Sol major
sentimentele vibrau ieșind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli și diezi
înviau inima printre vișinele căzute.
închiderile deveneau învinse și libere.
între pauze, în stânga și în dreapta mea,
trezirea neobișnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roșu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ai fost acolo
ai fost acolo
lângă zâmbetul neterminat
unde galbenul cucerea spațiul ocupat de verde
emoția respira deasupra cuvintelor
sideful de unghii sclipea băgându-se în seamă
noaptea se auzea din căldura pietrelor
nesfârșitul domnea între cer și pământ
închiderile ne-au învins
pauzele au dispărut
reîntoarcerile au rămas pictate-n poem
totul se închide
golul se resetează
nimicul se împarte la doi
ceaiul de seară fierbe halucinant
trezind sângele neadormit între pereții neclintiți
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
visez, fără să am nevoie de verde,
fără să mă adaug unui cer străin.
rămân în deșertul lumii muritoare
cu mâinile libere de mângâieri
și-un strigăt suspendat printre culori închise.
cuvintele stau.
luminile toate aleargă spre negru.
ultima taină de verde îngheață.
în propriul vis nemișcarea destinului e dusă la capăt.
rostogoliri rezistente de supraviețuire
împart luna-n amurg
și miresme de nuferi dimineața.
locurile nu mai au aripi
pe umeri sunt pene căzute,
frunze umede, spirale sărăcite de visuri
și-un târziu răcoros pătrunde între ziduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem ieșit dintre pereți
îți scriu c-un început de comunicare
dinspre treptele ocupate în orele noastre libere
despre stelele evadate în șir indian
incertitudinea răsăritului în cercul meu oval
toamna scăldată în umbre de verde
lumină altoită în vârful lui te iubesc
durere nescăzută din talciocul de gânduri
plimbate între corzile fără direcții
așteptarea sinceră sculptată pe față
în nepriceperea de a-și schimba culoarea
și chiar neîmblânzita foaie de scris
își alege literele din distanța aceea apreciată
în secunde până la tine
pentru poemul ieșit dintre pereți
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete cunoscute
astăzi se reia de la capăt singurătatea adormită
care fugise
după ce-mi smulsese pielea
am rămas acoperită
în cuvinte cu margini rotunde sclipind către lună
cu o melancolie vopsită în roșu
într-o toamnă cu frunze neplecate
la o margine de cer
o răceală s-a lăsat împrejur
în timp ce cântecul de lebădă atârnă de suflet
existența se repetă pornind de la sfertul iluziei de întreg neatins
văzduhul între pauze e absent
sunete cunoscute încep dansul pe portativul singurătății.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul frunzei mă cheamă
din mine voi pleca un timp
absența mea o las aici
va fi o mobilă înghițită de casă
cu geamul închis
printre grămezi de lucruri
cu ochiul eliminat din vedere
voi curge afară plutind în aerul acela de taină
decapitat de lume
rezemându-mi inima de muzica ploii
sunetul vântului
luminile din valuri de nisip
umblând neîntrebată prin albastru
luând cuvintele cu mine
cu cele din trecut voi împodobi drumul ratat
rămas sub o arcadă îndoită amar
stând întinsă pe timp
cele din prezent mă pot trăda
alergându-mi inima spre roșu
și pașii prin verde
de aceea le voi face ostatice
până la supunerea lor oarbă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă verde
plouă verde
pe gânduri departe de casă
rotocoale se-nvârt ca-ntr-un dans
spălându-mă pe mâini
spălându-mă pe față
locuri metaforice se agață de tălpi
sunt locuri unde nu am fost vreodată
ele se dilată ca o reclamă
într-o enumerare austeră
din dezertări dintr-o lume reală
ești strâns la mijloc
fără scăpare
cu țigara stinsă sub pantofi
într-un vârtej de cuvinte fără măști
ce pot muta casa dintr-un loc în altul
căderile libere se amortizează
sub ploaia verde ce-mi hașurează gândul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nezidite
te vreau în fotoliul acela
între pereții neplecați
între tăcerile rupându-se egal
pe partea mea de timp și de spațiu
dincoace de departe
dincoace de orice
zăbovind cu lumânări pe masa
romanticelor cine
nezidite cuvintele fug
absența ta se soarbe-n vinul roșu
pe țărmul meu se face iarăși noapte
și duhurile ies să-ntunece luna
și mă pândește iarăși ora gri
coboară noaptea iar ca-ntotdeuna
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus
între minus și plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniștea,
dinaintea incendierii în roșu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.
adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniștite,
pe literele galbene întârziate în colțul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.
secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga
cât de subțire e aerul ce-l respir
și ce întreagă a fost luna agățată de tălpi!
pe tavan a rămas ochiul verde,
între pereți întârzierea încăpățânată
de domesticire a eului de a intra în vis nesingură.
