Aprilie

alunecă de pe buza ierbii roua
se îneacă in aburul pământului dezgheţat
în zori Dumnezeu a plecat
să semene câmpul cu soare
aici
vor răsări inimi de păsări călătoare
ce poartă dorul în zări
ca pe-un curcubeu
în irisul umed se scaldă
zborul lor şi-al meu.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu rochia-i albă scăldată în lumina zorilor...
ea alunecă peste lume...
căutându-l...
Pe-un decor de pădure verde şi însetată de viaţă... de soare şi iubire...
Prinzându-şi în păr câteva raze de soare...
iar pe buze, numele lui,
ea curge lin odată cu râurile...
amestecându-şi visele în adâncurile mării,
în zbuciumul oceanului vieţii frământându-şi ţărâna flămândă...
Vântul o poartă pe culmi înalte, pe şesuri şi văi adânci...
ţesându-i covor de flori pe cale...
frunzişu-i răsfiră ameţitor...
Înfiorând-o...
Roua-i scaldă gleznele şi-i răcoreşte arsura alergării...
Şi-i ascunde plânsurile...
odată cu firul ierbii, legănându-i clipele...
Aleargă, copilă...
şi-amestecă-te în lumină...
şi curgi peste lume,
fără stavile...
Iubind şi vântul... şi ploaia... şi marea...
pe el căutându-l în toate...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinătate

Omul, pasăre călătoare

Dincolo de mări albastre,
Sunt aşezate rând pe rând
Mii de păsări călătoare
Toate plâng!

Plâng de dorul casei lor,
De ogoare, de pământ,
De răsfăţul puilor,
Toate plâng!

Dragă pasăre măiastră,
Ai plecat din al tău cuib
Cu iubirea ta gingăşă,
Şi eu plâng!

Şi te-ai dus în ţări străine
Pentru hrană ai plecat
Ai uitat ce greu îmi vine
M-ai uitat!

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteore

Aici icoanele nu plâng
aici şi-n flori e închinare,
aici suspinul nu mai doare,

Aici lumina nu e albă
aici lumina-i curcubeu,
aici Iubirea este zeu,

Aici fereastra e deschisă
şi drumul suie către cer,
aici miresmele nu pier.

Aici sunt munţi cu palme-ntinse
ce pun alean pe dorul meu,
aici e cald şi bine-n mine
în braţe sunt la Dumnezeu.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fluturii plâng, nu-i aşa?

Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopţi,
cerniţi
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
şi in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie şi viaţă
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
şi nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinşi devin trişti,
se lasă ofrandă
şi mor.
Sunt simbolul
sufletului şi al femeii.
Ea - plânge în singurătate
când îi sunt ucise
visele.
Zborul amândurora
în lumină,
o zbatere pentru viaţă
şi de trecere în lumea
de dincolo!

poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

curcubeu pe cer -
zboară cocori în culori
împrumutate

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub păsări călătoare

Copacul cu urechi ascunse
Moare-n ceru-ntins în drum,
Buzele-i cu ceară-s unse,
Însemnate sunt cu scrum.

Un tâmplar închide-n carte
Un sicriu de-nveşmântare
Şi-n cruzimile sărate
Ies ecourile la soare.

Mă întorc pe-un ram de vise
Să culeg rodul de semne,
Căile-mi sunt suprapuse
Şi mă-ngrop în scrum de lemne.

Mă boceşte-un vers din carte
Cu durerile supuse,
Alt copac îmi face parte
Să-i sărut buzele-ascunse.

Eu şi el, o îmbrăţişare?
Aruncăm trecutu-n drum
Pe sub păsări călătoare
Care zboară-n foc şi-n scrum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ape

era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
ţineam în mâinii flacăra
o aşezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelaţii între gene
eram nelinişte, lacrimă şi sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea şi azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă şi oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre şoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea şi-o coboară
păşesc prin veacuri îngheţate, veşnicia să o mângâi
cu buze flămânde
mă întorc din somn să rătăcesc mai departe pe ape
ruga mea a rămas o umbră târzie
încotro curg răzleţe păsări călătoare
sădesc hotar între nimic şi ireal
păşind tot mai departe de prăfuitul ideal
lumina unui început sfârşit înainte de început
având mereu în tâmple vaiet surd
în ochi se aprindeau ruguri de sori
ochii însetaţi de lumină căutau o rază de soare
şi am plecat, aiurea, haihui
mă apropiasem prea mult de porţile timpului
şi am ars tăciune în vânt, a ultimă îmbrăţişare
în zori nufărul a înflorit între ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

puful plopilor -
păsări îngemănate
taie aerul

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

păsări ciripind -
paznicii parcului cu
ultimul iPod

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce spun (2)

Ceea ce spun vreau să semene cu un nor,
bine ar fi să semene cu un nor;
atunci s-ar asemui şi cu o ploaie vestitoare de rod
şi cu un curcubeu arcuit între aripile ciocârliei
şi rădăcina somnoroasă a florii soarelui,
iar aerul şi-ar trece palma ocrotitoare peste fresce uitate,
eliberandu-le din lanţul de veacuri al fumului.

