E multă plecare
E multă plecare din mine azi,
o parte se varsă privind pe geam,
cu ochi de nesomn o alta aleargă chemată
în centrul frunzelor verzi
unde verdele ajunge la toată lumea
și-n mâini înfometate se așază lumina.
Năvăliri de vederi devin îngrijorate
de oboseala întinsă pe umerii tăi,
de ramurile verzi întoarse pieziș către mine,
întunericul molatic ce ne cuprinde devastator
și de mulțimea cuvintelor nomade
ce nu ne aparțin.
Eternitatea presărată pe file tulburată-n creion
păstrează secunda de zbor
în pustiul cățărat pe vise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.