împreună cu mine am plecat ieri
și singura frumusețe își așteaptă tristă sfârșitul,
muzica nu mai mută pașii,
cusut pe haine e golul de frunze,
argintul suspendat coboară în plete,
himerele revin în noapte.
sub geam amurgul întârziat e în trezire,
literele împrăștiate în albastru
îngălbenesc hârtia de scris.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile
mâna
mea
dreaptă
diferă de stânga
și
scrie nimic despre ceva
despre ceva! nu scrie
stânga
nu o imită pe dreapta
în ambiția de a scrie
eu
mama - tata
ambii
și
discordia care există între
între! stânga - dreapta
pe mine mă enervează
poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziul
târziul a venit în derivă
cu frunzele căzute
răscolit de-o primăvara
învățată să repete același scenariu de reînviere
nestins
nepăzit a semănat un urcuș ca o împăcare cu sine
spre finalul apăsat de frig
nu-l așteptam în firul de lumină tulburat
să facă risipă de verde ca un miraj coborât din stele
oprind din clipe
făcându-le aripi spre cer
până nu mai sunt
odată cu el și frunza smulsă
și cuvântul ițiit printre lucruri reale topindu-le aura
refuzând dansul literelor
în ritmul inimii grăbite plecată spre roșu
neobișnuitul firesc se tocește punct cu punct
și iarăși mă nasc coerent
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
tăcerea-i de plumb
agățată de gestul
mâinii căzute
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O aruncare
o aruncare înainte cu degetul arătător la gură
cu toate sentimentele acelea nedivulgate
umplu încăperea
toate sertarele și-au răsturnat visele
efectul de ebonită a astupat colțul gol
cel înțepenit în durere
peste ziua aceasta va fi regăsire sau vaiet
sensul din partea stângă a poemului
se va schimba
va fi rătăcire în verde sau liniște deplină
restitui așteptarea și începutul întors spre mine
învingând decorul și vraja căzută din stele
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei
pașii mei se amăgesc într-un univers desenat
cu răni închise
fără ore care zac în umbra tăcerii
călătoresc cu himerele căutând continentul pierdut
nerăbdarea e potolită de monotonia timpului
curgând nepăsător
mâine se arată spânzurat de același păcat
ca cel de azi
ca cel de ieri
același de la trezirea lumii
tulburat de luminile și umbrele din ochii tăi
ce pot înfrunzi sau desfrunzi golul cu o nouă dimineață
aparținând albastrului
cuvintele țes continuu o realitate nestatornică
aflată pe un nisip mișcător
pe care nici ploaia nu-l știe
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pian, mâna stângă are acompaniamenutul, basul, tonul, iar mâna dreaptă are melodia principală, jocul și principiul. Dacă vorbim în termeni de emisfere, viața e ca o melodie la pian: stânga acompaniază, dreapta dă tonul. Dreapta face muzica, strigă, stânga susține, ajută. Stânga dă putere și voluptate, dreapta dă tonus și gingășie. Dreapta se urcă pe pereți, face ravagii, distruge, stânga bate toba și oprește delirul. Dar când dreapta tace, stânga murmură... ispitind-o cu noate joase, să mai cânte ceva.
Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Muzica (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta nu poate fi
aceasta nu poate fi aievea
înfățișarea e înșelătoare
o oarecare așezare a coborât pe oameni
distanța se mărește de nașterea ierbii și doare
toate viețile au devenit la fel
între sus și jos nu mai există doi
există doar unul
miezul nopții e surd
ruptura nu-i lumină
pe această absență pedepsită de viață
ochii se lipesc de creier
cuvântul intră-n oglindă
și uneori se face frumos țintind luceafărul de sus
ieșind din tăcerea învelită în plastic
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praful umbrelor
mâinile mele îndrăgostite iubesc pân' la pieire,
până ce galbenul lunii vopsește aerul negru.
totul devine o noapte de frig crescând,
ca o pâine albă.
s-ar putea să fie praful umbrelor
în locul muchiilor surde și grave luate-n cercetare
pentru liniștea somnului.
sentimentele aleargă într-un scris rotund,
într-o fertilitate de neoprit,
până ce cuvintele devin lungi și sticloase
și-mi arată că lumea e altceva
și tu rămâi pe- o aripă frântă,
iar eu în pantofii de lac ai destinului.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady Robinson: Nu există stânci! V-am mai spus! Hărțile dumneavoastră sunt greșite... Intrați în port... Așa! Acum virați tare la dreapta... Fără emoții. Aveți prioritate... Așa... Dreapta! Dreapta am spus! Accelerați... Perfect! Dreapta... Stânga, Centru, Centru stânga... Centru dreapta... Excelent... Dreapta...
replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Născocesc
născocesc în fiecare zi o altă regăsire
la capătul unui străveziu de stea înghețată.
un alt acolo, pentru noi, într-un poem rămas nerostit.
în ritmul unui tropot de cal alb
înșir versul pe hârtie în vorbirea frunzelor,
a vântului scuturându-ți hainele,
a acelui ceva nepierdut încă.
vindec din sindrom răni nevindecate,
drămuiri nehotărâte din secundele lucide,
din suveniruri stinghere aleg vise neatinse
rămase agățate invizibil de pixul meu cu pastă albastră.
mă șterg din anotimp și sar peste lume motivat
de târziul ce va deveni întuneric,
într-un orizont fugind
ce ne va lăsa cu frunzele plouând peste noi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijloc de cruce
Spre cer spre lut
Spre dreapta spre stânga
Așa ne e iubirea
Desemnând crucea
Și uităm ceva
În mijlocul ei
Stă totdeauna
Inima
Privind in toate părtile
Să o căutăm
Să o găsim
Și uităm
E în noi
Întotdeauna
Sus jos dreapta stânga
Cu privirea și gândul
Și doar ea e ce contează
Inima....
Nu o ai
Degeaba faci semnul
De a te împăuna
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!