Ceea ce vreau să spun vreau să semene cu un prag,
bine ar fi să semene cu un prag;
atunci s-ar asemui şi cu un ţărm
pentru întoarceri îndelung aşteptate
şi cu o streaşină şi cu fotografia părinţilor
înrămată în vechi răsărituri de soare

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

zăpăcite de soare şi vânt nişte păsări
s-au cuibărit în sânul
unei copile nomade
nicăieri
nu e mai cald ca-n zâmbetul ei larg
cu gropiţe
maidanul e plin de praf şi vise
de copii murdari
speranţa - o scamă albă agăţată de cer
ca un cocor spre desprimăvărare.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Suspină-n adâncul meu dorul
Şi-mi cuprinde fiecare gând,
Nu ştiu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie şi vânt.

Îmi înalţ ochii şi privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Şi valurile mă poartă de zor.

Plutesc către larg în voia sorţii
Încercând să-înec dorul din mine,
Dar el răzbeşte şi-n faţa morţii
Şi mă readuce către mal cu bine.

Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!

08.09.2020

poezie de Camelia Boţ (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări călătoare

Omul a avut pretenţii
La o pâine cât mai bună.
Numai dus de-aşa intenţii
A muşcat vârtos din... Lună.

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două inimi înfocate

Două inimi înfocate
Îşi duc dorul peste ape
Pe corabie purtate
Peste mări învolburate.

Au plecat prin ochi de lună
Prinzând cerului cunună
Cu a aurului soare
Pescuind mărgăritare.

Dorul greu dacând cu ele
Îl presară-n floricele
Cerul plânge-n colţ de lume
Timpul fulger lasă urme.

Blând adie un vânticel
Purtând primăvara în el
Marea de vise se umple
Dragostea sună în temple.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul dintre inimi

Iubito, îmi vei fi în braţe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Şi de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.

Şi te voi strânge-n braţe ca-ntr-un joc
În care tu – o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Şi ne vom face-n fericire-altarul.

Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi şi păsări de pe cer,
Vom fi şi vis şi dorul care doare.

Iubita mea, e azi şi te aştept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbobocire -
ameţită de soare
o buburuză

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sărbători revin acasă

Ca nişte păsări călătoare
Se-ntorc românii iar acasă,
Departe, doru-i greu şi doare,
Iubirea de ai lor i-apasă.

Ce scurtă-i clipa revederii,
Cum bate inima de tare!...
Copii, bunici, surori şi verii
Ar sta mai mult cu fiecare.

Ce bine mai era odată
Aici, în glia lor frumoasă,
Ce-aşteaptă să se-ntoarcă-ndată,
Urare dând din casă-n casă!

În ţări străine se-ntorc iară
Românii cei plecaţi pe-afară
Iar doina de odinioară
Le-o plânge-n vers dorul de ţară.

Ca nişte păsări călătoare
Ne vin românii iar acasă
Departe doru-i greu şi doare
Iubirea de ai lor i-apasă...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1 ianuarie 2023)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom răsări?

Se-aşterne galben, pe alei,
Covor, din frunzele de tei,
Iar visele se ţes duium;
Absenţi, noi le strivim... oricum!

De păsări, cerul e-înflorit,
Speranţe tind spre infinit.
Secătuiţi de romantism,
Iubirea are reumatism.

Şi scârţâie la-ncheieturi,
Te rog s-o vindeci, nu te-nduri,
Pomii se scutură... sunt goi,
Ca ei, ne scuturăm şi noi.

Simţim şi-n inimi frunze moarte,
Şi primăvara e departe,
Vom îngheţa... cum ne va fi?
Putea-vom iarăşi răsări?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie cu soare -
florile salcâmului
sclipesc ici-colo

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiul ţol

Era un ţol, călcam pe el cu milă,
Afară pus, la uşă, la intrare,
Pe lutul prispei zilnic copt de-un soare,
Ce-n zori grăbit, urcând plin de sudoare,

Se cobora cu roua pe şindrilă;
Bunica, din hăinuţe vechi şi roase
Ce le-am purtat pe rând crescând mereu,
Prin iţe le-a ţesut un curcubeu,

De care ştie numai Dumnezeu
Pe câţi i-au încălzit în ierni geroase...
Păşesc pe el cu-atâta-nfrigurare,
Şuviţe de culori pale şi vii,

Dureri stau împletite-n bucurii
A' celora ce-am fost cândva copii...
Păşind pe el îl simt pe fiecare;
Am fost plecat demult din casa-aceea

Lăsând închisă-a mea copilărie,
Pe prispa coşcovită şi pustie
Doar ţolul e, la uşă, mărturie,
Sub care stă şi azi ascunsă cheia...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!