
Drumul se înșiră
drumul se înșiră cu indiferență
pe locul unde se scufundă universul
toate reptilele aleargă sub piele
se desfrunzește răsăritul
se despletesc norii
ziua aceea a venit nechemată
topind treptele vopsite în fum
în ochi rămâne luna ciobită
ferestrele rememorează
umerii stelelor ca niște lămpi de noapte
amăgirile nopții zvâcnesc melancolic
se desenează un cerc unde cad frunzele
schimbat la față ai luat cu tine toate cuvintele mele
de nefrig
de opal
atârnate de veșnicie
din visarea ce nu știe încă apar himere
din mine cad scântei de gând
cu tine ascuns în mine
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre nori
- poezii despre melancolie
- poezii despre indiferență
Citate similare

Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri și nopți târzii de dor...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Poem nerostit
încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălțime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă și cu mâinile la spate.
lumina din cuvânt rătăcește
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.
astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogolește tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre frunze, poezii despre cuvinte, poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă

* * *
Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii ușor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă și dor..
așterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălășluiești...
Și goala și tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeași tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Ia-maă de mâna și poarta-mi lin pașii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
si mă înveșmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
prefacându-mă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre creștere sau poezii despre ceas

În visul dinspre miazănoapte
Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
și, cercetându-mi cu atenție conturul, te vedeam pe tine,
și mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toți și toate
și ne vedeam pe amândoi trosnind
ascunși în fiecare colț al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Și mă vedeai pe mine,
și te vedeai pe tine,
și mă vedeam pe mine,
și te vedeam pe tine.
Și stăteam cu ochii înfipți în oglindă și nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Și noaptea, și ziua, și clipa, și viața,
și toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis și le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai și zâmbeai,
când mă priveam pe mine și te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre viață

Armonii de flaut
Înalț din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuți pe fiecare
Să nu-mi lași grijile s-apese
Pe unde răni nu-s vindecate,
Sunt prea adânci și mult prea dese
Și încă mai zvâcnesc în noapte
Sub pleoapa existenței sfinte,
Un ochi închis ar vrea să vadă,
Te rog frumos adu-mi aminte,
Ce mintea nu mai vrea să creadă
Și mă întreb unde să caut,
Într-un ecou sau înlăuntru?
În armonia unui flaut
Ce cântă-n suflet... dinăuntru?
Înalț din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuți pe fiecare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre frumusețe, poezii despre existență sau poezii despre ajutor
Căutându-mă
Căutând în tine un drum spre mine,
Căutând în tine un drum spre tine,
Căutând în tine un loc unde să-mi odihnesc sufletul,
Căutând în tine locul unde este sufletul tău,
Căutând în tine ochii mei,
Căutând în tine ochii tăi
Mă căutam pe mine în tine,
Te căutam pe tine în tine,
Căutam în tine un vis al meu pe care să-l visăm,
Căutam în tine un vis al tău pe care să-l visăm,
Căutam în tine primăvara mea,
Căutam în tine primăvara ta.
Căutând în tine drumul spre mine,
Căutând în tine drumul spre tine,
M-am rătăcit și s-a întamplat ceva,
Nu știu ce s-a întâmplat,
Dar sufletul tău s-a închis.
Și am rămas afară căutându-mă...
poezie de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre odihnă

Cobor din cer
o umbră se așază pe față
mă-ntorc în miezul adâncului
în târziul unde aleargă fantasmele
am fost prezentă în strălucirea unei priviri
a unei flori
a unui gest
fiorul izbucnit în lumină a înlocuit
cuvintele odihnite în mine
și a crescut verdele frunzelor
tu ai rămas nedescifrat în inundarea verde
ascuns în ridurile insomniei
în visul presărat cu eclipse
nu știu ce înseamnă două aripi verzi fără lacăt
privesc începutul sfârșitului orizontului
rămas înfipt în pământ
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre insomnie sau poezii despre flori

O formă de existență
noaptea creponată înșiră pereții
într-un abis
luna pleacă din fereastră
lăsându-mă într-o altă memorie
unde tu nu ești
pe tavan visele aleargă ieșind dintr-un tunel
de unde împrumut timp
pentru zidit cuvinte
ce stau zăbovind pe marginea lutului
și m-așteaptă
o formă din existența mea-i absentă
pe cea din viitor o inventez
împodobind-o cu lucruri la modă
și păstrarea teiului eminescian
plin de poezie
forma din prezent pulverizează imagini
cu buze care surâd
copaci care merg dată cu mine
și straturi de cuvinte din care curg poeme
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tei, poezii despre prăpăstii sau poezii despre prezent

Atunci
cuvintele au sărit din neființă
lungindu-se vertical
flambând cerul nopții
trezind arborii ce voiau să doarmă
pe strada liniștită melancolia se scălda în unde verzi- albastre
inima înghesuită în frig murea câte puțin la fiecare strigăt
vocalele schimbau mersul stelelor
un timp se redesena în jocul palmelor
depărtarea zăbovea în trepte către cer
reverența unui frison lovea stomacul
fabulosul foșnet din silabele de foc
sosea din absență
atunci cuvintele au mușcat din mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre jocuri sau poezii despre copaci

Stelelor
C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuinți
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor,
și flacări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă.
Fiori ce vin din țara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheață trupul
și-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet
și străbătut de-avânt alerg, dar nu știu - unde.
Un singur gând mi-e rază și putere:
o, stelelor, nici voi n-aveți
în drumul vostru nici o țintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea!
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre singurătate sau poezii despre jertfă

