
Poem ieșit dintre pereți
îți scriu c-un început de comunicare
dinspre treptele ocupate în orele noastre libere
despre stelele evadate în șir indian
incertitudinea răsăritului în cercul meu oval
toamna scăldată în umbre de verde
lumină altoită în vârful lui te iubesc
durere nescăzută din talciocul de gânduri
plimbate între corzile fără direcții
așteptarea sinceră sculptată pe față
în nepriceperea de a-și schimba culoarea
și chiar neîmblânzita foaie de scris
își alege literele din distanța aceea apreciată
în secunde până la tine
pentru poemul ieșit dintre pereți
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre început
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre sinceritate
- poezii despre secunde
- poezii despre sculptură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Scriu
scriu pe traiectorii nevăzute
despre fotonii lovind trupul
revărsarea aceea lentă gata să țipe
neinventată de noi
ca și cum o busolă urmărește fuga mea spre tine
poemul începe mereu de departe
unde tu respiri liniștea zilei așezând desprinderea de lume
sub arcada veșniciei
alegând mereu o coborâre cu un răsărit continuu
probabil vuietul auzului e mereu acolo
pentru că poemul meu e lipit cu fluturi
și literele cunoscute chiar și în tăcere
chiar și într-o abstinență distorsionată
spre tema ieftină plină de umbre
scriu într-o regăsire înregistrată în lumina din ochi
mi-e de ajuns un colț verde de toamnă
și-un timp de tine nepustiu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre tăcere sau poezii despre fluturi

Plecarea
plecarea cu toate simțurile prin fereastra nebună
lasă întunericul între pereți.
singurătatea alb văruită încape într-o vorbire.
liniștea e împrumutată versului nehotărât
ce călătorește pe distanța dintre noi.
o dibuire prin reverberația adâncului
aduce la suprafață gândurile indecise.
nicio secundă nu curbează orbita
pentru trezirea pașilor visători.
în memorie e altfel,
un colț cu rămășițe verzi dinspre frunze
nu reține durerea și nici uitarea,
ceva dintre tine și tine înaintează lent pe întuneric.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre singurătate sau poezii despre simțuri

Între minus și plus
între minus și plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniștea,
dinaintea incendierii în roșu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.
adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniștite,
pe literele galbene întârziate în colțul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.
secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre pictură sau poezii despre ochi

Un nou început
secunde triste, străine fără culoare,
botez cu respirația tăiată și gust de cenușă
firul de plumb atârna de poala mamei
devenind adevăr
neputința clădindu-se în lumină
o pată de sânge creștea
neiubire cernea văzduhul
și vulturi zburau printre nori
am frig în palme și oftez
nevoia de spălare a gândurilor
e ca o lecție despre toamnă
sunete, culori și durere,
pe umărul meu umbre de păsări infernale
și o chemare să plec din urât
greșirea cerului o șterg cu o nouă respirație
o nouă explozie a inimii pentru înțelesuri înghețate,
un nou început.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre tristețe, poezii despre sunet, poezii despre păsări sau lecții de engleză

Poem
tot universul meu de azi,
cât un măr,
l-am strecurat în mâna stângă.
pentru așteptarea ta distanța s-a micșorat
concentrată pe o amintire deschisă,
într-un poem desenat în absență
din frunzele plopilor
și cămașa ta cu anticorpi la lume,
într-o regăsire cuminte,
dezlegând pietrele din cuvinte.
în miezul adâncului se aude poemul nerostit de nimeni
c-un sâmbure dens de tăcere,
puhoaie de întuneric, potop de lumină,
vârtej amețit din albastru.
orașul himeric ne aruncă cu zarul
într-un hazard fără prihană
sau poate cădem în infern,
atârnați amândoi de-o stea plană.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre mâini sau poezii despre iad

Și mai departe
și mai departe de dincolo
printre fisurile rămase libere
amețesc luna logodind-o cu cerul meu
alteori iau din anotimp drumul stivuit cu memorii
și caut copacii cu simfonii pe crengi
și las nimicul în urmă
storcând staticul cuvintelor ce dor
pe foaia albă goală
nu mă pot vindeca de golul etern
de aerul verde ca o prezență
adăugat respirației
realul vocii întrupat în cuvinte desfăcute-n comete
urcând spre cer
de tine de toamna și iarna ce vine
scriu pe criza de timp în haina mea veche
despre vidul dintre silabe
și acel ceva înfrunzit în strigăt de moarte
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre libertate, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze

