La ceas de sărbătoare
Ți-ai pus năframă albă de ninsoare
Și apele s-au strâns în brâu de-argint
La sânul tău tu încălzești ogoare
Plutesc în aer dulci zvonuri de colind.
Nu-s păsări să te cânte, doar fluier și viori,
Și glasuri de copii de brâu ți se agață
Poveștile, a noastre vechi comori
Le spun bătrânii pân spre dimineață.
Miroase-a mere coapte și-a ludaie,
Plesnește-n vas de tuci în vatră mămăliga
În suflet de codane începe-acum idila
De-o trece postul, nunți vor veni-n ploaie.
Azi ți-om cânta de dor și inima albastră
Că una-n lumea asta e România noastră.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeria Tamas Iacob. [Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre vioară
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mămăligă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.