfăşor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpuri de aur

Dacă un vânt de vest
Bate peste şes,
Să-ţi aminteşti de mine,
Şi de-un soare blând
Pe pământ curgând,
Câmpu-n aur îmbrăcând.

Aşa încep sortiri,
Marile iubiri,
Pe-un câmp galben de soare.
Braţ la braţ mergând,
Vântul blând zburând
Printre moi, plete de nor.

Mai rămâi puţin
Printre amintiri,
În câmpul de mătase,
Să uităm de soare, de cer, de culoare,
Grei de aur şi de-azur.
Îţi mai bate-n gând
O briză de vânt
De vest, înspre câmpie
Să ne pierdem iară
Ca odinioară,
Din nou să ne sărutam.

Dar mi-e teamă că-i amăgire,
Iluzie, e rătăcire,
Că ceva în noi s-a rupt.
În dulcea briză de şoapte,
Grei de aur, stând în câmp.

Au trecut mulţi ani,
Multe veri, şi plec
Spre locuri de-altădată,
Dar văd doar copii
Ce se joacă-n grâu,
Sub un cer topit de-azur.
Mă plimb trist pe-un câmp
Plin de-aur sub vânt,
Vânt cald de vest, în vară
Şi-mi mai amintesc,
Apoi o pornesc
Înapoi spre-oraşul surd.

cântec interpretat de Sting, muzica de Sting, versuri de Sting din Ten Summoner's Tales, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi îmbrăcate în mătase albă

Nopţi îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-aşează liniştit
Mi-e gândul somnambul şi obosit
De nopţile ce s-au ţesut în salbă.

Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri şi cu noaptea albă.

Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?

Aştept doar în durere sau suspin,
Speranţa zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă şi-al meu chin.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec în făurar

aluniş
cu zgaibe mici
chiciurite
zgribulite
sub cojoacă
de promoroacă
îmboldit
de-un dor de soare
năzărit
după ninsoare
cu ce spuzeală,
gălbeneală
colţ pufos,
atârni în jos
pe-un prapur de nor
ramului cocor
ferecat
desferecat
spulberat
de ninsori
pe sub sori
pe la subţiori
de cer
lacrimi de ger
crăpi pe dată
crapi o dată,
crăpi de două ori
cu o urgie
de flori o mie
de mâţişori.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

Streşinile lacrimi duc,
Când orbite sunt de soare,
Plânge apa în uluc
Ca un cor de bocitoare.

Păsări, zeci, c-un dulce cânt,
Peste pomi devin stăpâne
Crengile trosnesc la vânt
Ca ciolanele bătrâne.

Oala roşie cu toartă
De pe omul de zăpadă,
Nu-i destul că este spartă
Dar, e cât pe ce să cadă.

Primăvara i-e stăpână,
Soarele îi bate-n tâmplă,
,, Omul" sade într-o rână
Neştiind ce se întâmplă.

Îi atârnă braţul –târn
Nasturii îi cad, pe bune,
Nasul- morcov este cârn
Şi e orb de un cărbune.

Albe petice de nea
Încă mai cârpesc grădina,
Zdrenţe de omăt pe ea
Mai pătează-acuma tina.

Sus, pe dealuri, la ponoare,
Via, doldora de muguri,
Se-ncălzeşte iar la soare
Şi visează, noapte, struguri.

În al soarelui tăciune
Suflă-un vânt cu influenţă
Pomii-i fac o plecăciune
Ca o caldă reverenţă.

Agăţate stau la soare
"Maica Domnului", ca-n Rai,
Juri, privind din depărtare,
Că-s vagoane de tramvai.

Roiuri galbene de-albine,
Alergând din floare-n floare,
Strâng polenul în stupine
Pentru mierea viitoare.

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

alunecă de pe buza ierbii roua
se îneacă in aburul pământului dezgheţat
în zori Dumnezeu a plecat
să semene câmpul cu soare
aici
vor răsări inimi de păsări călătoare
ce poartă dorul în zări
ca pe-un curcubeu
în irisul umed se scaldă
zborul lor şi-al meu.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul şi nunta

Lui Pompiliu Borş

Treceau dincolo Prutul
Numai păsări în zbor.
Numai păsări înot.
Numai
Umbra visătoare şi tristă
A lunii pe valuri trecea.
Şi, dus de vânt,
Dus de vânt,
Dus de vânt,
Zmeul copilăriei
Iscălit cu numele meu
În litere noi, colţuroase,
Aduse de vânt,
Aduse de vânt.
Neamuri din Cot, din Miorcani,
Pe celălalt mal
Deasupra zmeului se aplecau
Citindu-l cu lacrimi în ochi
Ca pe-o scrisoare trimisă
Din cea mai adâncă urgie,
Din iad. Coborau rude
Pe celălalt mal mai apoi
Să asculte muzica
Ce la nunta mea cânta.
Nu au văzut,
Nu au putut desluşi
Chipul miresei.
Poate că nici nu
Existase mireasa cândva.
Poate că era numai
O plăsmuire imaginară a mea,
Albă şi minunată,
Albă şi minunată,
Albă şi minunată.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ugerul vacii -
copii aşteptând să ia
spuma laptelui

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas de sărbătoare

Ţi-ai pus năframă albă de ninsoare
Şi apele s-au strâns în brâu de-argint
La sânul tău tu încălzeşti ogoare
Plutesc în aer dulci zvonuri de colind.

Nu-s păsări să te cânte, doar fluier şi viori,
Şi glasuri de copii de brâu ţi se agaţă
Poveştile, a noastre vechi comori
Le spun bătrânii pân spre dimineaţă.

Miroase-a mere coapte şi-a ludaie,
Plesneşte-n vas de tuci în vatră mămăliga
În suflet de codane începe-acum idila

De-o trece postul, nunţi vor veni-n ploaie.
Azi ţi-om cânta de dor şi inima albastră
Că una-n lumea asta e România noastră.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săruturi de rouă

Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Şi curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiţilor visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de albă

Tu-mi înfloriseşi într-un gând,
Eu ţi-ncolţisem în priviri,
Şi ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.

Erai atât de albă, tu,
Şi la-nceputul vieţii eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu

În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălţau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Şi-n cântece de ciocârlii.

Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!