Noapte curând

şi auzim cum se frânge ziua în ramurile uscate
secundele se adună ca o spumă violetă la marginea ei
geamurile se prelungesc dincolo de pereţii vii care
tresar între noi
liniştea înaintează pe măsură
ce soarele coboară în spatele cuvintelor tăcute - copaci pe dealurile orizontului sărutat
de rugăciunile de seară

e noapte curând
şi simţim cum vântul plecat acum o mie de ani
din genele unei zeităţi însingurate ne atinge

mâna mea
necunoscuta mea
imprevizibila mea aventurieră
explorează textura în freamăt a sânului tău
sub cămaşa de dor topit
cu unduiri ale şoldurilor
ridici un vârtej în care
se prind toate frunzele toamnelor mele
viitoare

şi dispari

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele lăsate în trecut

Stau nemişcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiş,
mai treci şi tu pe-acolo câteodată –
văd paşii tăi pe iarba din podiş.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.

Eu te aştept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foşnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.

Işi trece vântul mantia subţire
prin frunzele uscate din copaci,
pârâul între maluri, scos din fire,
stă abătut că ai ajuns dar taci.
Tăcerea ta îmi pare nesfârşită,
cuvintele nespuse mă rănesc,
privirile, trecute ca prin sită,
la mijlocul cărării se-ntâlnesc.

Din întâlnirea lor neprevăzută,
străfulgerat de-o rază de mister,
simt toate amintirile cum pier,
iar umbra ta se face nevăzută.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele...

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile prind orele din urmă,
secunda între ace, rămasă fără glas,
adună speriată o clipă ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei şi dorul renăscut
cu ultima bătaie, a clipei care trece.

Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte şi de alta urcând înspre cetate.

De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
îşi urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.

Reascultând fanfara, mă macină un gând,
sub care, resemată, ajunge o-ntrebare –
pe calea cunoscută vei reveni curând
sau toamna-ntârziată va fi doar aşteptare?

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile prind orele din urmă,
secunda între ace, rămasă fără glas,
adună speriată o clipă ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei şi dorul renăscut
cu ultima bătaie, a clipei care trece.

Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte şi de alta urcând înspre cetate.

De sus, de pe terasă, un tril de saxofon
îşi urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava scăpată din trombon
cu notele furate din partituri banale.

Reascultând fanfara, mă macină un gând,
sub care, resemată, ajunge o-ntrebare –
pe calea cunoscută vei reveni curând
sau toamna-ntârziată va fi doar aşteptare?

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburarea caiselor

lasă-mă azi
să te vând dintr-odată,
să te cumpăr tot eu frenetic,
pe tot sângele meu,
să mi te prind între frunzele gurii,
să te iubesc
puţin câte puţin, pe limbă,
din ce în ce mai topit,
ca o ciocolată în gânduri.

să ajungi înăuntrul părerilor mele
de dragoste
pe o corabie de mirodenii,
să mă străbaţi cu scorţişoară şi anason
prin toate oceanele
şi,
adânc,
mie,
să îmi dispari
în lumile dulci.

dă-mi-te mult,
vinde-mi-te
pe averile sângelui,
pe tulburarea caiselor mele
atât de albastre
dintr-un azi lung
ca
a iubi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spam

amurg.
soarele e un ou spart lăbărţându-se pe asfalt.
am schimbat azi trei ploi
şi niciuna nu mi s-a potrivit.
clipa îmi balansează pe pleoapa violetă
ea îmi biciuie tigrul care fumegă şi mă înconjoară de opt ori.
în noaptea asta nu voi dormi acasă
(în patul din lemn de cireş sprinţar
cu saltea antialergică, antiţânţari,
antiglonţ, antisomn, antitot)
voi căuta luna printre templele din Khajuraho
şi o voi include între ghilimelele unei declaraţii
de dragoste carnale, poetice şi nemiloase
pe care însă nu o vei găsi dimineaţă,
va fi
alături de promoţii şi alte oferte triste
în spam.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara îşi aruncă

