Seara își aruncă
iarna peste orașul încremenit
este un văl care prinde
un bețiv în mrejele somnului
de veci a simțit nevoia să doarmă
acum a fost surprins de gerul
aruncat de noaptea senină
orașul o să-nvie mâine
poate o să bată și clopotele
nu se vor sparge-n frig
soarele o să privească dramoleta
unei dumitrițe înghețate iremediabil
copiii vor deschide laptopurile
își vor scrie banalitățile
de rigoare neștiințifică
liniștea crepusculară a serii
o să prindă hulpavă periferia
uimind genele date cu rimel
iarna a venit într-o noapte
adâncă pe dealurile goale
și-a spart capul de geamurile aburite
de plictiseala unui început de decembrie
cu muzică lăutărească
într-o crâșmă mare cât o cratiță
totul pare săgetat de un amor vulgar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.