Și ninge
Doar cuvinte reci
au suflat în lumină.
S-au rotit în secunde înghețate
răvășind tăcerea deasă.
Golul se făcuse mai mare,
încăpeam odată cu orizontul expandat
și cu rimele nepereche
în locul unde se devorau stelele,
pân' la epuizare.
În porii peretelui alb galopează avalanșă de gânduri,
minutele se șterg în forme rotunde, perfecte.
Și ninge cu umbre de stele, zâmbind inocent.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre ninsoare sau poezii despre minute

Sol major
sentimentele vibrau ieșind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli și diezi
înviau inima printre vișinele căzute.
închiderile deveneau învinse și libere.
între pauze, în stânga și în dreapta mea,
trezirea neobișnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roșu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre vioară, poezii despre negru sau poezii despre inimă

Plouă verde
plouă verde
pe gânduri departe de casă
rotocoale se-nvârt ca-ntr-un dans
spălându-mă pe mâini
spălându-mă pe față
locuri metaforice se agață de tălpi
sunt locuri unde nu am fost vreodată
ele se dilată ca o reclamă
într-o enumerare austeră
din dezertări dintr-o lume reală
ești strâns la mijloc
fără scăpare
cu țigara stinsă sub pantofi
într-un vârtej de cuvinte fără măști
ce pot muta casa dintr-un loc în altul
căderile libere se amortizează
sub ploaia verde ce-mi hașurează gândul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre încălțăminte, poezii despre publicitate, poezii despre măști sau poezii despre metafore

Aș vrea
aș vrea să scriu despre tine,
despre plopii așezați în rând în seara asta,
despre mâini împletite,
perdele supărate când nu te văd.
calc pe nimic.
în memoria mea intră o listă lungă
din care nu lipsește noaptea lipită de mine
și nu lipsesc nici sinapsele din cutia Penelopei
ca niște liane venite dinspre tine.
între un pas și următorul părea o fugă spre rai.
asfaltul miroase a smoală fierbinte
sunetele sar înapoi și înainte
cad frunze, cad ochi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre Penelopa

Fuga
cât de subțire e aerul ce-l respir
și ce întreagă a fost luna agățată de tălpi!
pe tavan a rămas ochiul verde,
între pereți întârzierea încăpățânată
de domesticire a eului de a intra în vis nesingură.
împreună cu mine am plecat ieri
și singura frumusețe își așteaptă tristă sfârșitul,
muzica nu mai mută pașii,
cusut pe haine e golul de frunze,
argintul suspendat coboară în plete,
himerele revin în noapte.
sub geam amurgul întârziat e în trezire,
literele împrăștiate în albastru
îngălbenesc hârtia de scris.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit sau poezii despre păr

Amprenta verde
amprenta aceea verde, rămasă în aer,
măsoară și acum gândul prelungit până acolo.
lumina dezacordată de cuvintele lipsă,
ambiguitatea înțelesului
și fantasmele solitare bântuie-n ceață.
porția de visare e împărțită pe bucățele,
o porție e pentru spațiul albastru,
alta e pentru timpul ce fuge,
peste prag trece porția cu ultimele raze ale lunii august
și cu înțepenirea pasului ce urca în spirală.
restul sunt incendieri fărâmițate în orele ce zac în umbra tăcerii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp sau poezii despre ore
Non-dualitatea de A-FI îl arde din temelii pe a ști, pe a vrea, pe a putea, pe a deveni, pe a îmbunătăți, pe a schimba, pentru că absolut tot ceea ce poți schimba sunt imagini despre tine. Începi să-ți îmbunătățești egoul prin cunoaștere, prin comunicare, prin relaționare, prin menținerea unei imagini cât mai mult timp și nu vedem că majoritatea dintre aceste imagini, dintre aceste roluri, se întrețin printr-o durere stranie, printr-o durere lucie, printr-o suferință cumplită.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre suferință
- citate despre schimbare
- citate despre informații
- citate despre imagine
- citate despre durere
- citate despre devenire
- citate despre cunoaștere