iarna peste oraşul încremenit
este un văl care prinde
un beţiv în mrejele somnului
de veci a simţit nevoia să doarmă
acum a fost surprins de gerul
aruncat de noaptea senină
oraşul o să-nvie mâine
poate o să bată şi clopotele
nu se vor sparge-n frig
soarele o să privească dramoleta
unei dumitriţe îngheţate iremediabil
copiii vor deschide laptopurile
îşi vor scrie banalităţile
de rigoare neştiinţifică
liniştea crepusculară a serii
o să prindă hulpavă periferia
uimind genele date cu rimel
iarna a venit într-o noapte
adâncă pe dealurile goale
şi-a spart capul de geamurile aburite
de plictiseala unui început de decembrie
cu muzică lăutărească
într-o crâşmă mare cât o cratiţă
totul pare săgetat de un amor vulgar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ta mă vinde

M-ai îmbrăcat în gemete roşii
într-o Japonie atât de mică, încăpând
doar în libertatea din închisoarea inelelor,
în braţele mele de gheişă tăcută
si în patria aceea de iubire
furată.

Doar până la marginea ei aveam voie
să întind mâna;
dincolo de ea soarele cobora
cu poveştile noastre în pământ
şi rămâneau doar
dealurile pline de umbre
şi ochii mei plini
de tine.

Ţi-aş fi dus acolo, pe rugi, liniştea
să fim două singurătăţi adormind
în trupul aceleiaşi mame,
visând că zbuciumul vieţii se va sfârşi
şi vom trăi cu adevărat
înainte de a nu ne mai aduce niciodată aminte
cine am fost în braţele celuilalt
şi cum ne-am numit,
şi-aceste ore
care taie lemnul şi sângele
crucii mele
care eşti tu.

Vei înţelege cândva, dragule?
dincolo de ochi
e o apă în lanţuri
pe care încă n-am plâns-o
pentru că eu sunt cea care te iubeşte din ea,
pe singurătatea unui cearceaf anonim.

Uneori e atâta tăcere în dragostea noastră,
că aud sfâşiindu-se hainele,
rugina timpului macerând
fierul inimii în care n-am încăput,
vrăbiile ieşind
din streşini,
dealul dinaintea ochilor
crescând ierburi pe care noi doi
nu vom păşi nicicând
împreună.

Gheişele presară în urma noastră tăceri
un evantai roşu, patul alb,
Închide ochii şi nu uita nimic,
ţine-mă minte, ţine-mă minte!
luna noua va şterge totul curând,
dealurile intră cu vrăbii cu tot în pământ,
iar eu aud cum gândul tău mă vinde,
cu fiecare linişte,
altui bărbat.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie

îţi stă bine cu
această ploaie -
să o porţi şi data viitoare
când ne vom întâlni în respiraţia
timpului.
îţi stă bine şi ştii asta, te înfăşori în ploaie ca
într-un zâmbet de bună regăsire.
te-aş săruta dar dispari între siluete,
mişcătoare zăbrele grăbind umeda amiază.

câteva bătăi de inimă se mai aud
în locul unde ai fost

şi ploaia care îmi cade în suflet.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântecul

un descântec plutea în apele colorate ale acelei dimineţi
femeile purtau măşti de chihlimbar şi îşi lăsaseră condurii acasă
desculţe lunecau în îmbrăţişarea cuvintelor care le întâmpinau
sărutându-le gleznele şi mirarea fericirii
străzile se desfăceau în răsfăţ sub pielea tălpilor înfiorate
pomii cu ramurile şi frunzele lovind în aer păreau pui de păsări
pregătindu-se de zbor

smulgeam mască după mască
unele femei ţipau şi din cer cădeau sunete verzui amare
asfaltul făcea mici valuri concentrice la impact
altele se prăbuşeau şi se descompuneau în îndepărtări
şi întâmplări încă necunoscute
câteva au râs batjocorind şi dinţii le străluceau a beţie de adolescent

