
Câmpuri de aur
Dacă un vânt de vest
Bate peste șes,
Să-ți amintești de mine,
Și de-un soare blând
Pe pământ curgând,
Câmpu-n aur îmbrăcând.
Așa încep sortiri,
Marile iubiri,
Pe-un câmp galben de soare.
Braț la braț mergând,
Vântul blând zburând
Printre moi, plete de nor.
Mai rămâi puțin
Printre amintiri,
În câmpul de mătase,
Să uităm de soare, de cer, de culoare,
Grei de aur și de-azur.
Îți mai bate-n gând
O briză de vânt
De vest, înspre câmpie
Să ne pierdem iară
Ca odinioară,
Din nou să ne sărutam.
Dar mi-e teamă că-i amăgire,
Iluzie, e rătăcire,
Că ceva în noi s-a rupt.
În dulcea briză de șoapte,
Grei de aur, stând în câmp.
Au trecut mulți ani,
Multe veri, și plec
Spre locuri de-altădată,
Dar văd doar copii
Ce se joacă-n grâu,
Sub un cer topit de-azur.
Mă plimb trist pe-un câmp
Plin de-aur sub vânt,
Vânt cald de vest, în vară
Și-mi mai amintesc,
Apoi o pornesc
Înapoi spre-orașul surd.
cântec interpretat de Sting, muzica de Sting, versuri de Sting din Ten Summoner's Tales, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un arici pe-un câmp de maci
Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâșnet
Un arici pe-un câmp de maci.
Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.
Cărțile Ferestre-n ziduri Pentru toți
Un arici pe-un câmp de maci.
Între vise regăsire
Între taine amintire
Un arici pe-un câmp de maci.
Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.
Între râs și răsărit
A uita și amintit
Un arici pe-un câmp de maci.
Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.
poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtată de vânt...
Ea visează zbuciumată
că e luată pe sus
de vântul puternic
care o poartă în diferite locuri
în căutarea de sine
și aflându-se într-un pat
ce e purtat pe ape,
apoi alergând pe o plajă,
zburând spre un câmp
cu multe flori sau traversând
alte zone mirifice.
În zare vedea un apus
impresionant
văzut de pe un câmp plin de ciulini,
pietre și spini, dar ea era,
mereu cu zâmbetul pe buze...
poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Grâu
Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine și scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu și scutură stele.
Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine și-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Și-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.
Ciocârlia zboară și cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Și aripele nu i se aprind de la soare.
Stau lângă soare și eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare și cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,
La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de seară
Dă Doamne ploaie, ploaie de iubire,
Că tot pământul este însetat,
Îneacă în potop de fericire,
Întreaga lume, scoate-o din păcat.
Dă Doamne vânt, un vânt de libertate,
Ca aripile gândului smerit
Până departe-n ceruri să ne poarte,
Să dispărem tăcuți în infinit.
Dă Doamne soare, soare cald, feeric,
Să ne topească inima cu foc
Și să ne scape mintea de întuneric,
Să înțelegem viața ca pe-un joc.
poezie de Octavian Cocoș (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie
Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.
Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ștergi din gând văpaia.
Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.
Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.
Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând
Se-aud cum frunze bat în geam
Și vântul geme-ntruna
E visul meu pe-un vârf de ram,
Și glasul meu e luna.
Cum norii grei se-adună-n vânt
Și râul bate-n piatră,
Natura-ntr-un singur cuvânt
Cheamă lumea toată.
poezie de Cristina Ganea
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare, aer, apă-sănătate
Mi-e dor de tine viață,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeață,
De tot ce-i bun și nu e rău.
Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aș vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.
Mi-e dor, în zori de dimineață
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfață
Obrajii, când merg la secerat.
Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar și de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.
Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aș vrea să trec ușor prin toate,
Chiar și când viața este grea.
Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă și prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viață liniștită, sigur vom trăi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitara
Vine iarna peste mine
Dar ce vară aș vrea să-ti fiu
Dezvelită de veșminte
Sub un soare auriu
Vine iarna braț de țurțuri
În genunchi la patinoar
Ridic ochii către ceruri
Totul este în zadar
De-aș ajunge-n primăvară
Să-mi pun sălciile-n plete
Adieri de vânt, chitară...
Ochii tăi să mă desfete!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

CIOCÂRLIILE
Înspre înălțimi de cer,
Printre razele de soare
Urcă lin, se văd cum pier
Două puncte negre-n zare.
Fâlfâiau în vânt stingher
Din aripile-i ușoare
Înspre înălțimi de cer,
Printre razele de soare.
Pe o rază sclipitoare,
Urcă dragostea-n eter,
Cu dorință arzătoare
Împreună vor să zboare
Înspre înălțimi de cer.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap aplecat
Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.
Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.
Spre nu știu ce sfârșit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeșnic
un copac s-a stins.
În fântână mi-aplec
gând și cuvânt.
Ceru-și deschide
un ochi în pământ.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Averea sufletului...
Aș vrea să fie un soare galben arzând,
ploi sau vânt în murmur curgând,
flori, păsări și fluturi spre soare zburand,
balans de lumini pe cer cuprinzând,
iar traiul omenesc se-nalță suferind
și esența divină din sfinți, viața ocrotind.
poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii de toamnă
Pe malul lacului bătrânul chiparos,
Privea în gol, depănând amintiri,
Stătea în vânt cu pieptul cioturos,
Rememorând pierdutele iubiri.
Prin frunzele crestate vântul i-a șoptit,
I-a amintit de trupul unduit și verde,
Al unei sălcii crețe cu părul despletit,
Cu umbra lui obișnuind să o dezmierde.
Și-a amintit cum fremătau în noapte,
Și cum odată sub un clar de lună,
Vibrau până în sevă printre șoapte,
Când ramurile se țineau de mână.
Au trecut anii, s-au dus înspre apus,
Ca niște frunze ce în vânt s-au risipit,
Dintre atâtea amintiri, doar una l-a sedus:
O salcie cu trupul verde și părul despletit.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt
Un vânt ce bate-acum afară
Îmi spune-ncet, șoptind ușor
Vorbe dulci cu gust amar
Ce doar tu, iubito-mi zici.
Printre frunze-l văd cum zboară
Și-l aud greu, respirând,
Cum alintu-ți îmi aduce
Pentru inima-mi speriată.
Amorțit îi spun să plece
Înspre tine demon sfânt,
Să îți spună cum mă vede
Cât de trist în dor eu plâng.
Urca-n el înger iubit,
Lasă-te plutind ușor.
Când aici tu vei ajunge
Bate-n geamul plin de dor.
poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Solare
Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...
... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minții, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Și nu de azi, de ieri... de când mă știu la coada vieții, rând.
Și pe egipteni îi înțeleg, chiar de-i tardiv, cuprinși în venerație,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp și-au dat pentru visări solare
Și încerc să mă răscumpăr, când și când... înspre sursa-mi de inspirație.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de albă
Tu-mi înfloriseși într-un gând,
Eu ți-ncolțisem în priviri,
Și ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.
Erai atât de albă, tu,
Și la-nceputul vieții eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu
În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălțau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Și-n cântece de ciocârlii.
Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mii de flori
Mii de flori ți-aș da în dar,
Nopțile să-ți fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire și senin!
Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanțe rogvaiv,
Să-ți pun gândurilor tiv.
Mii de flori ți-aștern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă, frunze, în sânge
Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung
Să simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit
Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă
Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ
Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân
Să simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor
Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fisură
Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Își ia toamna la plimbare
Și se-ntinde
Și se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.
Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Și se plimbă
Și se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
n legământ.
Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Își vând ploile din zori
Și se-ajută
Și se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.
Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă și se jură,
Și se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Și cutremur -
În fisură.
poezie de Gabriela Chișcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!