Îmi potcovesc destinul...
Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu fețele ridate.
Căpăstru-l pun la poale de șleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veșnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.
Arunc pe soare șaua și cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ți-l presar în cale să fim din unu, doi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Norocul...
Motto:,, El ne-a luminat înțelesul și bucuria nenorocului de a fi român ". M. Eliade
În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Ba înjur de mama focului
Ba bojocii țin...
Ba croiesc din scurt o cale
Ba din lung în lat
Ba prin ceruri pun agale
La bănaturi hat...
Ba mijesc, zâmbind la Soare
Ba plangând la Lună
Ba din stele căzătoare
Împletind cunună
Și virtuțile norocului
Întălnite-n cale
Las la straja locului
Dintre deal și vale...
Și pornesc spre veșnicie
Și ma duc să vin
În aceiași Românie
Moldovean român...
În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Înjuriănd de mama focului
Și zâmbind senin...
poezie de Iurie Osoianu (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă-mă...
Mai dă-mi o șansă să fiu lângă tine
Nu m-alunga de parcă n-aș fi fost
Zâmbetul tău șăgalnic în zilele senine
Sau lacrima ce ți-a spălat retina contra cost.
Mai lasă-mă să-ți tremur pe sub pleoapă
Și-n cochilia minții năvalnic să pășesc
Să scormon amintirea cea mută și mioapă
Să o trezesc la viață, cu mir s-o-mpărtășesc.
Șoptește-mi la ureche când luna se arată
Cuvinte de amor cu iz nepământesc
Trage peste-amândoi a cerului polată
La umbra lui, iubite, gura să ți-o sfințesc.
Mai lasă-mă o dată chipul să ți-l privesc
Obrazul să ți-l mângâi cu mâna tremurândă
În mrejele iubirii iar să te-ademenesc
Ofrandă să îți fiu pe-altarul de osândă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcâi de piatră
Din os de neputință și ochi de leac astmatic
Îmi țes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriș sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.
Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârșind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.
Îmi pierd în sâmburi miezul și-l caut printre oase
Amețitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preșul șters al zilei sunt vremurile roase
Și date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.
Nu-i timp de-ntors călcâiul din șaua neuitării
Și nici de ligamente de înnodat absurd,
Aștept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui mincinos din cale afară
Am crezut că-i astronom
Că nu-și încăpea în piele
Fiindcă a spus așa, ca om,
Câte-n... lună și în stele.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire albastră
vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.
doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viață sunt iubirile mele.
dorințe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.
din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare are loc sub Soare
Și sub coroană, lângă floare.
De ce atunci fiecare
Se vrea numai el sub Soare?
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminează-mi, Doamne, mintea
Să aleg calea cea bună
Presară-mi cu raze puntea
Să înfrunt orice furtună!
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești!
În freamătul de șoapte, în tremurul de vânt,
te recunosc, când teii se leagănă-n zefiri,
Un vis care aievea plutește pe pământ,
frumoasă ca tumultul a mii de trandafiri.
Parfum, e-ntreg crenelul din buclele-ți rebele
ce palidele raze, de lună, împletesc.
Mireasmă de narcisă, de maci și viorele,
crescute în dumbravă, când zorii se ivesc.
Pe fruntea-ți luminoasă, privirea-i nor de gânduri,
Ce-apare-n nopți cu lună, ca-n basme-poezii,
Și se strecoară-alene, furișe, printre rânduri
de etherate gene, spre-a viselor stihii.
Mlădiul corp, un lujer cu fragede petale,
îmbelșugări pierdute pe-ascunsele cărări,
împrăștiind în juru-ți, sclipiri ca de cristale
cu strălucirea, plină de-a' dragostei chemări.
Tu ești! îmi spune noaptea, prin reci clipiri de stele.
Pământul, prin răsuflu de viață și mister.
Tu ești fecioara blândă a visurilor mele,
ce-mi lași în suflet urma cometei de pe cer!
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin (2 iulie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venerat fii pe vecie!
Mare-i Dumnezeu și tare,
Mare e din veșnicii!
Să-i cânte orișice suflare:
Stele, astre, galaxii...
Suveran Etern și Sfânt,
Suveran din veșnicii!
Creator prin Sfânt Cuvânt:
Ai zis, înfăptuit și ții!
Ce ochiul vede - e miracol,
Creat de-o Mână Ziditoare.
Nimic n-a fost și nu-i obstacol,
În calea Veșnicului Soare!
Să-înalțe slavă universul!
Orice genunchi să i se-nchine!
De-a pururi ne veghează mersul,
Cuvântul Său, etern rămâne!
Din neant - minunăție...
Din neant - un vis și-o lume!
Mare-Ți este vrednicia
Și-o milă mare ai de hume!
-------------------------------
Tu, podoaba creaturii,
Suflare, duh din Dumnezeu,
N-ai fost decât "nimic" al zgurii,
Prin El respiri! - E-Olarul tău!
El ți-a dat suflare vieții!
Pe Sine Însuși, Dar s-a dat,
Ca tu, cununa frumuseții,
Să-i spui: "În veci fii venerat!"
poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cor de îngeri se adună
Smeriți pe-o rază de lună
Cântă melodia noastră
Zguduind zarea albastră.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscusință
în drum spre univers mai schimb un macaz
și adun gânduri vii de pe șina de tren
adun nostalgii fără nici un necaz
simțind că viața mea e un catren.
împletesc cu raze sentimente turcoaz
dialoghez cu stele în sublim antren
în drum spre univers mai schimb un macaz
și adun gânduri vii de pe șina de tren.
artiști m-au învățat să trăiesc cu haz
toate amăgirile din spațiul peren
să îmi spăl păcatele în val de topaz
să netezesc cu visul accidental teren.
în drum spre univers mai schimb un macaz
și adun gânduri vii de pe șina de tren.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg prin vis ca după o nălucă
mă scol transpirat și înecat în tăceri
de parcă am dormit cu moartea
caut un pic de soare în fereastra inimii
în fapt o cale să-mi păstrez diminețile
și bucuria aceea de a călca pe valuri
ca pe o cărare de nori ce duce la lună
ascult toamna cum îngălbenește frunzele
și pământul cum își astâmpără seceta
îmi scutur fiecare picătură de ploaie de pe suflet
ca de pe o cămașă de zale crescută din piele
apoi dansez copacii ca pe o iubită eternă
în care acum își fac cuib păsări de gheață
și totuși
parcă în ciuda tuturor înghețurilor viitoare
primăverile vor naște muguri peste lume
iar fluturii albi și nătângi ai amintirilor
vor amesteca tristețile cu bucuria înfloririi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor frânt
Zbor frânt, picaj în derivă,
rotocoalele m-ademenesc
în vâltoarea sorții mă aruncă
de ziduri înalte mă lovesc.
Captivă-s pe eșafodul macabru
călăul își spală mâinile-n sânge
ghilotina scârțâie a chemare
pe locul unde viața se prelinge.
Tiranul renunță la decapitare
urzește alt plan nelegiuit
ciungă să mă târăsc pe pământ
fără aripile ce-mi zvâcnesc în spinare.
Supurează răutatea din ochii lui
când fâlfâitoarele mi le sugrumă
ce destin mai am eu acum când
înaripatele mi se zbat în țărână?
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
Sunt nisipul din clepsidră
Timpul ți-l încetinesc
Și cu capete de hidră
Nemurirea ți-o hrănesc.
Sunt buchet de sentimente
Ce te-mbrac în nostalgii
Asmuțind iubiri latente
Spre hătișul inimii.
Sunt umbra ce se desprinde
Dintr-un trup de matelot
Stârpind gânduri suferinde
Brăzdând valurile-not.
Sunt condeiul ce-nsăilează
Pe al sorții pergament
Slove ce-ordonat dansează
Pe muchii de testament.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie-n paradis
Plânset, vaiete, suspine
Adunate-n trup la tine
Spasmele-nfricoșătoare
Te topesc rău pe picioare.
Muget de pleoapă-mpietrită
Peste ochi plini de ispită
Rotocoale-nfierbântate
Spală urmele ridate.
Se năruie universul
Răpindu-ți până și ghersul
Durerea buluc, buluc,
Te izbește tăvălug.
Candele înmiresmate
Răspândesc parfum de moarte
Îngerii se odihnesc
Pe tărâm Dumnezeiesc.
Te privește cum te stingi
Doamna lună prinsă-n chingi
Te sărută pe obraz
Și te trage de grumaz.
Te ridică pe-a ei rază
Și pe-o stea ușor te așează
Pe ea numele ți-e scris
Veșnicie-n paradis.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună pe cărarea sorții
Când inima-mi tânjea după iubire
Și credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viața mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.
Destinul ne-a purtat în aceeași luntre
Pe apele limpezi legănându-ne ușor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldați în al dragostei foc mistuitor.
Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunțat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.
Și-am străbătut ani buni cărarea sorții
Mângâiați de soare sau bătuți de vânt,
Iubindu-ne cu patos și la anii bătrâneții
Îngemănați în suflet, în cuget și-n cuvânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îmbrăcat oceanul
Din cioburi
și din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri și
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viața,
îndrumător
să-mi fie.
Din nori
fără de apă uscați pe portativ,
din cer
fără de-albastru și
ploaie
fără plâns,
am meșterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
și
într-un colț de suflet mi l-am pus.
Din vreascuri
și nuiele,
din spini și mărăcini,
am împletit
coroană,
coroană-mpărătească,
am îmbrăcat oceanul în pomi
cu rădăcini,
m-am răsădit în suflet
cu sufletul
să crească.
Din soare fără raze
și
lună fără casă,
din pomi fără de sevă
și
flori fără petale,
am croșetat dantelă,
maramă de crăiasă,
am strâns-o în privire
și
mi-am făcut-o cale.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!