una singură mi-a mulţumit tristă spre marginea oraşului

dar nu erai tu

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătoarea unei amieze

Nu ştiu dacă ţi-a mai sărutat cineva
îndărătul genunchiului,
trecătoare pe tocuri înalte prin privirea mea.
Fusta verii cu maci roşii îţi răcoreşte mersul -
părul liber cârlionţat peste umerii goi,
mirosul îmbietor de tinereţe,
de femeie tânără, cu genunchi sprinţari
şi coapse care se ating nonşalant şi sfidător.
Notă muzicală pe portativul unei melodii de dorinţă,
nescrisă şi totuşi, auzită de mai multe singurătăţi decât există cu adevărat.
Lunecare a vâslei în întunecarea roditoare a patimii.
Nu ştiu dacă te pot opri o clipă,
cât ar durea, cât ar dura
lipirea buzelor mele pe pielea fină,
netulburată
din spatele genunchiului tău prin care curg
neostoite,
obsesiile tale.
Tu, trecătoarea unei amieze
deja apuse.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e dragostea?!

Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca nişte vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se ţin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiea-toamnă

Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!

Şopteşte vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieţii mele,
În noapte, m-a ademenit.

Braţe de chihlimbar îmi prinde
Pe braţe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.

Lipeşte-mi picurii de suflet
Şi plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...

Dă-mi cupa din gutuie-amară,
Să sorb din ea! Mi-e toamnă iar...
Şi hai să-ngenunchem, deseară,
În rugi, alături, la altar!

La malul toamnelor din mine,
Pe plaja sufletului meu,
Mai e o toamnă, ştiu eu bine,
Ce încă plânge-n locul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de nori (si nu numai)

Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...

Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...

Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...

Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...

Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...

Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.

Prin toate mijloacele se anunţă durere şi moarte,

nimeni nu ştie dacă haosul se va sfârşi
sau cei care rămân vor trăi în el.

Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu ştiu ce mai pot atinge.

Singura şansă e aşteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceaţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit vara

ţi s-au liniştit cocorii sub piele
îţi spun mângâindu-ţi bătăile inimii
surâsul tău face să zăngăne portocalii în Corfu
a venit vara şi toate călătoriile încetează în apropierea soarelui
pereţii sunt aripi legate cu ceară
şi odăile care ne ţin prizonieri s-au prăbuşit
un lan cu flori şi o tăcere între ape ne sunt aproape
şi ne sunt departe
cireşi zdrenţuiţi sperietori de răsărituri
vin întrebându-ne dacă nu avem să le dăm ceva
fie şi o privire sau câţiva fluturi amari
din recolta de anul trecut
în schimb ne lasă un crâmpei din umbra lor
pe care îl îngropăm între rododendroni

bineînţeles că vom face dragoste
la urma urmei şi moartea nu e decât un copil din flori
pe care îl naştem deopotrivă
amante şi amanţi

a venit vara
şi am aprins lumânări în noi
cireşii au plecat demult

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Sunt copii ascunşi în fiecare ploaie de april.
Ei se nasc în palma cerului
din vântul suflând, limpezind zarea aburită.
În pământ şi în ploaie,
sunt nevăzuţi copii care dansează,
spălând amprenta lunii de pe mirarea zilei
Nici soarele nu îi opreşte,
nici copacii dojenitori.
Nici râurile atotştiutoare.
În mine se adună ploile lui aprilie.
Chicotind, mi se revarsă prin degetele goale
pe norii care formează o tastatură plină
de păsări înmiresmate, îndelungate şi de neoprit.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de cuvinte

Vârtej de cuvinte unde,
unica semnificaţie comprehensivă
e căutarea unui suflu de vânt
ce ia cu el frunzele seci de cuvinte...
O suflare de vânt
cu care să te ridici din cauzal,
din rutină sau prozaicul banal...
O boare de vânt
care să strivească indiferenţa,
să blocheze acea vâltoare de cuvinte
rostite înaintea unei oglinzi,
precum lupii ce uluie flămânzi...
O adiere de vânt
ca o mână ce poate mângâia
obrazul de ceară al singurătăţii
şi sufletul obosit a dezmierda.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

liniştea păşeşte prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
porneşte din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu

e totuşi iarnă vântul îşi lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopţii

liniştea... acea linişte locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta

Doamne, şi e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în şoaptă
să nu tulbure liniştea înmiresmată
care urcă prin zăpadă
din pământ

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!