Lumina moale
moneda are un profil ambiguu
geamul clarvăzător nu mi te arată
undeva o exprimare tropotește torențial acoperind lumina
întunecând inima
goana de nori lungi ajung secundele din urmă
storcându-le lacrimi
literele ies din talciocul cuvintelor
și rămân cioburi nedescifrate
minutele uscate își pierd luciul
în care îți căzuse umbra
pipăi gustul vătămat de răgazul prin verde
e tot mai puțin gândul alb
din care sunt decupată
sunt în neauzul pașilor tăi
într-un vârf de săgeată
libertatea lâncezește într-o lumină moale cu pași nesiguri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numismatică sau poezii despre nori

Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă sau poezii despre moarte

Cuvântul
dintr-un singur cuvânt
s-a născut sensul limpede al înțelesului
pe pagina mea dezordonată și rătăcită în verde
literele și-au aprins lumina
iar căutările din ochi au stagnat
minutele uscate au renunțat la rotire
găsind un alt traseu neinventat
în intervalul dintre cuvinte
sărutul ce se visa în album s-a volatilizat
iar orizontul expulzat a devenit un punct în descreștere
cuvintele și-au luat un fel de libertate
evadând din unda aceea cu mesajul unei singure inimi
a apărut un alt fel de primire a dimineții neinvitate
între pereții suspendați în alb
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre naștere

Versuri de dor
Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură și univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet și din gând.
Scriu despre biata, frumoasa mea țară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Și despre-a bunicilor casă,
Despre părinți uitați de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi și vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.
Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să știe
Că sunt și eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.
poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre natură sau poezii despre frumusețe

O aruncare
o aruncare înainte cu degetul arătător la gură
cu toate sentimentele acelea nedivulgate
umplu încăperea
toate sertarele și-au răsturnat visele
efectul de ebonită a astupat colțul gol
cel înțepenit în durere
peste ziua aceasta va fi regăsire sau vaiet
sensul din partea stângă a poemului
se va schimba
va fi rătăcire în verde sau liniște deplină
restitui așteptarea și începutul întors spre mine
învingând decorul și vraja căzută din stele
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre gură, poezii despre durere sau poezii despre degete
De fapt, nu sună întotdeauna de două ori
Îți scriu de-aici, dintre iluzii, îți scriu pe-o clipă, un minut,
Despre-ndoieli, despre confuzii și despre nodul desfăcut.
Îți scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struț,
Pe ambalaje de-nghețată, pe butelia din căruț.
Îți scriu pe zidurile ude, pe etichetele din mall,
Pe caserole cu agude, îți scriu pe paracetamol.
Îți scriu de ce, și cum, și unde, îți scriu pe binele din rău,
Despre-ntâmplările rotunde, despre-nălțimi și despre hău.
Îți scriu cu pana de benzină, îți scriu cu frâna de motor,
Cu mintea de nimicuri plină, cu răsuflatul "iar mi-e dor".
Îți desenez, pe gânduri, stele, pe pietre scrijelesc viori,
Nu-îmbrac destine paralele, îți scriu, doar ție, uneori.
Îți scriu cu tocul de la ușă, îți scriu pe umeri cu stilou,
Despre un drum, pictat c-o tușă inconfundabilă-n tablou.
Îți scriu, de azi, fără oprire, îți scriu de mâine până ieri,
De ieri, pe ochi, ți-am pus poprire și nu accept negocieri.
Îți scriu ce ți-am mai scris odată, îți scriu ce n-am mai scris nicicând,
Îți scriu scrisoare demodată, îți scriu vorbind, îți scriu tăcând.
Și dacă nu primești țidulă, nici telegramă, nici răvaș,
Fii, măcar azi, un pic credulă: vina e numai la poștaș.
poezie de Eduard Lupascu (22 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frânare, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre telegraf sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Mai ales
mai ales noaptea
himerele șterg pereții de lumină.
se gândește mai bine despre frunzele
lăsate pradă vântului,
apogeul existenței întruchipat în afara sferei
limpezind orele c-un altfel de rai.
spațiul gol nu mai e tocit de orgolii,
zările se rostogolesc fără mirare,
verdele e învins într-un aer străin,
sunetele sunt atârnate de altfel de lucruri.
cu ochii închiși inima mea pusă pe fugă
simte ochiul lunii curioase
zdruncinând materia ocultă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt