Veșnicie-n paradis
Plânset, vaiete, suspine
Adunate-n trup la tine
Spasmele-nfricoșătoare
Te topesc rău pe picioare.
Muget de pleoapă-mpietrită
Peste ochi plini de ispită
Rotocoale-nfierbântate
Spală urmele ridate.
Se năruie universul
Răpindu-ți până și ghersul
Durerea buluc, buluc,
Te izbește tăvălug.
Candele înmiresmate
Răspândesc parfum de moarte
Îngerii se odihnesc
Pe tărâm Dumnezeiesc.
Te privește cum te stingi
Doamna lună prinsă-n chingi
Te sărută pe obraz
Și te trage de grumaz.
Te ridică pe-a ei rază
Și pe-o stea ușor te așează
Pe ea numele ți-e scris
Veșnicie-n paradis.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria-Magdalena Stan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.