Te voiam
te voiam și atunci
când ploaia biciuia în arterele pline cu albastru,
când frunzele căzute își răsturnau umbra în vânt,
durerile crispate dansau haotic până la lună.
primul zâmbet s-a prelins ca o mâhnire întârziată
pe-o aripă de fluture.
infinitul lui l-am strâns atunci în palmă,
în brațe am adunat un spațiul gol
din care plecase curcubeul.
te voiam împotriva lui "tu", împotriva lui "eu",
împotriva dreptului de verde,
a neacordării simfoniei greierului cu noaptea albă.
o contopire între mine și strălucirea himerică de luceafăr
mi-a dus călătoria la ultima poartă,
în locul unde nu există fântâni,
ci tălpi însetate.
cu fiecare clipă stelele împrăștiate construiesc un univers straniu
cu sentimente incolore,
cu tine transparent pân" la epuizare,
cu ruperea mea din lume
într-o după aceea, unde nimic nu rămâne.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre ploaie sau poezii despre infinit

Peretele din fața mea
peretele din fața mea nu există,
tavanul e prelungit până-n nori,
spațiul gol e o transă în care merg ucigând gravitația.
toate slăbiciunile se risipesc în neant,
pe buze cuvintele sunt vii,
infinitul e o sincopă ce rămâne în urmă.
copacii se-ntorc cu fața la mine
născocind păduri din frunzele alungate.
se nasc cuvinte neîntrebate
modificând lumina, încetinind timpul,
atacând zidul cu miros de lună,
iar pe banca aceea goală din parc a rămas o movilă de gânduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre păduri, poezii despre parcuri sau poezii despre naștere
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre seară sau poezii despre sculptură

Uneori dimineața
Dimineața uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veșnicie
ca și țigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în față.
Gândul hoinărește pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agățată de cer.
Poemul se naște ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
și apoi coboară în camera goală,
așezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
și-mi fac din silabe șirag de mărgele.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre cafea sau poezii despre aer

E multă plecare
E multă plecare din mine azi,
o parte se varsă privind pe geam,
cu ochi de nesomn o alta aleargă chemată
în centrul frunzelor verzi
unde verdele ajunge la toată lumea
și-n mâini înfometate se așază lumina.
Năvăliri de vederi devin îngrijorate
de oboseala întinsă pe umerii tăi,
de ramurile verzi întoarse pieziș către mine,
întunericul molatic ce ne cuprinde devastator
și de mulțimea cuvintelor nomade
ce nu ne aparțin.
Eternitatea presărată pe file tulburată-n creion
păstrează secunda de zbor
în pustiul cățărat pe vise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre secunde

Zarea și tu
zarea și tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobește rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neștire
ca o hârtie șifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist
rămân copacii goi căutându-mă
pe distanța ce trece mai departe de mine
golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie sau poezii despre albastru

Vis
Vino-n noapte lângă mine,
Să-ți aud sufletul plângănd,
Să stau sub lună cu tine...
Să-ți aud inima săltând.
Să privim cum blânda lună,
Mângăie stelele-ntristate,
Eu să-ți mângâi a ta mână,
Apoi să fugim în noapte.
Să fugim în lumi de vise
Între ceruri să pătrundem
S-atingem stelele încinse,
Și sub nori să ne ascundem.
Iar pe norii de iluzie,
Ne vom zice lungi poeme,
Și vom scri-o poezie,
Și cu rime și refrene.
Iară noi în miez de noapte,
Ne-om lăsa purtați de vănt.
Asculta-vom mii de șoapte
Și al stelelor dulce-cânt.
Vom zbura în depărtare,
Sub lumina caldei lune,
Ne-om uita cu disperare
Cum a nopții zână-apune.
Fi-vom noi treziți de soare,
Iarăși visul se termină...
Unde ești, frumoasă boare,
Care sufletu-mi alină!
Tu te-ai dus precum și luna
Între munți ca să te culci,
Unde esti iubită-acuma?
Să-ți sărut buzele-ți dulci.
Visul nostru se termină,
Eu nu am nimic de spus,
Aștept luna ca să vină,
Să răsară luna sus.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție

Patria mea
patria mea
este universul meu
"dodoloață" ciuntită,
denigrată, furată,
defrișată, mințită
părăsită de fii și fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
și trăiesc
orinde aș pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment
păsările călătoare
migrează toamna
spre țările
unde clima e caldă
primăvara
se întorc la cuiburile lor
cum reușesc?
au și ele patrie?
- da.... patria mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări

Rostul transei
rostul transei a murit la fiecare întâlnire
golul clocotind și-a vărsat lava
pe hârtia de scris
cuvintele au devenit cărămizi zidind ziua
pentru supunerea față de lucruri
am plecat stângace dintre pereții falși
și gesturi letargice
unde firimiturile de soare au încheiat ziua
în palma deschisă mișună eonii
ca niște plumbi
purtători de scoarță de copac
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stângaci, poezii despre devenire sau poezii despre Soare

Poem domestic
E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea își caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absență din trup
și cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe ușa din față,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzație pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
și literele descompun respirația
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naște,
mai sus de unde sunt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pantofi cu toc, poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre viziune sau poezii despre versuri